Specialitatea psihiatrie pediatrica este o ramura a medicinii care se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul
tulburărilor psihice la copii și adolescenți (vârstă mai mică de 18 ani).
Un studiu recent la nivel european, efectuat de Eurostat, a plasat România pe locul 1 în ceea ce privește starea de sănătate a copiilor.
Peste 99% dintre aceștia aveau o stare de sănătate foarte bună sau medie, conform părinților lor.
Deși este o veste bună, nu reflectă întocmai realitatea. Pentru mulți părinți, sănătatea reprezintă absența durerii sau a unor afecțiuni fizice.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, „sănătatea este bunăstarea fizică, mentală și socială, și nu doar absența unei afecțiuni sau dizabilități”. Mulți adulți acordă atenție în mod disproporționat sănătății fizice a copiilor, neglijând-o pe cea psihică, iar această atitudine poate avea consecințe negative pentru tot restul vieții.
La nivel mondial, 20% dintre copii și adolescenți suferă de o afecțiune psihică, iar suicidul este a 3-a cauză de deces în rândul adolescenților.
Ce putem face pentru ca copiii noștri să nu devină o statistică?
Răspuns: să apelăm la ajutor profesionist. Clinica Hope pune la dispozitie un numar mare de specialisti cu o vasta pregatire in domeniu atat in Bucuresti, cat si in Cluj si Iasi.
Medicul specialist in psihiatrie pediatrica
Aliatul nostru în evaluarea sănătății mintale a copilului și tratarea (unde este cazul) sau prevenția afecțiunilor psihice este medicul psihiatru pediatric. Acesta diagnostichează, tratează și previne tulburările neuropsihiatrice și de dezvoltare la pacienții până la vârsta de 18 ani.
Necesitatea unor profesioniști din sănătate mintală specializați în lucrul cu copii și adolescenți vine din particularitățile tulburărilor mentale la această vârstă. Ele sunt datorate schimbărilor rapide neurobiologice și sociale, în această etapă a vieții.
Psihiatrie pediatrica
ramură a medicinei foarte delicată, specială, așa cum sunt copiii în general
specialitate plină de provocări datorită faptului că întotdeauna trebuie să lucrăm cu întreaga familie, starea de sănătate psihică a copilului fiind de cele mai multe ori un „simptom” al familiei
Psihiatria pediatrică a fost creată ca disciplină clinică distinctă de cea de adulți în secolul 19 de către psihiatrul francez Marcel Manheimer. În cartea sa, „Afecțiunile mentale ale copilăriei”, apare pentru prima oară termenul de „psihiatrie pentru copii”.
În manualul său de psihiatrie infantilă, există prima clasificare complexă a afecțiunilor psihice la copii, dincolo de retard mental și cretinism. De atunci, specialitatea de psihiatrie pediatrica s-a dezvoltat în contextul războaielor și crizelor mondiale. Acestea au supus copiii la o multitudine de traume și factori stresori: (violență; pierderea părinților; pierderea locuinței și relocare; foamete; instabilitate financiară și emoțională; etc.).
Pe lângă acestea, există însă și cabinete private, unele dintre ele având și contract cu CASMB. Astfel pacienții pot beneficia de servicii cu gratuitate.
Cele mai mari impedimente în accesarea acestor servicii sunt:
- stigma asociată tulburărilor mintale
- frica părinților de un diagnostic care ar putea să ducă la discriminarea copiilor.
Consecințele ignorării problemelor de sănătate mintală sunt însă mult mai grave. Afecțiunile psihice din copilărie progresează și uneori se agravează la maturitate.
50% din afecțiunile psihice ale adulților (cu excepția demenței) debutează înainte de vârsta de 15 ani și 75% înainte de 18 ani.
Lipsa de tratament adecvat duce la rate crescute de șomaj; violență; tulburări de comportament și activități ilegale. Este afectata și sănătatea fizică, precum și integrarea socială. În schimb, atenția crescută față de sănătatea mintală, cu prevenție și tratatment adecvat duc la o sănătate fizică superioară, productivitate mai mare și stabilitate crescută.
Afecțiunile psihice la copii și adolescenți
Care sunt afecțiunile psihice care apar la copii și adolescenți?
Copilărie timpurie (3-8 ani)
- Tulburări de învățare – au o incidență crescută și un impact semnificativ asupra productivității viitoare. Tratamentul este limitat și axat pe activitatea școlară. Scopul este de a obține independența ocupațională. Se pot asocia cu tulburările hiperkinetice.
- Tulburările hiperkinetice (ADHD). Incidența a crescut semnificativ în ultimii ani, sub influența campaniilor farmaceutice de conștientizare și a mass-mediei. Tratamentul are o rată crescută de succes, cu un cost relativ scăzut. Consecințele pe termen lung sunt legate de realizările profesionale modeste, precum și o incidență crescută a altor afecțiuni psihice.
Copilărie târzie (9-11 ani)
- Ticuri (Sindromul Tourette).
Diagnosticat cu o incidență crescută în ultimii ani, sindromul poate fi tratat fără intervenții foarte specializate. În lipsa tratamentului, există un nivel ridicat de stigmă și izolare socială.
Adolescență
- Depresie și ganduri de suicid asociat. Depresia este acum recunoscută ca o tulburare ce poate fi diagnosticată atât la copii cât și la adolescenți. Studiile pe termen lung arată că episoadele depresive majore cu debut în adolescență au șanse mari de a continua la maturitate. Sunt asociate cu risc de suicid crescut. În cazul copiilor cu episoade depresive înainte de pubertate, studiile indică la maturitate rate crescute de tulburare bipolară, tulburări depresive, abuz de substanțe și suicid.
- Psihoza este un simptom care poate apărea în mai multe tulburări. Cea mai cunoscută dintre acestea fiind schizofrenia. Identificarea precoce a afecțiunilor psihotice e importantă, și acestea nu sunt pe cât de evidente ne-am aștepta să fie. Psihozele pot duce la o multitudine de comportamente maladaptative. Tratamentul precoce al schizofreniei, de exemplu, aduce beneficii nenumărate atât pacientului cât și familiei, dar și societății.
Deși în cele mai multe cazuri simptomele de schizofrenie apar în jurul vârstei de 25 de ani, există și schizofrenie cu debut precoce, înainte de 18 ani. Exista si cazuri foarte rare cu debut foarte precoce, înainte de vârsta de 13 ani.
Alte afecțiuni
Tulburarea de spectru autist (AUTISM).
Este o tulburare de dezvoltare, care afectează comunicarea și comportamentul. Simptomele apar foarte devreme, în primii 2 ani de viață. Părinții observă comportamente atipice, precum dificultăți în interacțiunea cu alte persoane; evitarea contactului vizual; comportamente restrictive și repetitive (repetarea unor cuvinte – ecolalie).
Este important ca părinții să meargă la medic imediat cum observă aceste semne, pentru a putea începe tratamentul. Acesta poate consta în medicație, dar în principal este vorba de terapie comportamentală și educațională, precum și psihoterapie.
Tulburările de anxietate.
Această categorie include o gamă largă de afecțiuni, de la fobii la atacuri de panică. Acestea pot duce la izolare socială și la rezultate academice inferioare. Tratamentul constă în medicație și/sau terapie.
Tulburările de alimentație
(anorexie; bulimie; tulburarea de mâncat compulsiv). Incidența acestora a crescut semnificativ în ultimii ani, afectând cu precădere persoanele de sex feminin. Tratamentul precoce este vital, pentru că prognosticul lor pe termen lung este sumbru. Anorexia este tulburarea psihică cu cea mai crescută rată a mortalității. Sansele sale de vindecare scad cu trecerea anilor de la momentul debutului.
Semne că copilul tău are nevoie de psihiatrie pediatrica
lipsă de speranță și tristețe care persistă
furie constantă și tendința de a reacționa exagerat la diverse situații
cel mic nu atinge etapele normale de dezvoltare
griji, frică și anxietate persistente
preocupare excesivă cu felul în care arată sau legată de boală
teama că cineva îi controlează mintea, sau că e lipsit de control
brusc are note proaste la școală, care nu pot fi explicate
pierderea interesului pentru activitățile care îi plăceau
retragere socială, preferă să fie singur
gânduri suicidare
incapacitatea de a se concentra, de a gândi limpede, de a face decizii
incapacitatea de a sta locului
efectuarea unor rutine în mod obsesiv pe parcursul zilei (de exemplu, se spală pe mâini, sau curăță lucruri)
coșmaruri regulate
diete excesive sau mâncat compulsiv, urmat de vomitat
participarea la activități violente, precum uciderea unor animale sau incendierea unor lucruri
Este important de menționat că acestea nu sunt singurele semne care pot apărea.
Copiii sunt diferiți, și la fel sunt și manifestările diferitelor afecțiuni psihice. În plus, unii copii sunt foarte pricepuți la a-și ascunde trăirile față de părinți. Fac acest lucru de teamă să nu-i supere sau să nu fie pedepsiți.
Este foarte important să iti asculți instinctul, dacă simți că ceva nu e în regulă, chiar dacă nu știi exact ce.
E mai bine să mergeți la o evaluare de psihiatrie pediatrica și să aflați că totul e în regulă, decât să așteptați până situația se agravează. În plus, dacă vă duceți copilul la medicul psihiatru, aceasta e o ocazie foarte bună să-l educați cu privire la sănătatea mintală. Poate invata cât de importantă este și că nu este nici o rușine să cerem ajutorul specialiștilor când avem nevoie. Astfel, e mult mai probabil ca pe viitor, dacă va exista vreo problemă, să vină la tine pentru a o rezolva.
Evaluarea psihiatrică
Atunci când evaluează sănătatea mintală a unui copil sau adolescent, psihiatrii pediatrici au nu unul, ci doi sau mai mulți pacienți. Familia este un sistem complex, care joacă un rol vital în dezvoltarea și evoluția copiilor. Toți membrii ei și interacțiunea dintre ei sunt importanți pentru sănătatea mintală a celor mici. Așadar, doctorul de psihiatrie pediatrica va sta de vorbă atât cu pacientul, cât și cu însoțitorii lui (părinți, bunici, asistenți sociali, etc.) pentru a avea o imagine completa a mediului în care trăiește.
De obicei copiii nu pot sau nu vor să spună ce simptome au. Din acest motiv, abordarea psihiatrului, în funcție de vârsta și dezvoltarea copilului, este una creativă. Implica jocuri și discuții care să creeze un raport de încredere, pentru a ajunge la sursa problemelor.
De asemenea, pentru stabilirea diagnosticului, psihiatrul folosește o serie de teste și chestionare standard. Acesta va examina și starea fizică a pacientului, putând recomanda și analize de sânge, pentru a exclude cauze organice ale simptomelor.
Stabilirea unui diagnostic de psihiatrie pediatrica
Una dintre cele mai mari temeri ale părinților atunci când apeleaza la psihiatrie pediatrica este că vor primi un diagnostic psihiatric pentru copilul lor. Temerea este cauzata din cauza stigmei legate de afecțiunile psihice. Acesta nu trebuie însă privit cu teamă și incertitudine. Este un simplu prim pas spre vindecarea și dezvoltarea armonioasă a copilului.
Odată știut diagnosticul, medicul de psihiatrie pediatrica va stabili un plan de tratament. Cel mai adesea constă în terapie și/sau medicație, în funcție de caz. Părinții joacă un rol activ în procesul de tratament, ceea ce poate cimenta legăturile din familie și duce, într-un final, la relații mai armonioase.
In cazul multor afecțiuni, precum depresie sau anxietate, tratamentul este foarte eficient la copii și adolescenți.
Un studiu arată că după un an de tratament, 66% din copiii și adolescenții incluși în cercetare nu mai aveau niciun simptom clinic al acestor afecțiuni.
Când ar trebui să apelăm neaparat la medicul specialist?
Dacă observăm întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv al copilului
Exemplu: copilul nu vorbește la vârsta de 2 ani, deși înțelege majoritatea comenzilor
Dacă copilul prezintă întârziere în dezvoltarea psihomotorie pe etape de vârstă.
în mod normal copilul ar trebui să își susțină capul singur la vârsta de 3 luni, să stea în șezut la 6 luni, să meargă în 4 labe la aproximativ 8 luni, să stea în picioare nesusținut la 9 luni, să meargă la un an, un an și 6 luni nesusținut, să spună primele cuvinte cu sens în jur de un an)
Dacă copilul prezintă semne ce ar putea sugera o tulburare de spectru autist
Contact vizual absent/intermitent, nu răspunde prin întoarcerea capului atunci când este strigat, deși aude. Prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului – fie nu vorbește, fie are o anumită particularitate de pronunție, fie prezintă ecolalie (repetă ceea ce a auzit, dar fără sens și cu aceeași intonație). Are dificultăți de socializare cu copiii, prezintă interese particulare stereotipe pentru anumite jocuri, obiecte, culori etc. Prezintă stereotipii motorii – își flutură mâinile când se bucură, merge pe vârfuri, se învârte în cerc, etc.
Dacă copilul are tulburări de alimentație
Anorexie, bulimie și de eliminare. Enurezis = micțiuni involuntare, absența controlului sfincterian la copii cu vârstă mentală mai mare de 5 ani. Encoprezis = eliminarea materiilor fecale involuntar, cu murdărirea lenjeriei, la copii cu vârstă mentală mai mare de 4 ani.
În cazul tulburărilor de opoziție și de conduită
Copilul „încăpățânat”, care nu se supune regulilor și este agresiv. Ori care fură, pleacă de acasă fără să ceară voie înainte de 13 ani de mai multe ori, este agresiv cu ceilalți, minte.
În cazul tulburărilor de dispoziție
1. Depresie
Stare de tristețe nemotivată sau insuficient motivată ce persistă minimum 2 săptămâni sau iritabilitate. Lipsa chefului de joacă sau a activităților plăcute anterior, scăderea în greutate sau creșterea în greutate, apetit alimentar diminuat sau crescut, oboseală, tulburări de somn, dificultăți de concentrare sau tulburări de memorie. Idei de inutilitate, idei de suicid sau tentative de suicid;
2. Episod maniacal
Dispoziție euforică persistentă mai mult de o săptămână, logoree, fugă de idei, dificultăți de concentrare. Incapacitatea de a finaliza activitățile începute, cheltuieli exagerate, tulburări de somn și de apetit alimentar;
3. Anxietate
Teamă generalizată fără un anumit obiect, îngrijorări permanente însoțite de tensiune psihică, incapacitatea de a se relaxa, dificultăți de concentrare, insomnie.
În cazul tulburărilor psihotice
Când prezintă tulburări de gândire – incoerență, idei care nu corespund cu realitatea. De exemplu de urmărire, de otrăvire; halucinații vizuale, auditive, „privire în gol”, ca și cum ar urmări sau ar vorbi cu cineva deși este singur. Comportament bizar, modificat față de comportamentul obișnuit al copilului sau adolescentului.
În cazul suspiciunii consumului de substante
Aagitație psihomotorie, cheltuieli exagerate, furt pentru a obține bani în vederea procurării substantelor interzise. Comportament modificat, pupile mărite sau micșorate, congestie oculară, lăcrimare, tremor, frisoane, etc.
Cum se desfășoară consultul?
- În prima parte: se iau datele de anamneză de la părinți sau persoana adultă care însoțește copilul, în majoritatea cazurilor fiind prezent și copilul, care poate interveni în discuție; copiilor li se indică diverse activități, precum desen, joc, scris, în funcție de vârstă, pentru a se acomoda la prima ședință.
- În cea de-a doua parte are loc interviul cu copilul/adolescentul
- În cea de-a treia parte are loc discuția cu părinții
- În cea de-a patra parte se formulează concluziile: diagnosticul, eventualele investigații suplimentare și planul de tratament (consiliere psihologică a familiei, psihofarmacologic-acolo unde este cazul, psihoterapie individuală – acolo unde este cazul)
