Interviu realizat Live pentru  CSID

Vorbim in acest interviu despre anxietate impreuna cu Dr Gabriella Bondoc

Aproape 38% din populatia Europei ar prezenta tulburari emotionale precum: anxietate, depresie, insomnie sau dementa. Din pacate doae 1/3 dintre acestia aleg sa-si trateze afectiunea, mergand la medic, prin medicamente sau psihoterapie. Impactul economic si social este urias pentru ca aceste persoane isi pierd motivatia, cheful de viata, relatiile si chiar capacitatea de a muncii.

Vorbim astazi despre anxietate, deoarece anxietatea este una din cele mai frecvente tulburari psihice.

 

De ce crezi ca a crescut numarul persoanelor afectate de aceasta tulburare? Pare sa fie unul ingrijorator.

A crescut si pentru ca din fericire capacitatea noastra de a ne ingrijii de tulburarile fizice a crescut si atunci avem capacitatea de a ne ingrijii un pic si de tulburarile psihice. Altfel aceastea, altadata le-am fi ignorat sau nici macar nu le-am fi bagat in seama. Acum insa avem aceasta posibilitate. Sigur ca urbanizarea si-a spus si ea cuvantul, viteza cu care ne traim vietile, faptul ca traim in aglomerari uriase care reduc sentimentul de apartenenta si implicare intr-o comunitate. A crescut impactul pe care factorii stresori il au asupta vietii noastre psihice.

 

Si spuneai mai devreme ca 1 persoana din 4 ar suferii de o tulburare emotionala?

Nu. Avem o persoana din 4 care sufera de tulburari de anxietate. Frecventa tulburarilor psihice, la nivel global, a trecut binisor de 1 perosana din 3, iar in SUA studiile estimeaza undeva la 1 din 2 persoane. Estimarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii merg si ele catre 1 din 2 persoane, dar atentie, nu la un anumit moment dat. Ci o  persoana din doua vor avea nevoie la un moment dat sa apeleze la un profesionist de sanatate mintala, pana la sfarsitul vietii. Deci vorbim de prevalenta pe durata vietii.

Si atunci cum mai putem vorbii de normalitate, daca 1/2 – 1/3 persoane sufera de aceasta tulburare emotionala?

Pentru ca scopul nu este sa vorbim de normalitate, ci de fericire. Si incercam sa gasim acel cumul de factori care ne fac sa functionam la optimul nostru, nu la optimul definit de o normalitate arbitrar stabilita. Si sa incercam sa fim in cea mai buna forma psihica pe care noi putem sa o atingem in contextul dat. Aceste recomandari de a incerca ca noi sa mergem catre fericire, catre functionalitate maxima, in acel moment, nu sunt niste idealuri, ci sunt recomandarile OMS. Impactul pe care-l are sanatatea psihica a facut ca aceasta sa devina foarte importanta pentru organismele europene, pentru cele mondiale, si atunci acest lucru ne ajuta si pe noi ca profesionisti sa putem sa le vorbim oamenilor cu mai mare lejeritate despre necesitate, despre ingrijirea sanatatii noastre psihice.

Oamenii sunt mai deschisi, se analizeaza mai usor si mi se pare ca trendul este ca lumea merge mult mai usor la specialist.

Haide sa vorbim despre Anxietate. Ce este de fapt Anxietatea?

Anxietatea este definita ca o stare de neliniste, de viziune ingrijoratoare despre viitor, care este insotita de cele mai multe ori de o sumedenie de simptome fizice si a caror cauza nu justifica amplitudinea pe care omul o resimte in sufletul sau. Exista o gama larga de tulburari de anxietate.

 

  • Atacul de panica.

In cazul acestuia vorbim de o frica intensa insotita de stari fizice destul de ingrijoratoare. Omul poate sa simta o stare de sensiune la piept, lucru care ar putea sa-l duca la gandul ca ar putea sa faca infart, sau o durere de cap si o ameteala atat de intensa incat se poate gandii ca ar putea sa sufere de un atac vascular celebral.

Intensitatea acestei frici atinge un maxim in 10-15 min dupa care scade. Dar este sigur ca omul ramane cu o frica ca un astfel de atac de panica s-ar putea repeta. Fricile ca omul si-ar putea pierde mintile, ca ii scapa lucrurile de sub control sau ca ar putea lesina sunt frecvente si fac din tulburarea de panica una dintre cele mai severe tulburari de anxietate.

 

  • Anxietatea generalizata

O stare de neliniste cvasicontinua, nu atat de intensa ca la atacul de panica, dar suficienta cat sa ne faca sa fim intr-o stare de alerta permanenta, permanent ingrijorati ca ceva rau se poate intampla cuiva drag, cu o stare de tresarire la orice pericol. Desigur ca aceasta stare de alerta permanenta ne face si iritabili, nu ne permite nici sa ne odihnim si cu siguranta ne afecteaza functionarea in toate domeniile vietii noastre.

 

  • Fobiile

Frica referitoare la diverse lucruri. Oamenii au inceput sa faca o pasiune pentru diversele denumiri, una mai simpatica decat cealalta. Cele mai frecvente sunt: frica de inaltimi, frica de multime, frica de a zbura, frica de a sta singur, etc. Aceste frici pot face din anxietate o adevarata inchisoare. Sunt oameni care nu mai reusesc sa se simta conformtabil sa iasa din casa, iar genul acesta de agorafobie poate sa fie extrem de debilitanta. Sunt si cazuri de oameni carora li se face rau doar cand se gandesc ca ar putea sa iasa din casa.

Sigur ca spectrul aceasta al tulburarilor de anxietate are si combinatii mai mici si mai mari din toate elementele de care vorbeam, iar felul in care interpretam anxietatea poate sa varieze in functie de stilul de psihoterapie pe care l-au facut practicienii sau persoana care pune diagnosticul. In general vorbim de o stare de neliniste, mai mult sau mai putin constientizata insotita de o sumedenie de simptome fizice, de cele mai multe ori persoana ne facand legatura intre starea de rau fizic pe care o are si suferinta emotionala pe care o tinem undeva ascunsa.

Anxietatea imi place sa o compar ca un fum, iar daca avem un fum, inseamna ca undeva in sufletul tau este un foc. Daca ne axam foarte mult pe astupatul fumului, din pacate asta nu va face focul sa se stinga.

Cu siguranta este o cauza undeva. Cauza anxietatii poate fi privita in multe feluri si cu siguranta sunt multe cauze intalnite.

Cat de mare este impactul pentru o persoana sa faca anxietate din punct de vedere al istoricului familiar? Daca parintii sau bunicii au fost persoane anxioase se poate reflecta acest lucru si in comportamentul tau?

Cu siguranta. Insa acest lucru trebuie privit in 2 feluri.

Mostenim de la parintii sau bunicii nostrii o zona din creier care se ocupa de emotii, ceva mai reactiva. Ne ingrijoram foarte usor si poate mai mult decat o fac altii. Pe langa acest mod de a privii sensibilitatea genetica catre tulburarile de anxietate, mai trebuie luata in considerare si importanta pe care invatarea o are in modelarea anxietatii. Daca suntem crescuti de mame sau tati permanent ingrijorati sau tematori, cu o viziune extrem de infioratoare despre viata in general, desigur nu avem cum sa ne miram ca ajungem ca adulti sa avem o presiune in piept sau o durere de cap, declansata firesc de o emotie care ne poate duce la adevarate atacuri de panica si eventual o fobie de atacuri de panica.

 

In afara de aceste trasaturi de familie presupun ca anumiti oameni cu anumite trasaturi de persoanlitate sunt expusi la stari de anxietate

Nu sunt tocmai de acord cu acest enunt. Cu totii trecem prin anxietati care sunt firesti ale vietii noastre si le denumim ca anxietati existentiale. Fiecare etapa din viata noastra este insotita de o temere mai mare sau mai mica. Mai constientizata sau nu. Vorbim insa de conotatia simbolica data acelei etape. daca avem temeri mai generale si nu punctuale cu acel eveniment vorbim atunci de o temere mai profunda care poate sa scoata la iveala o anumita parte a persoanlitatii noastre si din punctul asta de vedere toate tipurile de personalitate  au o anumita tema care ne face sa fim ingrijorabili. Sigur ca exista personalitati anxioase care sunt cunoscute ca fiind mai sensibili, mai ingrijorati. De la acestea ne asteptam la o anxietate generalizata mai mare. Sunt personalitati dependente la care frica de a se descurca singuri este generalizata.

Dar nu cred ca exista un anumit tip de personalitate care sa nu aiba un punct sensibil. Fie ca este o personalitate narcisica care poate devenii extrem de anxioasa intr-o situatie in care performanta lui poate fi chestionata…sau mai paranoida cand se afla intr-un loc in care ideile lui nici macar nu sunt permise sau nu sunt luate in considerare si atunci se poate simtii nelinistit.

Anxietatea apare insa mai frecvent, fie la persoane care sunt extrem de ingrijorate in general, fie in spectrul opus, la persoane la care contactul si importanta data propriilor emotii este foarte redusa.

Personalitatile perfectioniste, persoanele extrem de dornice sa faca totul ca la carte, persoanele care in general isi cer de la sine mai ales, dar si de la ceilalti, un nivel perfect de functionare vor fi de obicei extrem de neplacut surprinse de aceste reactii vegetative, pe care le vor considera un defect, o slabiciune, ceva necesar sa fie rezolvat urgent si vor genera o sursa de suferinta suplimentara.

Tulburarile de anxietate sunt ceva mai scazute in tarile unde capacitatea de a conceptualiza psihologic problematicile emotionale este crescuta.

Adica unde exista o educatie cu privire la inteligenta emotionala in a ne recunoaste emotiile, in a le gestiona, in a nu fugii de ele si a le infrunta. Este foarte important sa se gandeasca „ok? asta de unde vine? ce simt eu cu adevarat?, ce gandesc eu cu adevarat?” In acest caz anxietatile devin frici . Cand stii de ce te temi nu mai numim anxietate ci frica.

In anumite momente mai dramatice aceste anxietati firesti se pot accentua si pot devenii cu adevarat o problema de sanatate mintala.

Este bine sa diferentiem tulburarile de anxietate de care vorbeam mai devreme de reactiile noastre nefiresti, anxioase, depresive sau chiar mai grave care apar dupa momente dramatice de viata. Reactiile emotionale dupa astfel de evenimente foarte grave se incadreaza intr-o alta categorie.

  • Tulburari de adaptare.

Aici profesionistilor din sanatate mintala li se va parea firesc sa reactionezi intr-o forma sau alta, fie cu ingrijoriri, fie cu tristete, fie cu alte forme de tulburare psihica sau ceva care iti pune viata in pericol: ai fost atacat, un viol, copilul a trecut printr-o experienta precum cea de la #colectiv. Aceste lucruri sunt extrem de marcante si vorbim fie de o reactie acuta de stress fie o tulburare de stress post-traumatic. Ele pot fi incadrate in tulburari de anxietate, insa acolo vorbim de o stare particulara a conceptului de trauma. Trauma este ceva mai evidenta si reactia fata de anxietate este diferita.

 

Cand starile de anxietate firesti se agraveaza si devin tulburari si este momentul ca persoana respectiva sa mearga la un specialist?

Este destul de dificil de aflat. In primul rand conteaza foarte mult nivelul de afectare a functionarii in general. Daca din cauza anxietatii viata ta profesionala nu mai este la fel, viata ta emotionala in familie, viata ta sociala nu mai functioneaza deloc bine, atunci este important sa cautam ajutor in aceasta privinta. Ca vorbim de psihiatrie sau psihoterapie este important sa cautam ajutor. Acesti profesionisti pot sa ne dea trimitere de la unul catre celalalt in functie de gravitate. Insa avem nevoie sa constientizam si sa luam in serios lucrurile care ni se intampla. Asta nu inseamna ca orice frica este anxietate sau orice suferinta este de tratat, ci din contra. Din acest motiv imi place sa iau in considerare impactul pe care-l are asupra vietii mele si durata. Daca au trecut niste saptamani de la eveniment si starea noastra este la fel de proasta, atunci sigur merita sa cautam ajutor. La divort de exemplu termenul este un pic mai lung.

 

Care sunt metodele de tratament ale unor astfel de tulburari?

Este important in primul rand sa mergem sa ne punem un diagnostic. Incadrarea starilor noastre intr-un diagnostic ne poate ghida tratamentul. Primul pas asadar este sa contactam un psihiatru care sa ne poata evalua starea psihica.

Formele de tratament pentru anxietate sunt in primul rand psihoterapeutice si abia secundar medicamentoase. Fiecare metoda are avantaje si dezavantaje.

Metoda psihoterapeutica

Inseamna terapia prin vorba. Ma intalnesc cu un psihoterapeut care este un profesionist special antrenat. Poate sa fie la baza psiholog sau psihiatru, dar pe langa aceste facultati are si o pregatire suplimentara ca psihoterapeut.

Acest gen de terapie ne ajuta sa rezolvam cauzele care stau la baza anxietatii noastre. Cauzele psihologice, felul in care gandim despre viata, felul in care ne punem problemele, felul in care ne evaluam si ne cunoastem emotiile.

De cele mai multe ori, fara psihoterapie lucrurile nu ajung sa produca rezultate pozitive pe termen lung. Psihoterapiea are dezavantajul ca uneori costa si cel mai important dejavantaj este ca dureaza.

Atingerea starii de mai bine (o stare emotionala si psihologica mai buna decat inainte aparitiei evenimentului declansator) poate dura cam o perioada de 1 an. Psihoterapia functioneaza cam in etape de 6 luni, pentru fiecare etapa. ex: ca sa-mi dispara simptomelele, ca sa produc niste schimbari semnificative, etc.

Medicatia

Anxietatea are ca si exprimare biologica scaderea de serotonina. Astfel se trateaza cu acealeasi medicamente ca si depresia si anume cu antidepresive. Acestea nu mai dau dependenta, nu mai sedeaza, nu ne mai transforma in legume. Lucuruile s-au schimbat in ultimii ani. Desigur ca de obicei trebuiesc incercate mai multe antidepresive pana il nimeresti pe cel cu care te impaci foarte bine.

La fel, tratamentul medicamentos este multiplu de 6. Nu are rost sa luam 1 saptamana, 1 luna si apoi sa intrerupem.

Avantajele tratamentului medicamentos este ca are impact mult mai rapid. Desigur ca urmarea unui tratament medicamentos fara urmarea psihoterapiei, la intreruperea medicamentelor problemele vor aparea din nou.  Medicatia pentru anxietate este la fel de eficienta ca si tratamentul psihoterapeutic si este recomandat sa se faca amandoua in paralel.

In ziua de astazi la tratarea anxietatii se obtin rezultate extrem de bune. Conteaza foarte mult realtia pe care o ai cu profesionistul si, din pacate,  disponibilitatea serviciilor in Romania. Accesul la tratament in unele judete din tara este redus.

 

Tulburarea de anxietate presupune si pierderea motivatiei. Cum reusesti sa-l motivezi sa vina la tratament si sa se tina de el?

Raspunsul difera de la caz la caz. Anxietatea este una din tulburarile care aduce omul la medic pentru ca ustura. Simptomele sunt atat de deranjante incat omul ar face absolut orice ca sa-i treaca. Asa ca motivatia nu este o problema. Doar rabdarea este o problema. Si anume faptul ca ii ustura atat de tare ii face pe oameni extrem de dornici sa le faci o magie, sa le faci ceva sa scape rapid de efecte. Din pacate creierul nu este un organ pe care sa-l poti impacheta si sa-l livrezi gata reparat. Din acest punct de vedere, cand suferinta este foarte mare, adica impactul acelor simptome este devastator, le spun oamenilor, ca in ciuda prejudecatilor, poate este bine sa faca un tratament mixt. Si anume sa luam si tratament medicamentos care ne-ar aduce o scadere semnificativa a simptomelor in 2-3 saptamani si sa imbinam si psihoterapie, in asa fel incat persoana sa aiba siguranta unor transformari suficient de profunde cat sa nu se mai repete.

De foarte multe ori intalnirea cu anxietatea poate sa dureze primul pas al unei dezvoltari personale de durata. Te deranjeaza atat de tare incat te face sa cauti ajutor, te trimite la psihoterapie si acolo aflii lucruri pe care nu le stiai , de care nu erai consitent si pe care ajungi sa le repari pentru o viata care ajunge de multe ori sa fie mai buna decat cea care era inainte de aparitia anxietatii

 

Exista si psihoterapie decontata prin Casa de Asigurari. Depinde foarte mult de numarul de profesionisti care sunt dispusi sa faca acest lucru. Tratamentul medicamentos este gratuit sau decontat 90%. Din punct de vedere financiar nu ar trebui sa fie o problema.

Este bine insa sa stim ca atunci cand simptomele noastre fizice nu sunt pe deplin explicate de o tulburare medicala, nu este rar sau sa fie vreo rusine sa fie rasunetul vreunei tulburari emotionale, bine de cunoscut, care la sfarsitul tratamentului ne poate adauga valoare vietii.

 

Cand ar trebui sa-si puna problema sa vina la medic?

Atunci cand gradul de afectare a vietii devine de nesuportat. Marea majoritate a oamenilor cauta explicatii ale simptomelor lor la o sumedenie de medici. Din pacate se intampla sa ajunga la noi si dupa 3-5 ani de cautari. Am fost la cardiolog, neurolog, endocrinolog, etc. Toti mi-au spus ca ar putea fi o problema psihologica. Nu are rost sa mai merg la alt neurolog, cardiolog, etc ci sa mergem cu incredere catre psihiatrii, daca este posibil si catre cei care au competente si pe aceasta latura psihologica, dar nu neaparat.

Tratamentul este acelasi recomandat de ghiduri: psihoterapie sau medicamente sau combinat.

 

Ce ar trebui sa faca un om cand are un atac de panica? Acesta se pare ca este lucrul care-i sperie pe cei mai multi dintre pacienti

Atacul de panica este ca un val. Oamenii de cele mai multe ori pot fi ajutati de aceasta imagine a unul val care vine si trece. Este bine sa stie acest mecanism. Atacul de panica se manifesta ca o secretia de adrenalina brusca si ca orice substanta se secreta insange si apoi este indepartata.

  • Respiratiile profunde si lungi sunt foarte recomendate. Inamicul adrenalinei este o substanta care se numeste acetilcolina si ne dorim sa nulam efectele adrenalinei din organism.

Acetilcolina se produce prin respiratii lungi (5-6 secunde la inspiratie, 6 secunde la expiratie). Trebuie facut un efort sa se respire cu gura deschisa. Daca musculatura fetei se relaxeaza ii transmite corpului ca totul este bine si imediat se secreta o cantitate suplimentara de acetilcolina.

  • Concentrarea pe lucruri din jurul nostru in asa fel incat creierul sa nu se mai axeze pe gandurile ingrijoratoare care ne vin. Poti sa-ti numeri nasturii sau nr de obiecte de un fel dintr-o camera.
  • Concentrarea pe ceea ce simtim: gust, miros, auz, pipait. Aceste lucruri ajuta foarte mult la ceea ce psihologii numesc centrare sau impamantare. Tot o forma a distragerii atentiei este.
  • Putem sa ne incordam si sa ne relaxam brusc musculatura . Acest lucru se numeste relaxare musculara progresiva. Se poate face luand fiecare grupa musculara in parte sau ce ne este la indemana.

Aceste lucruri te pot ajuta oriunde si oricand, indiferent de situatie.

Cand esti in casa poti folosii si o metoda care se numeste sindrom de scufundare, adica o descarcare brusca de acetilcolina de relaxare, la contactul fetei cu ceva rece ( compresa, apa, gheata), masatul lobului urechii, etc. Toate aceste lucruri produc secretii de acetilcolina si pot calma un atac de panica.

 

Se pare ca aceste stari sunt din ce in ce mai des intalnite si oamenii trebuie sa inteleaga ca un psihoterapeut nu este decat un prieten care ii poate ajuta sa atenueze sau sa vindece aceaste tulburari. Poate sa-i ajute sa se redescopere pe ei insisi si sa fie intr-o forma mult mai buna decat erau initial.

 

Daca doresti sa iei legatura cu unul din terapeutii nostrii ne poti suna la 0724 792 901