Anxietatea de Separare > Cauze, Simptome si Tratamente| Clinica Hope
Anxietatea de separare in copilarie si adolescenta

Anxietatea de separare in copilarie si adolescenta

Deși normală în primii 3 ani din viața oricărui copil, și indicator (până la un punct) al unei dezvoltări psihice normale, apărută mai târziu în cursul copilăriei sau al adolescenței, anxietatea de separare poate afecta serios funcționarea și dezvoltarea unui copil și se poate transforma într-o adevărată tulburare. Netratată sau ignorată, ea poate evolua spre alte tulburări. Exemple: depresia; fobia școlară; anxietatea socială; tulburări de personalitate evitantă sau dependentă (la vârstă adultă).

Anxietatea de separare se manifestă printr-un sentiment de frică excesivă, care apare la separarea reală sau imaginară a copilului de persoanele semnificative din viața sa, de obicei unul sau ambii părinți.

Ea se poate manifesta diferit:

  • prin simptome somatice (grețuri, dureri abdominale, etc.) la despărțire,
  • refuz de a merge la școală sau grădiniță,
  • îngrijorări legate de posibilitatea de a li se întâmpla ceva rău celor dragi,
  • refuz de a rămâne singur, fără părinți, la ziua unui prieten,
  • coșmaruri nocturne legate de separare,
  • teamă de a dormi singur,
  • atacuri de panică la plecarea părintelui.

Sunt situații în care anxietatea de separare se poate manifesta sub formă unor „crize” de tip „temper tantrum”. Prin intermediul acestora copilul protestează și își descarcă emoțiile oarecum neînțelese și „în exces” în fața părintelui, de care nu vrea să se despartă sau pe care îl pedepsește pentru separare. În adolescență, se poate manifesta prin refuz de a merge la școală; în tabere; în alte colectivități; tendința la izolare în raport cu cei de aceeași vârstă.

Deoarece impactul acestei tulburări asupra evoluției și funcționalității copilului și adolescentului poate fi major, cu posibile repercursiuni chiar în viața de adult, se impune în primul rând o consiliere a părinților. Ulterior o intervenție specializată în ceea ce privește copilul, inițial de tip psihologic, dar, la nevoie, și de tip farmacologic.

Consilierea oricărui părinte e ideală încă de la vârsta de sugar a copilului. Acest lucru este necesar pentru a crea premizele unui atașament sănătos. In cadrul acestuiacopilul, având un temperament determinat genetic, e consolat de mamă în funcție de nevoile sale unice și învață gradat și în siguranță să suporte mici despărțiri de persoana de atașament. Se obișnuieste în același timp și cu prezența altor persoane. Consilierea poate continua și în următoarele etape de vârstă.  Se va urmări dezvoltarea treptată a autonomiei copilului pe diferite arii ale dezvoltării. Obiectivul este efectul de prevenție în ceea ce privește apariția tulburării anxietății de separație.

Pentru diagnosticarea cât mai precoce a acestei afecțiuni, pentru o intervenție eficace și prevenirea evoluției spre alte tulburări, se recomandă o evaluare psihiatrică a copilului (adolescentului). Este recomandat sa se faca la primele simptome sugestive pentru anxietate, sau în orice situație în care părinții au anumite neliniști sau semne de întrebare.

Programeaza-te
Call Now Button