Psihoterapia  pentru copii si adolescenti reprezinta totalitatea  tehnicilor si metodelor specifice folosite pentru a-i ajuta pe micutii clienti cand se confrunta cu dificultati cu privire la emotii sau comportamente.

Dna Dr Alina Panaete, medic specialist psihiatrie pediatrica si psihoterapeut, ne explica:”Psihoterapia este o forma de tratament psihologic care implica conversatii si interactiuni terapeutice intre terapeut si copil/un grup de copii sau cu familia (familiile) acestuia.  Are scopul de a ajuta familia sa inteleaga si sa-si rezolve problemele, sa-si modifice comportamentul si  sa faca schimbari pozitive.”

Psihoterapia copilului presupune sedinte regulate si disponibilitatea terapeutului de a stabili o relatie de acceptare  emotionala in cadrul careia copilul se simte pe deplin liber sa-si exprime prin cuvinte sau actiuni, perspectiva proprie asupra lumii. Psihoteraputii pentru copii si adolescent sunt formati sa observe cu atentie si sa raspunda la ceea ce copilul ar putea incerca sa exprime prin comportamentul si emotiile lor.

Psihoterapeutul este o persoana flexibila si creativa si isi adapteaza abordarea in asa fel incat sa corespunda varstei si nivelului de dezvoltare al copilului.  Copii mici adesea comunica prin joc, copiii mari si adolescentii prefera sa vorbeasca. Relatia de incredere care se stabileste intre psihoterapeut si copil este esentiala pentru ca tratamentul sa functioneze.

Psihoterapeutul trebuie sa gaseasca o modalitate pentru a face cunoscut copilului, cu atentie si consideratie, care este modul lui de functionare .  Copilul isi poate insusi cu timpul aceasta intelegere si poate incepe sa-si inteleaga propriile sentimente si comportamente stabilind relatii mai bune cu cei apropiati, regasandu-si bucuria si increderea in viitor.

Psihoterapia la adolescent s-a dovedit a fi foarte utila pentru ca le permite acestora sa exploreze , sa sustina si sa inteleaga experientele adolescentei. In aceasta perioada de dezvoltare traumele sau dificultatile anterioare pot iesi dintr-o data la suprafata. Astfel a-i furniza adolescentului un cadru stabil pentru intelegerea acestor niveluri profunde de anxietate poate fi sprijinul necesar pentru procesul de individuatie si crestere personala.

Exista mai multe tipuri de psihoterapie care implica diferite tehnici, abordari si interventii.  Uneori o combinatie de abordari diferite poate fi de mare ajutor. In unele cazuri medicatia poate sprijini si eficientiza procesul psihoterapeutic.

 

Dintre formele diferite de psihoterapie cele mai folosite la copil si adolescent amintim:

  • Terapia cognitiv-comportamentala (CBT) : copilul invata prin examinarea modurilor confuze si distorsionate/irationale de gandire, cum acestea pot provoca emotii si le pot influenta comportamentul. Terapeutul sprijina copilul sa identifice modelele de gandire daunatoare si sa le inlocuiasca cu ganduri care duc la trairi si comportamente mai adecvate. Cercetarile arata ca acest tip de psihoterapie este foarte eficienta in tratarea tulburarilor anxioase si depresive la copil.
  • Dialectic Behavior Therapy (DBT) si-a dovedit utilitatea la adolescentii cu ganduri suicidare cornice sau care au deliberat comportamente autovatamatoare sau care au o tulburare de personalitate borderline.  Pune accentual pe asumarea responabilitatii pentru propriile probleme si ajuta la examinarea modului de  confruntare cu conflictele si emotiile aferente.
  • Terapia de familie ajuta familia sa functioneze in mod constructiv si pozitiv explorand modelele de comunicare si furnizandu-Ie educatie si sprijin. Sedintele pot include copilul sau adolescentul impreuna cu parintii, fratii si bunicii.
  • Terapia de grup presupune utilizarea dinamicii grupului de tineri si a interactiunii intre membrii grupului pentru a constientiza si creste intelegerea unei afectiuni psihice si a-si imbunatati abilitatile sociale.
  • Terapia prin joc implica utilizarea de jucarii, lego, papusi, marionette, plastilina, desene, jocuri pentru a ajuta copilul sa reacunoasca, sa identifice si sa-si exprime verbal emotiile. Psihoterapeutul observa modul in care copilul foloseste materialele de joc si identifica teme sau modele cu scopul de a intelege problemele cu care se confrunta copilul. Printr-o asociere de joc si verbalizare copilul are posibilitatea sa inteleaga si sa-si gestioneze mai bine conflictele, emotiile si comportamentul.

Despre terapie prin joc ne povesteste mai multe Liliana Radu, psihoterapeut specializat in terapie prin joc de inspiratie Adleriana:

” Terapia prin joc este un mod distractiv de a aborda probleme comportamentale, de intarziere in dezvoltarea sau alte dificultati pe care copiii le pot intampina in dezvoltarea lor.

Fiind o activitate placuta si interesanta, este usor sa obtii atentia si cooperarea copilului, pentru a obtine rezultate mai rapide si mai stabile pe termen lung, usurand recuperarea si dezvoltand comportamente adecvate.

            Terapia prin joc are in vedere dezvoltarea armonioasa a tuturor ariilor de dezvoltare: sociala, emotionala, cognitiva, motrica, limbajului si integrarea senzoriala.

            Totul de desfasoara intr-un cadru  incurajator pentru copil, urmarind un plan de interventie conceput special pentru copilul cu care se lucreaza. Imbinam metode de joc senzorial, sport, terapie cognitiva, joc de rol, si activitati creative pentru a starni si incuraja dorinta copiilor de a comunica si contribui.

            Terapia prin joc Adleriana se bazeaza pe implicarea familiei in procesul de recuperare si folosirea jocului structurat de catre parinti acasa pentru a rezolva problemele de zi cu zi. In cadrul sedintelor parintii vor beneficia de consiliere din partea terapeutului in legatura cu relationarea cu propriul copil si abordarea comportamentelor inadecvate. Plecam de le ideea ca orice copil doreste sa apartina, sa se simta capabil, sa simta caci conteaza si ca este incurajat, si odata ce aceste nevoi ale copilului sunt indeplinite, evolutia este rapida si surprinzatoare. ”

 

  • Psihoterapia psihodinamica subliniza importanta intelegerii problemelor sau conflictelor inconstiente care motiveaza si influenteaza comportamentul, emotiile si gandurile copilului. Poate ajuta la identificarea unor modele de comportament tipice unui copil, apararilor si raspunsurilor la conflictele interne traite de copil. Aceasta abordare se bazeaza pe ipoteza ca odata adus la lumina conflictul intern, comportamentul si emotiile copilului se vor ameliora.

Psihoterapia nu este un remediu rapid sau facil, este un proces complex care, in timp,  poate reduce si ameliora simptomatologia si poate oferi o perspective noua care sa imbunatateasca functionarea interpersonala si calitatea vietii copilului ajutandu-l sa dobandeasca abilitati psihologice  adaptative pentru viitor.

 

Psihoterapia cu copiii vizeaza si discutii ample cu membrii familiei pentru a aduna informatii si pot fi urmate/insotite de interventii adresate parintilor. O varianta de ajutor pentru parinti consta in invatarea de metode potrivite de sprijinire a cresterii psihologice a copiilor (cursuri de parenting) sau interventii psihologice cu intreaga familie (psihoterapie de familie).

 

 

”Cand apelam la serviciile unui psihoterapeut pentru copii?”:

 

”Recomandam sa apelati la un psihoterapeut specializat in lucrul cu copiii, in urmatoarele situatii:

  • atunci cand observam stari de anxietate,panica si ingrijorari excesive;
  • cand comunicarea cu parintii,colegii sau profesorii este tensionata si conflictuala;
  • cand exista comportament hiperactiv,agitatie si incapacitatea de a duce la bun sfarsit sarcinile propuse(ex. nu se concentreaza la scoala,nu sta linistit in banca,temele nu sunt realizate);
  • idei de suicid,amenintari ca se raneste;
  • scaderea accentuata a performantelor scolare;
  • comportament de opozitie fata de regulile stabilite in cadrul familiei;
  • stari de tristate si cosmaruri persistente;
  • ticuri , rosul unghiilor,comportamente repetitive,stereotipii
  • dificultati de verbalizare si exprimare;
  • stari de furie,dificultati de relationare;
  • consumul de alcool si droguri;
  • modificarea somnului si/sau a obiceiurilor alimentare;
  • timiditate excesiva;
  • enurezis nocturn.”

 

 

Beneficiile unui process de terapie sunt multiple pentru cel mic si readuc linistea in familie. Iata mai jos cateva dintre ele:

  • Cresterea increderii in sine a copilului
  • Imbunatatirea abilitatilor de socializare
  • Cresterea rezistentei la frustrare
  • Scaderea frecventei crezelor de tantrum
  • Dezvoltarea limbajului si comunicarii
  • Dezvoltarea emotionala armonioasa
  • Dezvoltarea abilitatilor cognitive.
  • Dezvoltarea spontaneitatii si creativitatii
  • Scaderea anxietatii
  • Scaderea frecventei comportamenteleor stereotipe sau inadecvate
  • Imbunatatirea relatiei parinte copil