Specialistii, in frunte cu Organizatia Mondiala a Sanatatii au stiut: „ ne va astepta un eveniment medical cu o amploare deosebita. Au stiut cava avea un efect grav asupra tulburarilor psihice si asupra mentalului colectiv. Cumva trebuie sa fim pregatiti de data asta. Diverse natiuni s-au conglomerat in centre de studiu… de exemplu COVID MIND. Dar sunt centre de studii inclusiv la nivel nationat atat in UK si SUA care emit saptamanal, lunar, ce trebuie sa facem, ce nu si rezultatele studilor care tot apar.
Am fost impresionata de aceste centre: centre de cercetare, universitati ong-uri aduna aceste studii. Am cautat si noi informatii din toate aceste surse, au fost cateva sute de studii pe care le-am conglomerat si a rezultat acest raport.
Acest raport care ne arata ca principalele probleme psihice aparute ca urmare a efectelor sociale ale pandemiei sunt:
- simptomele anxioase,
- depresive,
- insomnia,
- sindromul de stres post-traumatic,
- tulburare ale uzului de substante
- sindrom de epuizare
- chiar suicidul.
Care sunt categoriile de persoane mai expuse?
La toate aceste categorii exista o crestere semnificativa a procentelor cand vorbim de:
- femei,
- oameni tineri intre 18-24 de ani,
- cei care au afectiuni medicale si psihiatrice anterioare pandemiei
- persoanele care sunt in linia intai: lucratori medicali si alti lucratori esentiali.
Toate aceste categorii au de obicei un dublu al acestor procente. De exemplu: Daca vorbim de uzul de substante, avem un procent normal de 13%. Atunci cand vorbim la populatia in generalul ei care au apelat la aceste metode pt. a isi linistii anxietatile determinate de pandemiei procentele ajung peste 22%, 24% sau chiar 26% la lucratorii in sanatate.
Cum sunt efectele in planul sanatatii mentale pe care le are infectia de SARS COVID
Stim destule despre lucrul acesta?
Sunt specialistii nostri pregatiti sa recunoasca si sa le gestioneze ?
Sunt oamenii eficient de educati in sensul unei educatiei minime medicale astfel incat sa isi dea seama de ele?
Din pacate NU.
SARS COV 2 presupune o infectie cu un impact neurogolic si psihiatric. A suprins un pic comunitatea medicala prin acest impact crescut. Vorbim de un 22,5% procentul oamenilor care dupa infectia cu covid dezvolta inca un diagnostic, unul psihiatric sau neurogolic. Si sigur ca toti medicii stiu cumva ca orice infectie virala, orice afectiune medicala care este de un anumita gravitate este insotita de anumite efecte neurogolice. Stim ce inseamna un delirium. Stim ce inseamna o preocupare anxioasa legata de moarte sau de frica de a transmite boala celor dragi.
Pe langa toate aceste lucruri care sunt normale pentru oricine, pomeneati mai devreme : sindrom imflamator chiar si unul generalizat. SARS COV 2 pare sa ai un tofism cerebral un pic mai accentuat. Asta inseamna cumva ca da efecte distructiv neurogolice ceva mai accentuate atat. Se realizeaza prin furtuna de citokine cat si prin efecte distructive directe. Asa ca persoanele se pot astepta nu numai la simptome de anxietate, la insomnii, la depresie si am un caz foarte aproape de familia mea cu un episod depresiv destul de urat post infectie covid.
Vorbim si de efecte neurologice de tipul tulburarilor de concentrare, de memorie. Oamenii foarte frecvent acuza un soi de ceata mentala cu tulburari de a intelege si a procesa infomatia. De foarte multe ori se intampla sa se accentueze chiar niste atrofii cerebrale care erau deja acolo.
Se intampla foarte multe lucruri in mentalul persoanelor care s-au infectat cu covid si oamenii ar trebui sa fie atenti!
Sanatatea psihica in pandemie – Care este semnalul de alarma?
Sunt mai multesemnale referitoare la sanatatea psihica in pandemie:
- Primul semnal de alarma la care sa fim atenti: „nu ma mai pot concentra”; „ nu mai tin minte” si „ am o stare de minte tulbure”. Lucrul acesta ar trebui sa ne atraga atentia, sa stim ca da dupa COVID ma pot astepta la asa ceva. Ar trebuii sa treaca. Daca lucrurile nu se imbunatatesc in urmatoarele saptamani, ar trebui sa merg fie la neurolog fie la psihiatru ca sa primesc un pic de ajutor cu aceste lucuri.
- Daca am peste 65 de ani si am avut nenorocul sa fac COVID. Ar trebui sa fiu si mai atent la potentialul de a incepe sa uit; sa nu ma mai pot concentra si sa ma duc chiar direct la psihiatru pentru a putea sa fac ceva de la inceput pentru o eventuala dementa incipienta.
Lucrurile astea trebuie facute din timp. Tratamentul acestor tulburari neuorogice si psihiatrice trebuie facut inainte sa devina mult mai grave.
Sanatatea psihica in pandemie – Suntem pregatiti ca si specialisti
As zice ca nu. Psihiatrii erau deja destul de aglomerati si inainte de pandemie. Nu numai ca eram printre cei mai putin pe suta de mii de locuitori inainte, dar acum suntem cu totii ingropati de nr. de cazuri.
Reactiile copiilor si modul in care au fost afectati de pandemie
Afectarea a fost facuta prin una din urmatoarele metode:
- carantina,
- intreruperea cursurilor,
- limitarea participarii la activitati fizice
- limitarea la activitati desfasurate in spatii inchise asa cum sunt spatiile de joaca sau in cinematografe.
- etc
Intre psihologia copiilor in aceasta perioada si psihologia persoanelor care sunt acum in strada e o mare paralela. Vorbim de capacitatea oamenilor de a se adapta la o asemenea modificare a ritmului de viata. Prima reactia absolut automata si as zice normala intr-o oarecare masura , este negarea. Copiii nostri au trebuit din pacate sa isi faca singuri rost de foarte multe resurse.
Multi dintre noi nu stim cum sa ne explicam noua insine problemele legate de sanatatea psihica in pandemie:
- cum sa facem fata unei asemenea tragedii internationale,
- cum sa facem fata atator restrictii a lipsei de liberatate,
- lipsei de capacitate de a decide ce vreau sa fac cu timpul liber,
Copiii au avut si mai putina capacitate si din pacate multi dintre noi avem aceasta capacitate redusa de a intelege si adapta chiar si cand vorbim de un nou inceput de an in pandemie. Copiii au suferit enorm pentru ca de foarte multe ori prea putini parinti stiu cum sa explice vorbind de nervozitate , de iratibilitate, de pre-adolescenti care au inceput sa aibe manifestari de depresie foarte urate, inclusiv cu auto-vatamare .
Vorbim de lucruri foarte grave care se intampla in jurul nostru, unor oameni normali din populatia larga. Copiii au suferit foarte mult in aceasta perioada. Va rog din suflet sa fiti atentia la ei, incercati sa le explicati, sa le povestiti cum sa reusim sa ne mentinem speranta. Gasiti acel mic echilibru in care sa reusim totusi sa iesim la aer din casa. Altfel o sa ne astepte o pandemie pe multe generatii, de data asta de sanatate mentala.
Cum gestionam sanatatea psihica in pandemie cu ajutorul specialistilor
Este un pic mai complicat in acesta perioada de pandemie. Organizatia Mondiala a Sanatatii s-a sesizat legat de faptul ca accesul la ingrijire in sanatatea mentala a fost serios afectat de restrictile din pandemie. Vorbim de un procent care variaza intre 40 si 60 % din aceste servicii care nu au mai fost disponibile. Vorbim de un procent de pana la 30 % din oameni care nu au mai avut acces nici macar la tratament medicamentos, nu mai vorbim de psihoterapie. Iar Romania a stat de ani de zile foarte prost la numarul de psihiatrii si psihoterapeuti. Pentru cei care stau in zone urbane as zice ca meseria de psiholog e destul de frecventa. Nu este asa. Vorbim de regiuni intregi din tara unde nu gasesti un psihoterapeut daramite sa-ti mai poti permite sa alegi in functie de compatibilitate.
Avem nevoie sa crestem accesul persoanelor la serviciile de sanatate mentala.
Nu o zic eu o zice insasi Organizatia Mondiala a Sanatatii. Aceasta a ajuns sa roage guvernele sa investeasca mai mult de acel 1% pentru sanatatea mentala.
Avem urmatoarea matematica: 50% din populatie care va avea nevoie de psihiatru sau de psihoterapeut pana la sfarsitul vietii si asta inainte de pandemie. Aceste procente vor creste foarte mult; Alocam doar 1% sanatatii mintale. Clar avem nevoie de servicii.
Raportul “sanatatea psihica in pandemie” a fost discutat cu vreo autoritate a statului?
Inainte sa-l trimitem catre presa, l-am trimis domnului ministru Vlad Voiculescu. Cred ca dansul este in masura sa actioneze. Sigur ca noi avem in Romania diverse structuri care ar trebui sa se ocupe in aceasta perioada, de evaluarea sanatatii mintale si de a face aceste raporturi, nu noi o institutie privata. Ne facem treaba, incercam sa comunicam, noi catre dumneavoastra, dumneavoastra ca media catre populatie. Apoi ridicam din umeri si rugam statul „Va rugam frumos acordati fonduri pentru medicii psihiatrii. Incercati sa ne sprijiniti in a venii in ajutorul populatiei”.
Ce facem in cazul recuperarii, atunci cand avem probleme
Noi stam prost cu reteaua deja existenta. Sa ne propunem clinici specializate? Poate ne-am dorii ghiduri care ne-ar spune exact ce sa facem. Dar pana atunci as fi mai mult decat multumita ca oamenii sa apeleze si sa apeleze la medic pentru ca avem nevoie de interventii cat mai rapid post covid. As zice ca problemele care sunt grave la nivelul populatiei nu sunt numai cele ale persoanelor care au facut covid, ci si cele care afecteaza mentalul tuturor cu sau fara COVID. Vorbim de anxietate si depresie.
Cautam ajutor atat la medicii psihiatrii cat si la psihoterapeuti. Avem nevoie sa fim bine noi cu toate resursele. Ne astepta multe greutati inainte si avem nevoie sa fim bine inclusiv pentru copii nostri. Fiindca ei se raporteaza la sanatatea noastra psihica ca la o resursa.
Ar fi o solutie sa directionam oamenii infectati catre studii?
Avem nevoie sa ne aliniem si noi studilor internationale. Avem cateva universitati de medicina din Romania care incearca inclusiv pe partea de sanatate mentala sa faca studii asemanatoare celor de care mentionam in acest raport. Avem nevoie inclusiv sa ne aliniem ingrijind si studiind aceasta problematica a tulburarilor mentale post covid celor internationale. Dar iarasi este o chestiune si de fonduri si de acreditari. Este o poveste intreaga despre e inseamna cercetare stiintifica medicala in Romania.
