ADHD la ADULTI si la COPII

 

💡Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție – ADHD (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder),  este o tulburare mentală care presupune o combinație de probleme persistente, precum dificultatea de a fi atent, hiperactivitatea și comportamentul impulsiv.

 

Simptomele ADHD încep în copilăria timpurie și continuă și la vârsta adultă.

Frecvent părinții se plâng de „comportamentul greu de stăpânit” al copilului. Educatorii și profesorii atrag frecvent atenția asupra lipsei atenției și a comportamentului „neastâmpărat”. Manifestările sunt sesizate de părinți, educatori sau profesori ca fiind deranjante și sunt în contrast cu capacitatea intelectuală și gradul de dezvoltare, copilul frecvent performează din punct de vedere academic sub nivelul așteptat.

Majoritatea copiilor cu adhd depășesc această problemă.

~ 60% continuă să aibă problema și ca adulți

În unele cazuri, diagnosticul de ADHD nu este recunoscut sau diagnosticat decât la vârstă adultă. Este posibil ca simptomele ADHD la adulți să nu fie la fel de clare ca la copii. La adulti, hiperactivitatea poate scădea, dar impulsivitatea, incapacitatea de a sta locului și dificultatea de a se concentra pot fi încă prezente.

Printr-un program de intervenție comportamentală eficient și psihoterapie putem învăța diferite metode și abilități utile precum:

  • să dezvoltăm atenția și a capacității de concentrare
  • să reducem comportamentul impulsiv sau agresiv,
  • să învățăm să depășeșim eșecuri din trecut la școală, la serviciu sau în viața sociala
  • multe altele!

Afla mai jos cum să tratezi eficient ADHD-ul pentru toate categoriile de vârstă și cum să te pregătești mai usor pentru o sedință cu specialistul.

ADHD-ul poate părea diferit de la o vârstă la alta

Copilul mic (<3 ani)

Poate plânge frecvent și se liniștește greu, are tulburări de somn datorită hiperactivității și neliniștii, are dificultăți de alimentație, mănâncă puțin, suge cu greutate, plânsul interferând cu alimentația.

Copilul prescolar

Pare că e condus de un motor, are o curiozitate nemăsurată, în joc poate fi gălăgios, distructiv, se rănește des. Solicită atenție excesivă din partea părinților, are frecvent crize de furie. Poate prezenta și întârziere în dezvoltarea motorie, dar mai ales în achiziția limbajului. El colaborează cu dificultate după lungi insistențe și doarme puțin, somnul fiind neliniștitor.

Scolarul

Este neliniștit/hiperactiv, distras cu ușurință, întâmpină dificultăți la teme. Frecvent este impulsiv, uneori cu accese de agresivitate. El poate să asocieze și tulburări de învățare, ticuri sau enurezis (incontinență urinară). În sarcini este dezorganizat, nu are simțul timpului, cu greu estimând ora. Are dificultăți în relaționarea cu grupul de vârstă, iar abilitățile de autoîngrijire sunt subdezvoltate. La școală nu respectă regulile, intrând ușor în conflict cu profesorii sau educatorii.

Adolescentul

Este mai puțin hiperactiv, dar foarte impulsiv. Rămâne în continuare neatent, ușor de distras și plictisit. Se comportă inadecvat la școală, ceea ce crește riscul de a fi exmatriculat și uneori se ajunge în situația de abandon școlar. Sunt frecvente problemele de disciplină, atât la școală cât și în familie, nu recunoaște autoritatea, având frecvente accese de furie și o toleranță scăzută la frustrare. De aceea ajunge adesea să comită acte antisociale.

Chiar și în grupul de vârstă are relații tensionate. În plus, adolescentul cu ADHD ajunge să aibă o stimă scăzută de sine, fiind predispus la depresii și are risc crescut de abuz de substanțe, activitate sexuală precoce sau delicvență juvenilă.

Adultul

Le este greu să se concentreze sau să stabilească priorități, nu reușesc să-și respecte termenele și uită de întâlniri sau alte activități sociale. Incapacitatea de a-și controla impulsurile merge de la lipsa de răbdare la o coadă sau în trafic, până la schimbări de dispoziție și crize de furie.

Anumite simptome de adhd sunt similare cu unele cauzate de alte afecțiuni, ca anxietatea sau tulburările de stare de spirit. Și mulți adulți cu ADHD au cel puțin încă o afecțiune mentală, cum ar fi depresiasau anxietatea.

Ce cauzează ADHD la copii și adulți?

Nu există momentan o explicație clară și cuprinzătoare cu privire la cauzele acestei tulburări. Totuși, o mare parte din oamenii de știință consideră că principalele cauze ale acestei problematici ar trebui căutate în modificarea modului de funcționare a creierului.

Factori ADHD la COPII

 

  • Factorii de mediu – influențează severitatea tulburării și în special gradul disfuncționalității și suferinței cu care copilul se poate confruntă, dar acești factori nu pot determina ei singuri boala.
  • Factorii genetici – infuenteaza diferite modificari. Cercetările științifice asupra neurotransmițătorilor au demonstrat unele modificări tipice la copiii cu ADHD. Mai exact, s-a evidențiat o activitate mai slabă în anumite zone din creier implicate în controlul comportamentului, al dispoziției și al menținerii atenției,  existând un dezechilibru al substanțelor chimice la acest nivel. Plastic vorbind, „fișierul cumințeniei este virusat” și nu funcționează pentru că are o cantitate scăzută de mediatori.
  • Factori de mediu și psihosociali – un mediu familial stresant (evenimentele din familie precum și aspecte particulare ale funcționării familiei) contribuie la instalarea simptomelor de ADHD. Totuși, părinții nu sunt vinovați de apariția ADHD, dar au un rol important în înțelegerea și participarea activă la tratament.

Factori ADHD la ADULTI

 

Cauzele exacte ale ADHD-ului nu sunt clare, dar cercetările continuă. Printre factorii care ar putea fi implicați în dezvoltarea ADHD la adulți sunt:

  • Factori genetici – Pot există cazuri de ADHD în familie, și studiile arată că genele ar putea juca un rol.
  • Anumiți factori de mediu – Cum ar fi expunerea la plumb în copilărie, pot crește riscul.
  • Probleme de dezvoltare – Problemele cu sistemul nervos central în momente cheie ale dezvoltării pot juca și ele un rol.

Ai un risc crescut de ADHD dacă:

  • Ai rude de sânge (părinți sau frați) cu ADHD sau altă tulburare mentală.
  • În copilărie ai fost expus la toxine de mediu, ca plumbul, găsit mai ales în vopseluri și țevile din clădirile vechi.
  • Ai fost născut prematur.

Simptome ADHD la copii și adulți

Simptomele centrale ale ADHD sunt deficitul de atenție cu sau fără hiperactivitate-impulsivitate.

Manifestarile deficitului de atenție la copilul cu ADHD

  • nu dă prea mare atenție detaliilor și face greșeli din neatenție
  • are dificultăți în menținerea atenției în sarcinile date sau la joacă
  • nu urmează instrucțiunile (asta nu pentru că nu le înțelege) și eșuează în a-și termina temele sau diverse sarcini casnice

Manifestările hiperactivității

  • Își agită mâinile sau picioarele sau se foiește pe scaun
  • Își părăsește locul din bancă sau în alte situații în care este de așteptat să rămână așezat (teatru, biserica, etc)
  • Umblă dintr-un loc în altul sau se cațără excesiv în situații în care se așteaptă să stea liniștit

Manifestările impulsivității:

  • Deseori răspunde grăbit înainte să se termine întrebarea
  • Cu greu își așteaptă rândul (de exemplu la joacă)

Principalele simptomele de ADHD la COPII si ADULTI

  • Impulsivitate,
  • Plictiseală cronică,
  • Lipsă de memorie,
  • Depresie,
  • Stimă de sine scăzută,
  • Lipsa de atentie,
  • Dezorganizare și incapacitate de a stabili priorități,
  • Capacitate scazută de gestionare a timpului,
  • Probleme de concentrare asupra unei sarcini,
  • Incapacitate de multitasking.

Cum poate fi tratat?

ADHD este o tulburare care poate fi tratată, dar nu vindecată.

Tratamentele standard pentru ADHD includ medicamenteeducare și consiliere psihologică. De cele mai multe ori, cea mai eficientă este o combinație între toate acestea. Un tratament medicamentos poate fi prescris doar de către un medic, care evaluează atent starea ta și urmărește în timp modul în care reacționezi la fiecare dintre ele.

In cazul copiilor sunt necesare in plus si niste reguli clare aplicate in familie, masuri psiho-educationale si interventia la scoala cu cadrul didactic.

Un studiu asupra tratamentului ADHD realizat in 2009 in SUA, ne arata ca tratamentul combinat (medicamentos + psihoterapie) a fost în mod constant superior, în timp ce medicația singură sau tratamentul comportamental nu au fost. Copiii din tratamentul combinat au avut nevoie de doze mai mici de medicamente decât copiii din grupul cu medicamente singure.
Programeaza-te
Call Now ButtonPROGRAMEAZA-TE