De multe ori anxietatea a fost identificată cu o formă a stresului, însă în literatura de specialitate tulburările de anxietate reprezintă un complex de tulburări de dispoziție care pot afecta serios viața copilului.

Mai mult, tulburările de anxietate sunt incluse în grupul afecțiunilor psihice, fiindcă acestea pot modifica atât de mult comportamentul unei persoane, copil sau adult, încât aceasta nu mai poate duce o viață normală, echilibrată. În lipsa unui tratament special, aceste persoane nu-și pot controla starea permanentă de teamă și îngrijorare, chiar și în lipsa unui motiv real.

                                                                        De la anxietate la depresie, un singur pas

Aceste tulburări sunt asociate cu un risc crescut de eșec școlar, social și familial. De asemenea, dacă anxietatea copilului nu este tratată corect se va ajunge la o amplificare a acesteia în viața adultă, dar și la depresie sau chiar la tentative de suicid. De aceea, este esențial ca părintele să observe când ceva nu este în ordine cu cel mic, deoarece de cele mai multe ori, atunci când copilul are semne de anxietate, părintele poate avea falsa impresie că el este timid. Este foarte important să nu lăsați anxietatea să acapareze viața copilului și a familiei. Trebuie să cereți ajutor specializat imediat!

Copiii născuți din părinții anxiosi sunt mult mai susceptibili de a deveni anxioși. Mai mult, un părinte îngrijorat, anxios la rândul său, poate exacerba anxietatea copiilor prin stilul propriu de interacțiune, inclusiv supraprotecția și controlul excesiv.

Principalele tipuri de tulburări de anxietate

  • Atacurile de panică. Apar brusc, aparent fără motiv, uneori simptomele fiind confundate cu un atac de cord. Copilul transpiră, acuză dureri în piept și apare senzația de sufocare.
  • Fobia socială sau tulburarea de anxietate socială. Se declanșează atunci când copilul are prea multe griji într-un contex absolut normal. De exemplu, când merge la școală sau când merge la ziua unui coleg de clasă sau la un spectacol. În față acestor situații copilul are teama de a nu fi ridiculizat de colegi, de a nu fi respins de aceștia.
  • Fobiile specifice. Se exprimă prin frica intensă, teama anormală față de o anumită situație sau față de un anumit om sau chiar animal. De exemplu, copilul poate să aibă fobie față de insecte, de câini, de înălțime, de apă. Frica este atât de mare încă cel mic preferă să evite situația respectivă, deoarece nu-și poate controla teama.
  • Tulburarea de anxietate generalizată. Are ca trăsătură starea de grijă excesivă în absența unei cauze reale. Practic, copilul nu poate să spună ce anume îi determină starea de teamă, de neliniște.
  • Tulburare de stres posttraumatic. Acest tip de tulburare de anxietate rezultă dintr-o experiență trecătoare care provine din trecut. Simptomele includ coșmaruri, frică și evitarea evenimentului traumatic care a declanșat anxietatea.

În ce constă tratamentul?

Medicația este adesea prescrisă pentru copiii cu anxietate, așa cum este și pentru adulți. De regulă, medicamentele antidepresive sunt prima alegere, acestea pot ajuta la diminuarea stărilor de anxietate. Totodată, copilul poate primi și antipsihotice sau anxiolitice.

Atenție! Tratamentul medicamentos trebuie urmat sub atenta supraveghere a medicului psihiatru. Întreruperea bruscă a acestuia poate provoca reapariția simptomelor de anxietate. Nu întrerupeți tratamentul fără acordul medicului psihiatru.

În ultimii 20 de ani, numeroase studii susțin că terapia cognitiv-comportamentală este eficientă, de multe ori aceasta fiind asociată medicației. Cu ajutorul acestei terapii, copilul învață noi modalități de a gândi și de a acționa în situațiile care de regulă îi pot provoca anxietatea, practic el învață să-și gestioneze stresul. Totodată, există și terapia comportamentală cognitivă bazată pe expunere care presupune ajutarea copiilor să se confrunte cu temerile lor într-un mediu favorabil. De exemplu, dacă are teamă de câini trebuie să stea langă aceștia.

Concret, psihoterapia cognitiv-comportamentală are ca scop corectarea factorilor care determină apariția simptomelor de anxietate. Prin psihoterapie, copilul sau adultul învață cum să își controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare, învață cum să își observe gândurile și comportamentele care nu fac decât să le alimenteze anxietatea pe termen lung și învață cum să înlocuiască aceste gânduri și comportamente negative cu noi tipare de gândire și acțiune.

Tipuri de terapie eficiente

– terapia cognitiv comportamentală care îl va ajuta să-și ordoneze gândurile și acțiunile,

– terapia interpersonală care îl va ajuta pe copil să poată comunica constructiv cu cei din jurul său, fie că sunt colegi de școală, fie că sunt părinții săi.

– terapia bazată pe rezolvarea problemelor existente care îi da posibilitatea copilului să-și gestioneze mai bine simptomele.

Activități de ajutor

Totodată, o serie de modificări în viața de familie îl pot ajuta pe copil să-și depășească teama aceasta nejustificată.

Menținerea unei alimentații sănătoase are un rol important. Este indicat să fie eliminate din regimul copilului alimentele tip fast-food cât și dulciurile. Sunt chiar o serie de studii care susțin incidența redusă a anxietății la persoanele care consumă, de exemplu, mult pește și legume.

De asemenea, orice activitate creativă la care poate participa adolescentul îi va da un plus de energie și-l va scoate din zona sa plină de negativism, teamă și anxietate. Cu cât mintea este mai ocupată cu lucruri creative, utile, cu atât va avea mai puțin timp să se gândească la fricile sale.

Totodată, părintele are un rol extrem de important în ajutarea copilului de a ieși din situația stresantă, anxioasă. Astfel, este recomandat să petreceți cât mai mult timp liber cu copilul, planificati plimbări, excursii în weekend-urile libere, picnicuri, activități relaxante. Încurajați copilul să își ofere atenție, mici cadouri, să-și îndeplinească mici dorințe, dar mai ales să vă spună ceea ce își dorește și ceea ce-i poate aduce mulțumire sau bucurie în momentul respectiv.

Și exercițiile fizice ajută mult deoarece acestea țin mintea ocupată și obișnuiesc copilul cu bătăile rapide ale inimii, senzație ce adesea este asociată cu anxietatea. La fel și yoga este de ajutor în combaterea sau măcar diminuarea stărilor anxioase. Mai exact, exerciții care ajută la controlarea respirației contribuie la calmarea sistemului nervos.

O idee bună este și aceea de a sfătui adolescentul să-și noteze într-un jurnal întâmplările fericite, emoțiile care îi aduc bucurie. În felul acesta va observa singur că viața lui este presărată și cu evenimente pozitive, fericite.

Iar poate cea mai importantă regulă este aceea a formării unei bune comunicări cu psihoterapeutul copilului. Orice eveniment, situație stresantă se va discuta deschis cu acesta, ulterior împreună veți găsi calea de diminuare a efector nocive ale anxietății asupra vieții copilului.