Cum ii invatam pe copiii nostri despre furie crize de furie

Una dintre principalele probleme pe care le intampinam in abordarea acestui comportament la copii este furia pe care o starneste in noi. Trebui sa ne amintim ca nu am fost nici noi invatati  intotdeauna cum sa ne gestionam furia in copilarie. Scopul nostru nu este insa acela de a reprima sau a distruge sentimentele de furie la copii sau la noi insine, ci mai degraba de a le accepta si a le directiona in scopuri constructive.

Parintii si profesorii trebuie sa le permita copiilor sa experimenteze toate sentimentele pe care le au, iar ceea ce trebuie sa urmarim este sa le oferim celor mici moduri acceptabile de a si le exprima. Aceste crize de furie nu trebuie privite intotdeauna ca niste probleme majore; ele trebuie recunoscute si tratate cu respect.

Iata cateva semne ca izbucnirile emotionale ar trebui sa te ingrijoreze:

  • Daca crizele de furie ale copilului tau au loc dincolo de varsta la care sunt de asteptat ( pana la circa 7-8 ani).
  • Daca acest comportament este periculos pentru ei sau pentru altii.
  • Daca acest comportament ii provoaca probleme serioase la scoala si profesorii iti spun ca nu se poate controla.
  • Daca e suparat ca simte ca nu-si poate controla furia si asta-l face sa se simta prost in legatura cu el insusi.

Cum intelegem furia la copii

Majoritatea copiilor au crize de furie. Uneori pot exploda daca sunt frustrati sau pot deveni sfidatori daca li se cere sa faca ceva ce nu vor. Dar cand fac acest lucru in mod repetat sau nu-si pot controla izbucnirile de furie in cea mai mare parte a timpului, ar putea fi mai mult decat un comportament tipic.

Cand copiii continua sa aiba crize de furie, este de obicei un simptom al unei nemultumiri. Primul pas este sa intelegi ce declanseaza comportamentul copilului tau. Exista multe cauze posibile, intre care:

  • Anxietate. Copiii care par furiosi si sfidatori au deseori anxietati grave, nerecunoscute (evitarea unor sentimente dureroase, teama de esec, stima de sine scazuta, senzatia de izolare, tristete, depresie etc.). Daca copilul tau are anxietati, si mai ales daca le ascunde, e posibil sa-i fie greu sa gestioneze situatiile care il tulbura si ar putea exploda cand, de pilda, cerintele de la scoala pun asupra lui o presiune pe care n-o poate suporta. Este posibil sa refuze sa faca un anumit lucru pentru a evita sursa de frica acuta.
  • Trauma sau neglijare. O buna parte din comportamentul violent la scoala este rezultatul traumelor, al neglijarii sau al haosului de acasa. Copiii care nu se simt in siguranta acasa pot actiona ca niste mici teroristi la scoala, dezvoltand comportamente intimidante.
  • Probleme de invatare. Cand copilul tau are crize de furie repetate la scoala sau in timp ce-si face temele, e posibil sa aiba o tulburare de invatare nediagnosticata.
  • Probleme senzoriale. Unii copii au probleme in a procesa informatia senzoriala pe care o primesc de la lumea inconjuratoare. Daca copilul tau este hipersensibil la stimuli, atunci lucruri precum haine care „il mananca“, prea multa lumina sau prea mult zgomot il pot face sa se simta inconfortabil, anxios, distras sau coplesit. Asta poate duce la crize de furie fara motive aparente.
  • ADHD. Multi copii cu ADHD, in special cei impulsivi si hiperactivi, intampina probleme in a-si controla comportamentul. Li se poate parea foarte greu sa urmeze instructiuni sau sa treaca de la o activitate la alta, si asta-i poate face sa para sfidatori si furiosi. Asta nu inseamna neaparat ca au fost si diagnosticati cu ADHD – de fapt, acest diagnostic este deseori ignorat la copiii cu probleme de agresiune severe, pentru ca alte aspecte par mai grave.
  • Autism. Copiii cu autism sunt deseori predispusi la crize de furie. Daca copilul tau are aceasta afectiune, el poate avea tendinta sa fie rigid – necesitand o rutina constanta pentru a se simti in siguranta – si orice schimbare neasteptata ii poate declansa o criza de nervi care va continua pana la epuizare. De asemenea, s-ar putea sa-i lipseasca capacitatea de comunicare pentru a-si exprima dorintele sau nevoile.

Cum poti ajuta un copil care are crize de furie?

Medicatia nu va rezolva neaparat comportamentul sfidator sau agresiv. Ea poate ameliora simptomele in caz de ADHD, anxietate sau alte tulburari, dar adevarata cheie in aceste situatii sunt abordarile comportamentale.

Afla care sunt declansatorii. Primul pas in gestionarea furiei este sa intelegi ce-i declanseaza copilului crizele. Daca, de pilda, momentul in care iese pe usa pentru a pleca la scoala e unul dintre acesti declansatori, intre solutii putem enumera avertizarile cu privire la timp, pregatirea hainelor si dusul in seara dinainte si trezitul mai devreme. Unii copii reactioneaza bine la afisarea pe un perete a actiunilor pe care le au de indeplinit, pe etape.

Lauda-l cand se poarta frumos. Fa comentarii precum „Imi place ca vii la masa fara sa ti se mai spuna“, „Apreciez ca ti-ai pus hainele la loc desi te grabeai sa pleci la joaca“, „Iti multumesc ca ai avut rabdare cat am vorbit la telefon“ etc.

Ignora in mod deliberat comportamentul nepotrivit care poate fi tolerat. Asta nu inseamna sa-l ignori pe copil, ci doar comportamentul. Fa asta „planificat“ si consecvent. Chiar daca poate fi tolerat, copilul trebuie sa stie ca este nepotrivit.

Ofera-i alternative de defulare fizica. Este important ca cei mici sa aiba ocazii pentru exercitiu fizic si miscare atat acasa, cat si la scoala.

 Foloseste apropierea si atingerile. Apropie-te de copil. Cei mici se calmeaza deseori daca un adult se apropie si isi exprima interesul fata de activitatile lor. Un copil pe cale sa strice o jucarie, de pilda, se va opri daca un adult vine si-i cere sa i-o arate si lui.

Fii gata sa-ti arati afectiunea. Uneori, o imbratisare sau alta manifestare de afectiune este tot ce-i trebuie unui copil pentru a-si recapata controlul. Atentie insa, copiii cu probleme emotionale serioase ar putea accepta afectiunea cu dificultate.

Spulbera tensiunea prin umor. Deseori, o gluma ii va da ocazia copilului sa „iasa cu fata curata“. Dar ai grija, o gluma nu inseamna sa fii sarcastic, sa-l tachinezi sau ridiculizezi.

Explica-i situatiile. Ajuta-l pe copil sa inteleaga cauzele unei situatii tensionate. Deseori cei mici incep sa reactioneze corect pur si aimplu daca inteleg cauza frustrarii lor.

Incurajeaza-l sa-si vada atat punctele tari, cat si pe cele slabe. Ajuta-l sa vada ca-si poate atinge scopurile.

Foloseste promisiuni si recompense. Promisiunile de placeri viitoare pot fi folosite atat pentru a determina, cat si pentru a opri un comportament. Dar aceasta abordare nu trebuie sa semene cu o mita. Trebuie sa stim ce-i place copilului si sa ne respectam promisiunea.

Spune NU! Trebuie stabilite clar si impuse limite. Copilul trebuie sa fie liber sa functioneze intre aceste limite.

Invata-l sa se exprime verbal. Vorbirea ii ajuta pe copii sa aiba controlul si reduce astfel comportamentul violent. Incurajeaza-l sa spuna, de pilda, „Nu-mi place ca mi-ai luat creionul. Acum vreau sa scriu numai eu cu el“.

Creeaza-i o imagine de sine pozitiva. Incurajeaza-l sa se vada ca pe o persoana valoroasa si apreciata.

Foloseste pedeapsa cu grija. Este o linie foarte fina intre pedeapsa educativa si pedeapsa ostila. NU folosi pedepse fizice!

Fii un exemplu de comportament potrivit. Trebuie sa fii constient tot timpul de influenta puternica pe care actiunile tale o au asupra copilului.

Fii consecvent. Cand un copil are crize de furie sau momente de sfidare, reactia parintelui sau a celui care se ocupa de copil afecteaza probabilitatea ca acest comportament sa se repete sau nu.

Iata cateva elemente cheie de ajutor: 

  • Nu ceda. Rezista tentatiei de a pune capat crizei de nervi a copilului dandu-i ce vrea in momentul acela. Nu faci decat sa-l inveti ca criza de nervi functioneaza.
  • Ramai calm. Iti va fi mai usor sa-l inveti ca exista consecinte clare, consecvente, daca iti controlezi emotiile. Reactiile prea spre sau furioase tind sa sporeasca agresivitatea copilului, fie ea verbala sau fizica. Ramanand calm, esti, in acelasi timp, si un model pentru copilul tau in ceea ce priveste comportamentul pe care vrei sa-l vezi si la el.
  • Foloseste consecvent consecintele. Copilul trebuie sa stie care sunt consecintele pentru comportamente negative, precum privarea de lucruri care ii plac, dar si care sunt recompensele pentru cele pozitive. Si trebuie sa-i arati ca vei impune aceste consecinte de fiecare data.
  • Nu vorbi inainte sa se potoleasca criza de furie. Cu siguranta nu vrei sa intri in dialog cu un copil isteric. Nu te va asculta. Incearca un dialog cu el dupa ce s-a potolit.

O buna disciplina creeaza o atmosfera de fermitate calma, claritate si rationalitate. O disciplina rea inseamna pedepse aspre si nepotrivite si este deseori asociata cu ridiculizarea verbala sau atacarea integritatii copilului. Unul dintre cele mai importante scopuri este sa-ti ajuti copilul sa capete respect fata de el insusi si fata de ceilalti. Iar acest lucru nu este posibil fara disciplina si corectitudine.

Daca comportamentul copilului scapa de sub control sau creeaza probleme, este bine sa te inscrii la lectii pas cu pas pentru parinti. Este important sa inveti sa impui comportamentul pe care vrei sa-l incurajezi la copilul tau si sa oferi consecvent consecinte pentru comportamentele pe care vrei sa le descurajezi. Majoritatea copiilor reactioneaza bine la o relatie structurata, cu reactii calme, consecvente din partea parintilor, dar daca toate acestea nu sunt de ajuns, nu ezita sa apelezi la ajutor specializat – ar putea fi vital pentru dezvoltarea psihologica viitoare a copilului tau.

 

Citeste mai departe:

TULBURARI LA COPII SI ADOLESCENTI
ADHD – TULBURAREA HIPERCHINETICA CU DEFICIT DE ATENTIE