Ce este tulburarea de stres posttraumatic

Nu putem vorbi despre tulburarea de stres posttraumatic fara sa definim trauma psihica. Definitia propusa de G. Fischer si R. Riedsser descrie trauma psihica ca fiind o experienta discrepanta vitala intre factorii situationali amenintatori si capacitatile individuale de a gestiona situatia, care este insotita de sentimente de neajutorare si abandonare lipsita de aparare si care duce astfel la o afectare profunda a intelegerii despre sine si lumea din jur. (Gottfried Fischer, Peter Riedsser – Tratat de psihotraumatologie)

Exista anumiti factori care influenteaza potentialul traumatogen al unui eveniment:

  • Gradul de control pe care o persoana il are asupra evenimentului: intr-o situatie de violenta domestica victima poate avea control mai mult decat in situatia diagnosticarii cu cancer in faza avansata.
  • Gradul de imprevizibilitate: un deces survenit brusc intr-un accident de masina este mai imprevizibil decat decesul survenit dupa o evolutie a unei boli cronice.
  • Numarul de persoane afectate: situatia este perceputa ca fiind mai putin grava daca sunt mai multe persoane afectate (de exemplu, intr-un accident de autocar apare un sentiment de apartenenta la grup care constituie un factor protector).
  • Gradul de afectare al celor din anturaj: sentimentul de neputinta creste daca in jur sunt persoane la fel de afectate de acea situatie.
  • Modul de participare in situatie, direct sau indirect: o persoana va fi afectata in alt fel daca nu ea trece prin acea situatie, ci o ruda/un prieten.
  • Relatia cu persoana care induce trauma: daca agresorul este o persoana cunoscuta, apropiata, precum un parinte, partener, prieten, situatia este mult mai traumatizanta decat daca agresorul este strain (Diana Vasile – Trauma familiala si resursele compensatorii).

Ce cauzeaza tulburarea de stres posttraumatic:

Orice eveniment/intamplare care ameninta integritatea fizica sau psihica a unei persoane poate declansa tulburarea de stres posttraumatic. Iata cateva exemple:

  • Abuz sexual cu sau fara violenta (nu este nevoie sa se repete, un eveniment este de ajuns pentru a traumatiza).
  • Abuz fizic.
  • Dezastre naturale sau accidente – incendii, inundatii, cutremure.
  • Crime violente precum rapiri, atacuri la scoala (elevi inarmati).
  • Accidente de masina, avion.

De asemenea, tulburarea de stres posttraumatic poate sa apara la cei care au fost martori la violenta domestica, violenta in comunitate, razboi (Jessica Hamblen, PhD and Erin Barnett – PTSD in Children and Adolescents).

 Cine face tulburarea de stres posttraumatic:

Factorii de risc pentru tulburarea de stres posttraumatic sunt reprezentati de sexul feminin, expunere anterioara la o situatie traumatizanta, antecedente personale de tulburari psihice, parinti cu tulburari psihice, criminalitate a unui parinte, pierderea mamei, suport social scazut, venituri mici (Diana Vasile – Trauma familiala si resursele compensatorii).

Cat de comuna este tulburarea de stres posttraumatic:

Un studiu efectuat in SUA a indicat faptul ca din 10.000 de adolescenti intervievati cu varste intre 13 si 18 ani, 5% intruneau criteriile pentru tulburare de stres posttraumatic, cu o prevalenta mai mare in cazul fetelor (numarul fetelor este de 4 ori mai mare decat cel al baietilor). De asemenea, prevalenta creste cu varsta.

Simptomele tulburarii de stres posttraumatic:

Copiii expusi la un eveniment traumatizant traiesc o spaima intensa si se simt in mare pericol. Ei au tendinta sa retraiasca evenimentul prin amintiri dureroase, amintiri ce pot fi provocate de cei din jur sau situatii din viata cotidiana, sau care ii invadeaza mintea in mod spontan. De exemplu, un anumit loc, sau un anumit miros, sau o persoana implicata in acea situatie pot declansa retrairea acelui eveniment, iar persoanele care au aceasta tulburare evita orice stimul asociat cu trauma. Copilul poate repeta in joc scene pe care le-a trait sau are cosmaruri cu tema factorului amenintator care a provocat trauma. Poate avea un disconfort puternic si tulburari neurovegetative (tremor, palpitatii, tahicardie, paloare, transpiratie excesiva, pierderea controlului sfincterian). Copilul are tulburari de somn (adoarme greu si se trezeste in cursul noptii, este iritabil si are accese de furie nejustificate, este vigilent, tresare la orice zgomot. (Iuliana Dobrescu – Manual de psihiatrie a copilului si adolescentului).

Adolescentii pot prezenta o simptomatologie asemanatoare cu a adultului, precum incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei, sentiment de detasare sau instrainare de altii, diminuare marcata a interesului pentru activitatile care ii placeau inainte, sentimentul de viitor ingustat. De exemplu, acestia nu cred ca isi vor face o cariera, sa se casatoreasca, sa aiba copii sau o durata de viata normala.

Diagnosticul se pune daca copilul/adolescentul prezinta aceste simptome de cel putin o luna. Se considera o tulburare cronica daca simptomele sunt prezente mai mult de 3 luni. (DSM IV-TR)

Cum pot sa evit tulburarea de stres posttraumatic:

Factorii de protectie pentru tulburarea de stres posttraumatic sunt: relatii bune in familie, ajutor din partea bunicilor pentru despovararea mamei, inteligenta, existenta unui grup de prieteni, optimismul (Diana Vasile – Trauma familiala si resursele compensatorii).

Tratamentul pentru tulburarea de stres posttraumatic:

Tratamentul psihologic trebuie sa inceapa de la expunerea la factorul traumatic, nu trebuie sa se astepte instalarea sindromului de stres posttraumatic.

Interventia in criza are trei obiective: sa le transmita celor afectati securitate, sa le stea la dispozitie ca partener de discutie empatic si sa favorizeze intelegerea despre eveniment si efectele traumei. Transmiterea securitatii inseamna indepartarea celor afectati de la locul nenorocirii (pe cat posibil, locul de tratare a victimelor sa fie mai indepartat de locul catastrofei), respectiv separarea agresorilor de victime. Este indicat contactul corporal delicat, de exemplu tinerea de mana. Victimelor accidentelor trebuie sa li se spuna ca sunt in siguranta, ca vine ambulanta. Relaxarea si linistirea trebuie sa primeze in fata informarii (Gottfried Fischer, Peter Riedsser – Tratat de psihotraumatologie).

Dupa instalarea simptomatologiei de tulburare de stres posttraumatic, tratamentul pacientilor este reprezentat de sedinte de psihoterapie, iar in cazurile complicate, si de medicatie.

Terapia cognitiv-comportamentala este indicata de studii ca fiind cea mai eficienta in tratamentul acestei tulburari. Aceasta include expunere treptata – care ajuta copilul sa vorbeasca despre evenimentul traumatic, tehnici de control al anxietatii – relaxare si training al asertivitatii, precum si corectarea gandurilor si credintelor false provocare de trauma. In aceasta terapie este implicata si familia, care va fi invatata sa aiba atitudini corecte si suportive fata de copil.

Terapia prin joc este folositoare pentru copiii care nu pot procesa in mod direct evenimentele legate de trauma (de exemplu, copiii mici). Psihoterapeutul foloseste jocuri, desene si alte tehnici pentru a-l ajuta pe copil sa proceseze amintirile traumatice.

Interventii specializate sunt folosite pentru copiii sau adolescentii care au comportamente problematice precum comportamente sexuale inadecvate, violenta, consum de alcool sau droguri (Foa, E., Keane, T., Friedman, M., & Cohen, J. – Effective treatments for PTSD: Practice guidelines from the International Society for Traumatic Stress Studies).

Medicamentele utilizate in tratamentul tulburarii de stres posttraumatic sunt antidepresivele ISRS (pot fi administrate dupa varsta de 6 ani), anxioliticele (benzodiazepine, tratament pe termen scurt – maxim 1 luna) si antispasticele pentru tratamentul simptomelor somatice asociate. Tratamentul se efectueaza pana la disparitia simptomelor. (Iuliana Dobrescu – Manual de psihiatrie a copilului si adolescentului).

 

 Autor: Dr. Diana Bărbulescu

 Pentru mai multe informatii pe aceasta tema puteti lua legatura cu unul din specialistii nostri, sunand la 0724 792 901