ANOREXIE – O boala psihica ce cauzeaza frecvent moartea

Anorexie – cand ajungem sa ne confruntam cu aceasta?

Cand suntem mici ni se spune sa terminam tot din farfurie ca sa ne facem mari si puternici, iar cand crestem, mesajul de la familie si media este sa ne facem cat mai mici si sa ocupam cat mai putin loc, mai ales daca suntem femei.

Astfel, incepem sa cautam diete „minune”, care ne promit ca vom slabi 10 kg intr-o luna si vom arata ca modele pe care le urmarim pe internet sau la televizor.

Probabil nicio afectiune psihica nu e normalizata si promovata la fel de mult ca tulburarile alimentare. in fiecare zi suntem bombardati cu fotografii in media sau retelele de socializare, ale unor vedete care au o greutate nesanatoasa si suntem incurajati sa devenim ca ele.

Un studiu recent a identificat 3 milioane si jumatate de imagini si postari online cu descrieri precum „anorexie” sau „thinspiration (inspiratie sa fii slab)”, dintre care doua milioane pe Twitter si o jumatate de milion pe Instagram.

Dietele, care sunt aproape sinonime cu infometarea si dereglarea metabolismului, sunt un trend care se schimba odata cu sezonul, iar imaginea de sine a celor care le urmeaza este dereglata, la fel ca si stima de sine si relatia cu mancarea, care e privita ca un inamic sau un rasfat, nu ca un element vital pentru buna noastra functionare fizica si psihica.

 

Tulburarile alimentare nu sunt un mod de viata pe care ar trebui sa-l ravnim

Sunt afectiuni psihice serioase, ce pot cauza moartea.

Iar dublarea internărilor pentru aceasta afectiune si bulimia in ultimii 10 ani in Anglia sunt un semnal de alarma pentru mesajul pe care societatea il transmite legat de cum ar trebui sa aratam. Presiunea se pune pe noi sa ne conformam unor standarde nesanatoase si pretul pe care il platim la schimb este si anorexia. Insa perceptia generala asupra anorexiei nu reflecta gravitatea situatiei. Un studiu care a investigat stigma asociata anorexiei a afirmat majoritar ca persoanele care sufera de aceasta afectiune se pot face bine daca vor. Ele poarta mare parte din vina pentru ca isi pot controla comportamentul auto-vatamant. Aceasta atitudine trivializeaza anorexia. Poate duce la sentimente de vina ale persoanelor afectate si frustrare legata de lipsa de rezultate imediate a tratamentului.

 

Anorexia este cea mai grava tulburare alimentara, cu cel mai ridicat risc de deces in aceasta categorie.

 

Una din cinci persoane cu anorexie cronica moare, fie din cauza efectelor infometarii asupra organismului, fie din cauza suicidului. Anorexia nervosa, sau simplu, anorexia, este o tulburare caracterizata de o frica intensa de ingrasare si o imagine deformata asupra propriului corp. Aceasta cauzeaza comportamente de tipul infometarii sau exercitiului fizic intens pentru a restrictiona greutatea corporala la o valoare cat mai mica. Indicele de masa corporala scazut este cea mai utilizata unealta in evaluarea greutatii, este trasatura centrala a afectiunii.

Anorexia afecteaza atat femeile cat si barbatii si poate aparea la orice varsta. Cei mai vulnerabili sunt adolescentii, datorita schimbarilor hormonale si a infatisarii. Este prezenta si presiunea pe care o resimt sa se integreze in anumite grupuri.

Anorexia nu este atat despre mancare, cat despre probleme emotionale

Este un mecanism de coping in fata unor evenimente stresante. Persoana afectata identifica greutatea scazuta ca pe un indicator al succesului, fericirii si valorii sale. Incearca sa-si controleze dieta ca o alternativa la controlul emotiilor sau al altor factori din viata sa.

 

Cauze anorexie

 

1. Factori genetici

Anorexia este o afectiune familiala, cu o ereditate de 28%-74%. Deci persoanele care au o ruda de gradul I (parinte, frate, copil) cu anorexie, au un risc mult mai mare decat restul populatiei de a dezvolta afectiunea. Acest lucru poate fi util in preventie, mai ales la parintii care au mai multi copii, dintre care unul diagnosticat cu anorexie. Este valabil si pentru cei care sufera de afectiune si pot fi mai atenti la potentiale semne la copiii lor.

2. Factori in dezvoltare

Evenimentele stresante aparute din perioada prenatala pana la maturitate, pot toate sa joace un rol in dezvoltarea starii de anorexie. Printre acestea se numara:

• nasterea prematura,
• probleme de hranire si dormit in copilaria timpurie,
• traume in copilarie, precum abuzul fizic, sexual, moartea unui parinte.

Anumite trasaturi sau afectiuni psihice care apar inca din copilarie sunt corelate cu risc crescut de anorexie. Acestea sunt: anxietate, depresie, perfectionismul si tulburare de spectru autist.

3. Factori de mediu

Dietele cresc riscul unei tulburari de alimentatie. De asemenea, cultura vestica ce promoveaza curele si corpurile slabe si perfecte. Pe acestea le echivaleaza cu succesul si valoarea unui individ, joaca un rol in tulburarile alimentare.

 

Cum poti recunoaste daca ai anorexie?

 

pierdere brusca si inexplicabila in greutate; O VALOARE A IMC (raport intre greutatea in kg si patratul inaltimii in cm) mai mica decat 17 este un indicator de anorexie, in lipsa altor factori care sa explice scaderea in greutateș saritul peste mese, refuzul de a manca si dietele extreme; negarea senzatiei de foame; preocupare excesiva fata de numarul de calorii ale alimentelor si cantitatea de grasimi sau carbohidrati din acestea; frica de a nu se ingrasa, manifestata prin cantariri si/sau masurari repetate;  atentie crescuta fata de mancare si ritualuri precum: taierea mancarii in bucati mici; atentie crescuta fatade mancare și ritualuri precum: taierea mancarii in bucatele mici; imbucaturi mici; gatitul unor mese elaborate pentru altii, fara ca persoana in cauza sa manance din ele; ascunsul mancarii; lipsa menstruatiei pentru mai mult de trei cicluri consecutive; critica exagerata la adresa felului in care arata, mai ales cu privire la anumite parti ale corpului care sunt percepute ca grase; lanugo – par fin, subtire, care creste pe fata si corp; pierderea si subtierea parului; senzatia de frig, mai ales la extremitati; evitarea contextelor sociale, a familiei si prietenilor, persoana poate deveni izolata si retrasa; iritabilitate; insomnie; o falsa imagine despre sine care nu corespunde cu greutatea reala. Persoana se percepe semnificativ mai grasa decat este.

 

Tratament anorexie

 

Anorexia este o afectiune complexa, insa tratabila. Este foarte importanta interventia precoce. Cu cat durata afectiunii e mai scurta, cu atat prognosticul e mai bun. Exista dovezi cu privire la o fereastra de timp critica pentru eficacitatea tratamentului (mai putin de trei ani de la debut). Drept urmare, ratele de succes ale tratamentului sunt mai crescute la adolescenti decat la adulti. Asta nu inseamna ca o persoana diagnosticata tarziu nu are nicio sansa de recuperare.

Un studiu finlandez a identificat faptul ca aproximativ jumatate din persoanele cu anorexie nu apeleaza la tratament.

Acest fenomen poate fi cauzat de anosognozie. Este un simptom al afectiunilor psihice severe, in care persoanele afectate nu inteleg sau percep existenta tulburarii. De asemenea, persoanele cu anorexie care nu acceseaza serviciile medicale afisaza ambivalenta in legatura cu dorinta unei schimbari. insa dintre cei care acceseaza tratamentul, aproape jumatate se vor recupera complet.
Deci este vital ca anorexia sa fie depistata precoce si sa existe un sistem de sprijin alcatuit din familie si prieteni, care sa se informeze despre afectiune. Tot ei trebuie sa incurajeze persoana cu anorexie sa se trateze.

Ingrijire medicala

Daca viata este pusa in pericol, atunci se apeleaza la spitalizare, pentru monitorizarea functiilor vitale, hidratare si alimentare artificiale si tratarea eventualelor complicatii (probleme cardiace: aritmii, stop cardio-vascular; osteoporoza, cu risc crescut de fracturi; anemie; probleme gastro-intestinale).

Psihoterapie pentru anorexie

 

Psihoterapia este prima linie de tratament in anorexie, standardul de aur la adolescenti fiind tratamentul bazat pe familie (family-based treatment – FBT). Acesta consta in trei faze de tratament a adolescentului cu anorexie si familiei acestuia, pe o perioada de 9 luni.

1. Se incearca absolvirea de vina a familiei pentru cauzarea afectiunii, insistandu-se pe aspectele pozitive ale felului in care si-au crescut copilul. Parintii sunt incurajati sa gaseasca propria tehnica, impreuna cu copilul pentru ca acesta sa atinga o greutate normala.
2. Parintii sunt ajutati sa transfere responsabilitatea mancatului si a greutatii inapoi catre copil, intr-o maniera potrivita varstei.
3. Ne concentram asupra cultivarii unei relatii sanatoase intre adolescent si parinti

Alte tipuri de psihoterapie eficiente in tratamentul de anorexie sunt terapia cognitiv-comportamentala si terapia sistemica familiala.

Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai eficienta la adulti. Principalul obiectiv este normalizarea comportamentului alimentar si dobandirea de alte comportamente care sa promoveze o greutate normala. Al doilea obiectiv este acela de a schimba credintele si gandurile distorsionate despre greutate si mancare.

Un alt tip de terapie este terapia dialectic-comportamentala (DBT) care se bazeaza pe invatarea unuor tehnici de gestionare a emotiilor in paralel cu gasirea de solutii pentru probleme psihologice care sa fie preferate abtinerii de la mancare ca forma de autovatamare.

 

Tratament nutritional

 

Nutritionistii joaca un rol foarte important in echipa multi-disciplinara de tratament al anorexiei. Acestia trebuie sa supravegheze reluarea alimentatiei, sindromul de realimentare fiind o complicatie reala si potential fatala. Conform protocolului de tratament, pacientii adulti cu anorexie ar trebui sa primeasca 6000 kJ/zi, cu o crestere de 2000 kJ/zi la trei zile, pana la un aport potrivit pentru necesitatile pacientului.

La adolescentii cu o durata mai scurta a afectiunii, se poate institui o realimentare mai rapida. Atunci cand este posibil, se prefera internarile de zi sau de scurta durata intr-un centru pentru tratamentul bolilor de nutritie, intrucat luarea in greutate este mai mare decat acasa.

Este important sa retinem ca anorexia este o afecțiune gravă, dar tratabilă. Este nevoie sa luam atitudine atunci cand vedem semnele acesteia la cineva drag si sa-i oferim sprijin si timp in recuperare.