Depresia la copii si adolescenti - Clinica Hope
depresia la copii si adolescenti

Depresia la copii și adolescenți

Depresia la copii și adolescenți este mai ușor de diagnosticat când apare brusc, la copiii fără tulburări psihice în antecedente. Deseori însă, apare insidios, la copiii care au suferit mai mulți ani din cauza sindromului de hiperactivitate și deficit de atenție, a anxietății de separare sau a unor simptome depresive intermitente.

Deși criteriile oficiale sunt aceleași ca în cazul depresiei la adulți, depresia la copiii mici se manifestă preponderent prin simptome somatice, agitație psihomotorie și halucinații congruente cu dispoziția tristă sau iritabilă.

De multe ori părinții nu observă depresia la copii și adolescenți deoarece unii copii pot fi tăcuți și retrași.

La adolescenți, iritabilitatea, neliniștea, nervozitatea și dorința de retragere socială și de a nu comunica cu părinții sunt o modalitate frecventă de expresie a depresiei. Mulți au un comportament sfidător, negativist, fug de acasă sau își doresc acest lucru, se implică în comportamente periculoase sau își „controlează” anxietatea sau sentimentele de tristețe cu droguri sau alcool. Presiunile crescânde asociate cu adolescența pot depăși capacitatea unor tineri de a le face față.
Reactivitatea și sensibilitatea la traumă sunt mai mari decât la adulți. Părinții pot pune schimbările de comportament pe seama tulburărilor tipice adolescenței, iar diagnosticul și tratamentul pot fi mult amânate.
Performanța școlară este aproape întotdeauna afectată, iar debutul la vârstă mică poate însemna un istoric de depresie cronică, ce va afecta copilul pe durata întregii vieți.
Depresia la copii și adolescenți aduce cu sine riscul de suicid crescut odată cu începerea pubertății. Până la 20% din liceenii din SUA au avut ideație suicidară și 10% au experimentat comportamente suicidare. Deseori, suicidul apare la adolescenții vulnerabili sau la cei cu tulburări psihice ca reacție la un stresor recent: eșec școlar perceput ca umilitor sau urmat de o pedeapsă, respingere în dragoste, conflicte cu părinții, consum de alcool/droguri, etc.

Tratamentul este similar cu cel pentru adulți și este condus de către un medic psihiatru specializat în psihiatrie pediatrică.

Pentru a trata cu succes depresia la copii și adolescenți, terapeutul implică deseori părinții în tratamentul pshiatric, putând ajuta semnificativ la îmbunătățirea stării psihice a copilului lor. Pe lângă însoțirea copilului la medicul psihiatru, monitorizarea tratmentului medicamentos, a efectelor adverse și a complianței, ei vor putea contribui și la succesul tratamentului psihologic.

Astfel, deseori ei vor putea:
– să exerseze abilitățile nou învățate cu adolescentul/copilul aflat într-o formă de psihoterapie

– să învețe abilități noi de comunicare cu adolescentul, pentru a reduce eficient conflictele cu acesta (s-a dovedit că un mediu perceput de adolescent ca prea critic și ostil sau din contră, excesiv de protectiv și intruziv, este un factor care agravează tulburarea depresivă a copilului)

– să întrebi specialistul despre rolul pe care dinamica sau istoria familiei au contribuit la apariția simptomelor depresive și felul în care se pot face schimbări care să fie benefice pentru restaurarea stării de bine psihic, atât pentru copil, cât și pentru părinți.

Copilul meu este deprimat. Am greșit noi, ca părinți, cu ceva?

Nu există un singur răspuns la această întrebare. La copil, ca și la adult, sunt implicați atât factori genetici(moșteniți) și biologici (lipsa anumitor neurotransmițători la nivel cerebral), cât și factori sociali și psihologici.
Copiii sunt însă mai sensibili la conflicte, la neglijarea/lipsa satisfacerii unor nevoi emoționale sau la expunerea la traume psihice sau fizice. Certurile din casă sunt percepute ca violente, înfricoșătoare, iar uneori copilul se poate simți chiar vinovat pentru ele. Nu ar trebui ca un copil să asiste la certuri și nici să fie expus sau, mai rău, să fie victima violenței fizice sau verbale (bătaie, jigniri, țipete). Nu ar trebui să devină o monedă de schimb/tampon în cadrul conflictelor dintre părinți. Expunerea unui copil la violențele care însoțesc adesea consumul de alcool este deseori asociată cu dezvoltarea unor tulburări psihice mai târziu. Faceți eforturi pentru a oferi copilului dumneavoastră un mediu calm, liniștit și securizant pentru a se dezvolta! Acest lucru îi va aduce mult mai multe beneficii decât orice nivel material de trai!

Experimentarea pierderilor (prin deces, despărțire, separare, mutare, etc.) afectează mai mult un copil decât un adult. Explicați copilului ceea ce se întâmplă, fiți calm și răbdător și fiți disponibil pentru manifestarea tristeții. Nu mințiți copilul, încercați să îi explicați adevărul pe înțelesul său. Nu este sănătoasă nici pentru adult, dar mai ales pentru copil „îngroparea” tristeții (fraze de genul: „nu mai plânge, ești mare acum”, „nu mai plânge, era doar un coleg/hamster/cățel, etc”, „nu mai plânge, îmi face rău să te văd trist”, nu sunt deloc recomandate).

Copilul dumneavoastră preia în mod conștient, dar mai ales inconștient, toate modelele despre viață de la dumneavoastră, părinții săi. Atenție, nu va lua ceea ce îi spuneți că e bine să facă/să simtă/să gândească, ci ceea ce vede la dumneavoastră că faceți/simțiți/gândiți. Echilibrul dumneavoastră psihic, abilitățile dumneavoastră de a face față vieții devin modelul său de viață pentru viitor.

Și la adulți se pot identifica astfel de factori în istoria personală a pacienților cu depresie, dar ceea ce este diferit la copii este că acești factori se pot rezolva acum, când încă nu au lăsat „cicatrici” pentru tot restul vieții. Implicarea părinților în procesul de înțelegere a nevoilor afective ale copilului și schimbare este ESENȚIALĂ. Aceste lucruri nu se predau însă la școală, iar cunoștințele și cerințele psihologice moderne au evoluat foarte mult. Mulți părinți nu știu pentru că nu au învățat ce nevoi psihologice are copilul la diferite vârste, așa că greșelile pot fi frecvente. Există în prezent astfel de cursuri pentru părinți și pentru viitorii părinți. Fiecare părinte își dorește ceea ce e mai bun pentru copulul sau. Nu există însă părinte perfect, ci doar unul dispus să învețe să fie ÎNDEAJUNS DE BUN!

 

citește mai departe

CAUZE DEPRESIE

SIMPTOME DEPRESIE

SUICID DEPRESIE

DEPRESIA POST-PARTUM

DEPRESIA LA BĂTRÂNI

TRATAMENT DEPRESIE

Programeaza-te
Call Now Button