Afazia este o tulburare de comunicare neurogenă, dobândită în urma unui traumatism sau unei leziuni care afectează regiunile din creier responsabile de abilitatea noastră de a înțelege și produce limbajul.
Atunci când spunem logopedie, cel mai probabil ne gândim automat la copii și la tratamentul tulburărilor de pronunție la aceștia. Însă logopedia este o disciplină psihopedagogică ce vizează educarea și mai ales, reeducarea (terapia corectivă) limbajului, optimizând înțelegerea și comunicarea, de care pot beneficia persoane de orice vârstă.
Un exemplu de pacienți cu vârste înaintate, care au nevoie de sesiuni de logopedie este cel al persoanelor cu afazie, cauzată cel mai adesea de un atac vascular cerebral sau de către demență.
Conform celui mai mare studiu despre cunoștințele populației generale despre afazie, 37% dintre respondenți au auzit de acest termen și doar 9% aveau cunoștințe de bază despre ce semnifică.
Prin comparație, 96% au auzit de boala Parkinson și 99% de accident vascular cerebral (AVC). Din păcate, relația dintre localizarea leziunii cerebrale și tipul sau gravitatea afaziei este prost înțeleasă, așa că nu există o metodă de a oferi un prognostic pentru șansele de recuperare ale unui pacient.
Este mai comună la adulți, apărând la 30% dintre pacienții cu AVC din spital (conform statisticilor din Regatul Unit din 2017). Este important să știm ce înseamnă afazia și cum se tratează pentru că e o afecțiune comună, cu efecte dramatice.
Afazia mai poate fi cauzată de demență, tumori cerebrale, infecții sau Alzheimer. Este important de știut pentru personalul medical și familie deopotrivă că afazia are un impact negativ puternic asupra calității vieții, un studiu identificând această condiție ca prima în topul afecțiunilor care afectează negativ calitatea vieții, depășind boli precum cancerul sau Alzheimer. Acest lucru se datorează probabil faptului că afazia este cronică la majoritatea pacienților și le afectează o funcție vitală pentru sănătatea psihică și funcționarea socială: comunicarea.
Majoritatea pacienților cu AVC care dezvoltă secundar afazie, trec printr-o perioadă inițială de recuperare spontană, în primele două săptămâni, dar o recuperare completă e puțin probabilă: pe termen lung, 10-38% dintre aceștia prezentând în continuare simptomele de afazie. Așadar, este nevoie de o intervenție specializată pentru a asigura o evoluție bună, sau chiar recuperarea.
1. Afazie progresivă primară, denumită și „afazie non-fluentă”, pentru că pacientul pierde fluența vorbirii.
E caracterizată de:
2. Afazie fluentă, caracterizată de:
Din fericire, creierul uman are o capacitate uimitoare de adaptare și restructurare. Astfel, tratamentul afaziei se bazează pe abilitatea altor structuri sănătoase de a prelua funcțiile afectate, prin învățare, exerciții și repetare.
Nu există niciun tratament medicamentos pentru prevenirea, încetinirea sau vindecarea afaziei din demențe.
Așa că la fel ca în cazul celorlalte tipuri de afazie, este indicată intervenția logopedică.
Cel mai indicat tratament al afaziei este logopedia.
Eficiența acesteia a fost demonstrată de mai multe studii, mai ales la acei pacienți la care cauza nu e progresivă. Acestea ne spun că e nevoie de 44 până la 90 sau mai multe ore de logopedie pentru cele mai bune rezultate. Aceasta este doar o statistică, fiecare caz e unic și poate necesita mai multe sau mai puține sesiuni.
Pacienții trebuie stimulați zilnic, dimineața și după-amiaza, timp de 30-60 de minute. Familia are așadar un rol vital în recuperarea pacientului. Este preferabil ca terapia să fie inițiată cât mai repede după AVC. (odată ce pacientul este echilibrat și apt să participe la aceste sesiuni). Sau după observarea semnelor de afazie într-o demență. Cu toate astea există dovezi că și pacienții care sunt în faza cronică (la mai mult de cinci ani după debutul afaziei) au beneficii semnificative în urma logopediei. Deci niciodată nu e prea târziu.
Acestea pot include și tehnici de comunicare non-verbală, dar și ajutarea membrilor familiei să se adapteze la noi forme de comunicare.
Există 2 tipuri principale de tehnici de logopedie pentru tratamentul afaziei:
1. terapii bazate pe tulburare, care sunt axate pe repararea vorbirii și compregensiunii
2. terapii bazate pe comunicare, care sunt axate pe asistarea celor afectați în transmiterea mesajelor și sentimentelor prin forme alternative de comunicare.
Aceasta este modelată după fizioterapia după o paralizie, în care pacientul trebuie să folosească partea afectată a corpului, iar cea sănătoasă e restricționată, pentru a-l obliga să se forțeze să stimuleze zonele paralizate. În logopedie, asta se traduce prin interzicerea folosirii acelor cuvinte sau structuri intacte, pentru a-l obliga pe pacient să se forțeze.
Această terapie este opusul celor compensatorii, în care pacientul e încurajat să folosească abilitățile de comunicare rămase intacte. Un logoped le poate folosi pe ambele în decursul tratamentului.
Această formă de terapie a fost concepută în urma observării că unele persoane cu afazie cântă mai bine decât vorbesc. Așadar, constă într-o serie de pași prin intermediul cărora pacientul dezvoltă o producție melodică artificială a propozițiilor. În timp, aptitudinile se transferă la un ritm normal al dialogului.
Această metodă implică exersarea unor conversații scrise, pentru a stimula încrederea în sine și a diminua anxietatea din timpul comunicării, prin repetiție. Recent, a fost dezvoltat și un program informatic denumit „AphasiaScripts”, care include un logoped virtual, pentru sprijinul persoanei cu afazie.
Acestea diferă în funcție de gradul de severitate al afaziei, dar și de scopurile sau resursele pe care le are pacientul. Acestea sunt însă câteva exemple:
dacă pacientul are probleme cu înțelegerea cuvintelor, logopedul îl poate ruga să facă exerciții precum asocierea cuvintelor cu pozele. Altul ar fi gruparea cuvintelor în funcție de semnificația acestora;
dacă are probleme în exprimare. Logopedul îi poate cere să exerseze numirea obiectelor din imagini sau să spună dacă anumite cuvinte rimează;
dacă pacientul poate să facă exerciții cu cuvinte individuale, atunci logopedul se va concentra pe abilitatea de a construi propoziții;
unele tehnici implică lucrul cu un computer; terapia de grup cu alte persoane cu afazie; lucrul cu membrii familiei. Toate acestea ofera șansa de a exersa abilitățile conversaționale sau repetarea unor situații familiare, precum conversațiile telefonice.
Dincolo de tratamentul specializat, persoanele cu afazie au nevoie de sprijinul și înțelegerea familiei și prietenilor. Dacă nu ești sigur cum ar trebui să comunici cu un apropiat care are afazie, aici sunt câteva sfaturi:
după ce vorbești, asigură-te că îi lași destul timp să răspundă; dacă o persoană cu afazie simte că e presată sau grăbită să răspundă, s-ar putea să devină anxioasă, ceea ce îi poate afecta comunicarea;
folosește propoziții scurte, simple, nu schimba subiectul conversației prea repede;
nu pune întrebări deschise, cele care au un răspuns cu da sau nu sunt mai indicate;
încearcă să nu termini propoziția persoanei cu afazie sau să-i corectezi greșelile, pentru că îi poți cauza resentimente și frustrare;
încearcă să reduci zgomotele de fond, precum televizorul sau radioul date drumul, care îi pot distrage atenția;
folosește indicii vizuale în conversație, precum arătatul cu degetul, alte gesturi sau obiecte, pentru a a-i ajuta să înțeleagă despre ce vorbești;
dacă nu înțelegi ce spune, nu te preface că înțelegi; ar putea să-l facă să se simtă inferior și incomfortabil.
