Balbismul sau Balbaiala

Balbismul

 

Atunci când copiii mici se bâlbâie, pronunțând cuvinte complicate, pe care le spun poate pentru prima oară, ni se pare adorabil și ne amuzăm. Dacă vedem asta la copii mai mari sau persoane mature, însă, ni se pare un defect. Judecăm competența persoanei în cauză. Balbismul, sau bâlbâitul, cum i se spune în vorbirea curentă, este o tulburare de limbaj care afectează în jur de 55 de milioane de oameni la nivel global. Deși apare în copilărie, la unele persoane persistă și la vârsta adultă. Devin o sursă de rușine, discomfort și anxietate. Balbismul afectează persoane din toate păturile sociale, în mod nediscrimnat. Personalități precum Winston Churchill, Marily Monroe sau regele britanic George al V-lea fiind toate afectate de tulburare. Pentru mulți, din cauza prejudecăților societatii, bâlbismul reprezintă un obstacol în calea atingerii potențialului lor și a unei vieți împlinite.

balbismul

Ce este balbismul?

Probabil toată lumea știe ce este balbismul. Chiar dacă nu cunoaște o persoană care să sufere de asta, a văzut la televizor personaje bâlbâite, al căror defect de vorbire este folosit ca dispozitiv comic, pentru a amuza publicul. Poate fără să ne dăm seama, avem chiar prejudecăți față de persoanele care se bâlbâie. Ex:  au o inteligență scăzută, sunt incompetente, nesigure, timide, fricoase, nervoase, inferioare. Aceste preconcepții nu au însă nicio bază reală și sunt născute din lipsa noastră de cunoștințe legate de balbait.

Prea puțini știm că bâlbâitul este o afecțiune de neuro-dezvoltare. Nu are legătură cu inteligența sau competența unei persoane. Este un defect legat de centrul vorbirii din creier.
Conform Manualului de diagnostic al afecțiunilor psihice (DSM 5), care este principala unealtă de diagnostic a medicilor psihiatrici, balbismul:

  • are denumirea medicală de tulburare de fluență cu debut în copilărie.
  • face parte din categoria tulburărilor de vorbire.
  • este caracterizat de o perturbare a fluenței firești și a ritmului de vorbire care nu sunt normale pentru vârsta și competențele lingvistice ale vorbitorului. Persistă în timp,

Simptome

  • repetiții de silabe și sunete. (ma-ma-ma-mă, ba-ba-bana-na-na-nă, co-o-o-pil);
  • prelungirea consoanelor sau vocalelor. (ssstop, aaaarbore, băăăutuuuură);
    pauze nefirești în pronunția unui cuvânt;
  • blocaje silențioase sau sonore. (pauze în vorbire, care pot fi umplute cu sunete precum „ăăăă”, „aaa”. Pot fi silențioase, ducând la opriri nefirești în discurs);
  • circumlocuții. (utilizarea unor cuvinte alternative sau întregi propoziții pentru a înlocui un cuvânt greu de pronunțat, care este evitat);
  • articularea cuvintelor cu un grad excesiv de tensiune fizică. (se remarcă tremurul buzelor sau al mandibulei; ticuri faciale determinate de tensiunea musculară la acest nivel; încleștarea pumnilor, datul din cap, clipit rapid);
  • repetarea cuvintelor care au doar o literă (E-e-e-e-e frig afară).

De asemenea, un simptom al acestei tulburări de vorbire este că determină anxietate la persoanele afectate. Este legată de vorbit, dar și de participarea socială și comunicare cu alții în general. Duce la afectarea performanței academice și/sau profesionale și personale. Debutul simptomelor este în copilărie, după cum spune și numele tulburării. De asemenea, este important de știut că acest diagnostic este pus doar dacă simptomele nu pot fi atribuite unor afecțiuni neurologice. Ex: tumoră cerebrală, accident vascular cerebral sau contuzie, sau alte afecțiuni psihice.

Se estimează că aproximativ 10% dintre copii și doar 1% dintre adulți suferă de tulburarea de fluență cu debut în copilărie,

Este una dintre cele mai des întâlnite tulburări de vorbire. Pentru cele mai multe dintre persoanele afectate (80-90%), tulburarea apare înainte de 6 ani.

65-85% dintre copii își recuperează fluența în mai puțin de 1 an de la debutul simptomelor. Astfel se explică discrepanța dintre procentul de copii afectați, versus cel de adulți. Unii copii nu își revin însă niciodată, fie din cauza lipsei tratamentului, sau a ineficienței lui. Dacă simptomele persistă după vârsta de 8 ani, șansele ca tulburarea să persiste pentru tot restul vieții cresc semnificativ. Este important ca părinții să intervină de la primele semne și să consulte un specialist (psihiatru și/sau logoped).

Cauzele balbismului

Balbismul este vechi de când pământul, după cum atestă și Bliblia. Se spune despre Moise că „are vorbirea lentă și greoaie”, iar alții trebuie să vorbească pentru el. Nu este, deci, de mirare, că cercetătorii caută de secole explicația acestei tulburări.

De-a lungul timpului au existat nenumărate teorii cu privire la cauzele balbismului. Cea mai populara teorie este aceea că părinții reacționează negativ la repetițiile normale care apar la un copil care învață să vorbească. Astfel îi afectează achiziția limbajului, și duce la menținerea defectului de vorbire. Din fericire, studii recente arată că nu este vina comportamentului părinților pentru tulburarea de vorbire a copiilor. Este insa posibil ca aceștia să transmită genetic o predispoziție spre balbism.

Bagajul genetic

Pare să joace un rol important în apariția balbismului. Aproximativ 50% dintre persoanele care suferă de balbism au adesea o rudă apropiată care prezintă aceleași simptome. Cercetătorii cred însă că există mai multe gene care influențează într-o anumită măsură riscul de balbism. Acestea nu au fost identificate încă.

Un studiu a descoperit o regiune de pe cromozomul 12 care pare să fie importantă în determinarea apariției balbismului. Cunoașterea regiunilor genetice implicate direct în balbism este importantă. Ar putea ajuta la elucidarea mecanismelor neurologice care sunt responsabile de defectul de vorbire, cu posibilitatea dezvoltării unor tratamente eficiente țintite.

În prezent, există un consens privind faptul că balbismul este o tulburare neurologică.

Această teorie este sprijinită de studii neuroimagistice, care au arătat că persoanele cu balbism procesează vorbirea în mod diferit în creier, față de persoanele care vorbesc normal.

  • la persoanele care vorbesc fluent, vorbirea este procesată predominant în emisfera stângă a creierului,
  • la persoanele cu tulburare de fluență, există o activitate anormal de ridicată în cealaltă emisferă.

De asemenea, persoanele cu balbism au o cantitate excesivă de dopamină în creier. Acest neurotransmițător are nenumărate roluri în funcții psihice, precum motivație, atenție, stare de spirit, plăcere. Nu se știe însă dacă aceste modificări cauzează balbismul, sau apar ca o consecință a acestuia.

Persoanele care se balbaie au o coordonare anormală între regiunile creierului care planifică vorbirea, și cele care trebuie să o execute. În plus, acestea au o activitate anormală la nivelul unui traiect neuronal asociat cu fluența în vorbire. Sunt trimise mai multe semnale la acest nivel decât în creierul unei persoane cu vorbire normală, cauzând activitate excesivă la destinație.

Așadar, deși nu se cunosc cauzele exacte ale tulburării de fluență cu debut în copilărie, se poate spune cu certitudine acum că balbaitul începe în creier înainte să ajungă pe buze. Asta nu înseamnă însă că alte regiuni din creierul persoanelor cu această tulburare sunt afectate. Ele știu ce vor să spună și se exprimă fără probleme în scris. Problema este la articularea sonoră a gândurilor, unde există o lipsă de coordonare între gură și creier.

Tratament pentru Balbism

Întrucât nici cauzele sau mecanismele care determină apariția și persistența tulburării de fluență în vorbire la adulți nu sunt cunoscute, tratamentul pentru corectarea acesteia este și el deficitar.

  • În secolul 16, un medic italian prescria picături nazale pentru a dezumifica creierul.
  • Un trib de amerindieni punea persoanele care se balbâiau să scuipe printr-o gaură dintr-o bucată de lemn, ca să alunge diavolul din gât.
  • Din ce în ce mai multe persoane care se balbaie consideră că tratamentul nu e necesar, și chiar abuziv, întrucât acest mod de a vorbi este parte din identitatea lor, și nu este greșit, ci doar diferit.

Comunicarea este esențială atât în viața personală, cât și profesională. Modul în care vorbim e de multe ori mai important decât lucrurile pe care le spunem. Este de înțeles de ce cea mai mare parte dintre persoanele cu această tulburare încă își doresc să găsească un remediu miraculos.

Logopedia

Logopedia este știința care investighează și tratează afecțiunile de vorbire și limbaj. Logopezii fiind specialiștii care pun în practică tehnicile specifice, pentru a corecta aceste tulburări. În prezent, logopedia este principala metodă de tratament în balbism. Ședințele se axează pe învățarea unor tehnici și strategii de minimizare a bâlbâitului prin:

  • reducerea vitezei de vorbire,
  • reglarea respirației,
  • progresia de la pronunțarea corectă a cuvintelor monosilabice, la cele mai lungi, și în sfârșit, la fraze complexe.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Așa cum am menționat, există și o dimensiune emoțională semnificativă în balbism. Această tulburare cauzează anxietate, depresie, probleme cu stima de sine și de interacțiune socială. Acestea nu fac decât să agraveze vorbirea, formând astfel un cerc vicios. Psihoterapia pot ajuta la diminuarea anxietății, învățarea unor tehnici de relaxare și meditație, care facilitează vorbirea fluentă, dar și îmbunătățirea stimei de sine, prin identificarea credințelor dăunătoare, precum:
„Sunt inferior celor care vorbesc fluent”
„Mă fac de râs atunci când mă bâlbâi”
„Nu o să pot să fac nimic în viață din cauza defectului de vorbire pe care îl am”.

Medicamente

În prezent, nu există medicamente aprobate pentru tratarea bâbismului.

Acest aspect este unul controversat, întrucât balbismul, precum alte afecțiuni de vorbire, este tratat de către logoterapeuți. Acestia nu pot prescrie medicamente, și care în general se opun medicalizării tulburării. Cu toate acestea, medicamente utilizate în tratarea altor afecțiuni, precum anxietate, depresie sau schizofrenie, s-au dovedit utile în îmbunătățirea fluenței la persoanele cu balbism, în unele studii.

Cele mai bune rezultate le-au avut antipsihoticele, întrucât acestea reglează nivelul de dopamină din creier. Acesta are un nivel ridicat la persoanele cu balbism. Dar din cauza efectelor adverse cauzate de aceste pastile, se pune problema cost versus beneficiu. Adica dacă merită să suferi consecințele negative pentru o îmbunătățire modestă în vorbire. Întrucât consensul general în prezent este că balbismul e o afecțiune neurologică, și fiindcă este asociat cu un nivel semnificativ de anxietate, există posibilitatea ca în viitor să fie tratat preponderent cu medicamente.

Dispozitive electronice

Acestea sunt folosite în tratamentul balbismului de peste 50 de ani. Ele se montează în ureche, similar cu un aparat auditiv. derulează propria voce a purtătorului, cu o mică întârziere, și cu o tonalitate puțin diferită. Se crede că efectul benefic al acestora este dat de efectul de cor pe care îl crează. persoanele care se bâlbâie sunt fluente atunci când cântă sau vorbesc în unison cu alții. Rezultatele sunt însă mixte. Unii specialiști cred că efectele benefice scad de-a lungul timpului, și eficacitatea depinde foarte mult de fiecare persoană. De asemenea, costul este destul de restrictiv, putând ajunge la câteva mii de euro.

Aplicații mobile

O alternativă mai ieftină la dispozitivele electronice pentru corectarea balbismului sunt acum aplicațiile mobile. Acestea funcționează după principii similare. Pentru a le folosi, este nevoie să ai un smartphone și căști, pe care trebuie să le porți atunci când faci exerciții de vorbire, sau în interacțiunile cu alte persoane. Din păcate, un dezavantaj constă în faptul că nu există încă astfel de aplicații în română. Cele mai multe sunt în engleză, așa că este necesară cunoașterea unei limbi străine.

Câteva dintre metodele utilizate de aceste aplicații sunt:
  • feedback auditiv întârziat. vocea utilizatorului este derulată în căști cu câteva fracțiuni de secundă mai târziu. Il face să vorbească mai lent și să prelungească vocalele (acesta fiind și unul dintre scopurile ședințelor de logopedie). Pe măsură ce vorbirea se îmbunătățește, întârzierea e mai mică, până când utilizatorul ajunge la o vorbire cu un ritm normal.
  • folosirea metronoamelor. (dispozitive care indică intervale egale de timp, utilizate în muzică). Ritmul setat de un metronom poate avea un efect pozitiv asupra bâlbismului, mai ales dacă persoana în cauză vorbește lent.
  • feedback vizual. Această metodă determină parametrii vorbirii utilizatorului (de exemplu, viteza cu care vorbește) și oferă o reprezentare vizuală a lor, prin grafice și tabele. Sunt ilustrate nivelurile curente, evoluția, și targetul diferiților parametrii. Scopul este de a motiva utilizatorul. In plus acesta are o reprezentare grafică a progresului său, dar și a obiectivelor pe care își propune să le atingă.Câteva aplicații mobile pentru balbism pe care le poți găsi online:
    Fluency coach – MPiStutter – Fluency SIS

 

 

Ai nevoie de un logoped cu experienta?

Ai nevoie de un logoped cu experienta?

Programeaza-te
PROGRAMEAZA-TE