Anxietatea scolara este o problemă importantă

Anxietatea scolara

Anxietatea scolara apare cu precadere toamna. Ea aduce un moment dificil pentru mulţi părinţi şi copii: reîntoarcerea la şcoală. Este firesc ca finalul vacanţei să fie însoţit de sentimente de tristeţe şi regret, iar începutul şcolii să stârnească teamă şi stres. In unele cazuri insa aceste emoţii sunt exacerbate, fiind simptomele unei reale anxietăţi. Anxietatea şcolară poate avea efecte devastatoare asupra rezultatelor şcolare şi asupra sănătăţii mintale a copiilor. Unii dintre aceştia vor refuza categoric să meargă la şcoală sau să participe la ore, spun specialiştii.

Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente afecţiuni psihice întâlnite la copii şi adolescenţi, afectându-i pe 30% dintre aceştia.

Întrucât şcoala reprezintă o sursă importantă de stres la această vârstă, la mulţi copii anxietatea îmbracă forma anxietăţii şcolare.

Aceasta se manifestă prin refuzul copiilor de a merge la şcoală sau exacerbarea simptomelor în timpul orelor sau activităţilor şcolare. Am stat de vorbă cu Dr Gabriella Bondoc, psihiatru şi psihoterapeut şi Alice Dima, psihoterapeut copii şi adolescenţi.

Cauzele anxietatii scolare

Iată care sunt cele mai frecvente cauze ale anxietăţii şcolare:

❶ Bullying

Conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România se află pe locul 3 în clasamentul celor 42 de ţări în care a fost investigat bullying-ul şcolar. Bullying-ul şcolar, nu are un echivalent direct în limba română. Reprezintă abuzul verbal şi fizic al copiilor de către alţi copii. Are consecinţe negative pe termen lung atât pentru victimă cât şi pentru agresor. Bullying-ul poate continua şi în afara şcolii, sub formă de cyberbullying, respectiv hărţuirea unei persoane online.
Unul dintre semnalele de alarmă pentru bullying este anxietatea şcolară. Copiii care sunt victimele bullying-ului au risc crescut de a dezvolta afecţiuni psihice, afectiuni precum anxietate şi depresie şi să aibă rezultate şcolare mai proaste sau chiar să renunţe la şcoală.

Cei care agresează alţi copii au şanse mai mari de a se angaja în alte comportamente violente şi periculoase, precum vandalism, activitate sexuală precoce.

Bullying-ul se poate întâmpla în orice şcoală, inclusiv în cele considerate prestigioase. In acest caz, psihologii scolari pot interveni pentru atenuarea situatiei.

Cum devine victima?

Copilul tău are şanse mai mari de a fi victima bullying-ului dacă prezintă unul sau mai mulţi dintre factorii următori de risc:

este perceput ca fiind diferit de către colegi; (este supraponderal/subponderal; poartă ochelari sau îmbrăcăminte deosebită; e nou în clasă/şcoală; e de altă religie/etnie/naţionalitate; are o dizabilitate);

este perceput ca fiind slab, incapabil de a se apăra;

este depresiv, anxios şi/sau are o stimă de sine scăzută;

are puţini prieteni;

nu se înţelege bine cu cei din jur, e considerat enervant de aceştia.

În plus, copilul tău poate avea următoarele semne: răni pe care nu le poate explica; haine sau obiecte distruse sau furate; coşmaruri şi insomnie; note proaste şi probleme cu profesorii; pierderea interesului faţă de teme.

❷ Un program prea incarcat

Mediul academic şi profesional este mai competitiv ca niciodat. Din dorinţa de a le asigura copiilor un viitor strălucit, mulţi părinţi ajung să-i înscrie la nenumărate activităţi extracuriculare. Ii împing astfel să participe la concursuri şi să facă voluntariat, pentru a avea un CV exemplar. „Pe lângă asta, copiii trebuie să aibă şi note mari pentru a-şi asigura un loc la cele mai bune şcoli şi facultăţi.

Copiii au însă nevoie şi de timp liber. Pe termen lung, mai multe pauze se pot dovedi mai benefice decât meditaţiile la matematică şi orele de pian”, e de părere Dr. Gabriella Bondoc. Un liceu din Statele Unite a introdus o oră zilnică de pauză pentru elevi, în care aceştia pot face ce vor. A descoperit că nivelul elevilor de stres a scăzut de la 60% la 20% după implementarea acestei măsuri.

”Este important ca cei mici să fie stimulaţi şi să-şi urmeze pasiunile. Dacă nu au timp să se recupereze după efortul depus, aceasta le poate afecta sănătatea mintală. Acest lucru duce la anxietate şi/sau depresie, şi o reală aversiune faţă de şcoală, competiţii şi învăţat”,

❸ Profesorii

Profesorii pot fi aliaţi valoroşi în acomodarea copiilor la şcoală. Insă din păcate, uneori pot fi chiar cauza anixetăţii şcolare. Educaţia este unul dintre domeniile subfinanţate din România, mulţi profesori având salarii mici. Pe langa asta mai sunt si condiţii inadecvate desfăşurării activităţii lor şi săli de clasă suprapopulate.

Folosesc astfel metode care astăzi sunt considerate abuzive, dar care erau acceptate în trecut. Astfel de metode sunt: pedepse corporale; umilirea copiilor în faţa colegilor atunci când nu sunt bine pregătiţi; trimiterea lor la colţ.
Alice Dima, psihoterapeut copii şi adolescenţi:

“Toate acestea pot avea un puternic impact negativ asupra sănătăţii mintale a copilului tău, precum şi asupra rezultatelor şcolare. E posibil ca acesta să chiulească de la orele cu profesorul respectiv; să nu se descurce la examene din cauza stresului excesiv; sau chiar să vrea să se mute în altă şcoală”

❹ Agorafobia

Uneori anxietatea şcolară ascunde de fapt agorafobia. Conform manualului de diagnotic al afecţiunilor mintale (DSM 5), agorafobia este caracterizată de frică intensă sau anxietate, declanşate de expunerea la o gamă largă de situaţii, precum folosirea transportului în comun; ieşitul din casă; timpul petrecut în spaţii închise (şcoală, cinema, magazine); statul la coadă sau în mulţime”, spune medicul psihiatru.
E posibil ca părinţii să confunde agorafobia cu anxietatea şcolară pentru că la vârste mici, şcoala este locul în care copiii îşi petrec cel mai mult timp în afara casei. Aşadar, atunci când aceştia nu vor să meargă la şcoală şi au semne clare de anxietate, părinţii presupun că teama copiilor e legată de mediul în care învaţă, mai exact, probleme legate de scoala.

Semnele anxietatii scolare

In primul rand, trebuie mentionat faptul ca refuzul scolar este diferit de absenteismul intentionat, deoarece copilul nu isi doreste sa evite scoala pentru a face alte activitati, ci se confrunta cu o suferinta reala legata de participarea la scoala. Pe lângă refuzul de a merge la şcoală, anxietatea şcolară poate avea simptomele specifice tulburării de anxietate la copii.

dificultăţi la concentrare privind sarcinile scolare;

inabilitatea de a dormi, treziri repetate în timpul nopţii, coşmaruri;

schimbări alimentare (mănâncă puţin; nu are poftă de mâncare sau dimpotrivă; mănâncă mai mult decât de obicei);

se enervează repede, e iritabil;

e mereu preocupat, îngrijorat, are multe gânduri negative;

e tensionat, foloseşte des toaleta, e agitat;

plânge frecvent;

are dureri de burtă, dureri de stomac.

are dureri de cap

Alteori, anxietatea şcolară in randul copiilor de la gradinita sau la scoala arată complet diferit, putând fi confundată cu comportmentul opoziţional, ADHD sau o tulburare de învăţare. De aceea e important să apelezi la un specialist în sănătate psihică, respectiv un psihiatru pediatric. Acesta poate să identifice exact cu ce se confruntă copilul tău, şi pe baza diagnosticului, să elaboreze un plan de tratament pentru acesta. Un specialist in sanatatea mintala poate fi exact ce are nevoie copilul tau.

Anxietatea scolara: cum iti ajuti copilul sa o depaseasca.

Lucrează cu tine. Tratamentul anxietăţii la copii va implica mereu şi părinţii. Părinţii anxioşi ai copiilor anxioşi vor sări mereu în ajutorul acestora când au o problemă. Incearca astfel să le reducă disconfortul şi să evite situaţiile neplăcute. Eli Lebowitz, un psiholog de la Yale, care tratează anxietatea la copii şi adolescenţi, spune că răspunsurile părinţilor sunt o parte centrală a anxietăţii copiilor. Asta nu înseamnă că trebuie să te învinovăţeşti dacă copilul tău suferă de anxietate si incredere in sine. Trebuie in schimb să înveţi metode eficiente de a reacţiona în aceste situaţii dificile. E firesc, ca părinte, să-ţi doreşti să minimizezi suferinţa copilului. Insă rezolvarea tuturor problemelor pe care le întâmplină nu face decât să-i alimenteze anxietatea. Acesta nu va învăţa niciodată cum să rezolve situaţiile stresante pe cont propriu. Deci nu va învăţa că are abilitatea de a depăşi aceste momente fără ajutorul altcuiva.

Practic, mesajul părinţilor atunci când sar în ajutor la cel mai mic semn de stres este: “nu poţi să faci asta, aşa că te voi ajuta eu“.

Cu alte cuvinte, copilul invata neputinta.

De aceea, Lebowitz a dezvoltat un program unde învaţă părinţii noi răspunsuri. Astfel parintii ii pot ajuta pe copii pe termen lung, atât în combaterea anxietăţii, cât şi în creşterea rezilienţei şi a independenţei.

I ată câteva dintre răspunsurile pe care ar trebui să le ai atunci când copilul tău se simte anxios:

foloseşte încurajări şi spune-i că înţelegi că se simte groaznic, pentru a-i valida trăirile şi pentru a-i alimenta încrederea în sine: „Ştiu că e înfricoşător, dar am încredere în tine că o să reuşeşti”;

spune-i că poate tolera anxietatea şi nu trebuie să fie salvat. Asta îi va da putere şi încredere să-şi confrunte fricile: „Ştiu că ţi-e frică, dar poţi face asta singur în ciuda fricii”;

în loc să stai cu el când face un lucru care îi creează anxietate, precum rezolvarea temelor, spune-i că o să vii să vezi cum se descurcă în mod regulat. Asadar, trebuie sa ajutam copiii care se confruntă cu anxietate in asta fel incat copilul să se simtă încrezător.

Învaţă-l că stresul nu e inamicul

Trăim într-o lume mai stresantă ca oricând şi toate ştirile ţin să ne amintească acest lucru constant. Ne este prezentat inclusiv şirul nesfârşit de efecte negative ale stresului, precum probleme cardiovasculare, risc crescut de depresie şi anxietate sau obezitate. Nu este de mirare, deci, că părinţii îl privesc ca inamicul numărul 1 şi încearcă să distrugă orice posibilă sursă de stres pentru copiii lor. Realitatea este însă că ştirile pe care le auzim se referă la stresul cronic sau traumatic, care este, într-adevăr, toxic pentru sănătate. Pe de altă parte, stresul normal, de zi cu zi, este o componentă sănătoasă a vieţii noastre şi a copiilor noştri.
Studiile arată că stresul are un efect de imunizare la copii. Cei care reuşesc să treacă peste situaţii dificile şi stresante au un nivel de rezilienţă crescut.

Aşadar, atunci când depui eforturi disperate să te asiguri că nu există nicio sursă de stres în viaţa copilului tău, cel mai probabil îi răpeşti şansa să devină mai puternic din punct de vedere psihic şi emoţional.

În plus, un studiu din Canada a descoperit că elevii cu un nivel moderat de anxietate au şanse mai mari de a obţine o calificare la sfârşitul şcolii, dar si un plus in dezvoltare personală. Acest lucru este analizat în comparaţie cu cei cu niveluri prea mari sau prea scăzute de anxietate. Cu alte cuvinte, primul semn de anxietate nu este un motiv de alarmă, ci chiar un lucru bun.

Anxietatea în moderaţie contribuie la performanţa academică.

Nu în ultimul rând, este important cum ne învăţăm copiii să privească stresul. Studiile arată că cei care consideră că stresul le îmbunătăţeşte performanţa au rezultate mai bune la rezolvarea unor sarcini intelectuale solicitante.

Apelează la ajutor profesionist

Deşi 30% dintre copii şi adolescenţi suferă de anxietate, 80% dintre aceştia nu primesc tratament.

Iar cei care primesc, aşteaptă de obicei 2 ani de la debutul simptomelor înainte să meargă la medic. Mulţi părinţi consideră că anxietatea e doar o fază prin care trec copiii. Considera si că o să treacă de la sine şi că psihiatrul este doar pentru „probleme serioase”. Această atitudine nu numai că minimizează suferinţa copiilor, dar are efecte devastatoare asupra sănătăţii lor. Aceste consecinţe pot dura o viaţă întreagă.

Anxietatea este asociată cu depresie şi cu alte afecţiuni psihice.

Cu cât este tratată mai târziu, cu atât cauzează schimbări iremediabile în creierul tinerilor. Aşadar, nu ezita să mergi la medic, pentru ca cel mic să primească ajutorul de care are nevoie. Cu atât mai mult cu cât tulburările de anxietate sunt afecţiuni tratabile, cu o rată mare de succes. Tratamentul anxietăţii poate include medicaţie antidepresivă şi/sau anxiolitică şi terapie, cel mai adesea cognitiv-comportamentală sau terapie familială,” ne declară Dr Gabriella Bondoc, psihiatru şi psihoterapeut.

Vorbeste cu profesorii

Asigură-te în primul rând că profesorii nu sunt sursa anxietăţii copilului tău. Dacă  cadrul didactic are un comportament inadecvat, te poţi adresa conducerii şcolii sau inspectoratului şcolar pentru a denunţa nerespectarea drepturilor copilului tău. În cazul în care anxietatea şcolară este cauzată de alţi factori.: întâlneşte-te cu profesorii şi explică-le dificultăţile cu care se confruntă copilul tău, pentru a putea găsi modalităţi de a-l ajuta. De exemplu: dacă cel mic nu se simte comfortabil să răspundă în faţa clasei, poate că o variantă de compromis este ca acesta să lucreze în grupuri mai mici şi să fie evaluat în timpul testelor, mai degrabă decât oral.

În cazul în care este nou în clasă şi nu are prieteni, profesorul îl poate ajuta să se integreze printr-un proiect unde elevii trebuie să se întâlnească să lucreze în echipe în afara şcolii.

Vorbeste cu copilul tau

Anxietatea poate duce la izolare şi la închiderea în sine. În special dacă are probleme la şcoală. Copilul tău e posibil să nu-ţi spună ce dificultăţi are de teamă să nu te dezamăgească sau să nu fie pedepsit. Asigură-te că purtaţi conversaţii oneste în mod regulat, şi că înţelege că poate să-ţi spună ce probleme are. Astfel, va învăţa că poate cere ajutorul atunci când are nevoie si are probleme legate de scoala. Ajutorul de specialitate este esential. Initial va incepe cu o evaluare psihologica in urma careia vor fi stabilite urmatoarele detalii benefice in ameliorarea simptomelor.

Sursa: CSID.RO