Consiliere psihologica

Consiliere Psihologica

 

Sănătatea psihică continuă să fie neglijată în detrimentul celei fizice. Afecțiunile psihice sunt  învăluite în prejudecăți și mituri, care fac dificilă diferențierea informațiilor adevărate și utile, de cele incorecte. Lipsa de discuții în spațiul public, precum și a educației la școală sau acasă, legată de psihicul nostru face ca cei mai mulți să fim neștiutori când vine vorba de  psihicul nostru. Facem greseli la termeni de bază, precum: psihiatrie, psihologie, psihioterapie și consiliere psihologica, pe care îi utilizăm ca sinonime, deși sunt concepte complet diferite. În cele ce urmează, vom clarifica unul dintre cei mai puțini înțeleși termeni din sfera sănătății mintale, respectiv consilierea psihologica.

Ce este consilierea psihologică?

Cuvântul consiliere își are originea în latinescul „consulere”, care înseamnă a sfătui. Psihologia reprezintă știința (logos) care cercetează și explorează psihicul uman. Astfel, consilierea psihologica reprezintă o ramură a psihologiei, care îmbină informațiile și pregătirea științifică din acest domeniu, cu oferirea de sfaturi și sprijin. Obiectivul este ca oamenii  sa-și modifice comportamentul și pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă. Cu alte cuvinte, un consilier psihologic pune în practică teoria psihologică, materializând-o în sfaturi, exerciții și evaluări, ce ajută clienții să-și rezolve problemele.

Consilierea psihologică poate fi oferită doar de psihologi. Conform Asociației Psihologice Americane, consilierea psihologică se concentrează pe felul în care funcționează oamenii atât pe cont propriu, cât și în relații, la toate vârstele. La consiliere psihologica se abordează probleme variate. De la cele sociale și profesionale, la cele legate de școală sau probleme de sănătate fizică.

Consilierii psihologici ajută oamenii să-și îmbunătățească starea de bine, să-și diminueze nivelul de stres și să rezolve crizele din viața lor.

Cu alte cuvinte, consilierea psihologica se adresează aproape oricui, întrucât focusul ei sunt problemele comune de viață, obstacole cu care ne întâlnim cu toții, precum stres, pierderea slujbei, a cuiva iubit, conflicte, sau boli.

Cum a apărut consilierea psihologica?

 

consiliere psihologica - cum a aparutPsihanaliza, care este prima formă de psihoterapie documentată, a fost dezvoltată de un psihiatru, Sigmund Freud. Astfel, influențele medicale ale acestuia sunt sesizabile, el încercând să ofere un cadru aproape clinic acestei terapii prin vorbire.

În contrast, consilierea nu a apărut ca o continuare a psihanalizei și psihiatriei. A aparut în opoziție cu acestea. Psihologia umanistă fondată de Abraham Maslow (cunoscut mai ales pentru piramida nevoilor) purta și numele de psihologia înaltă. Asta pt ca obiectivul ei era de a explora ce pot să realizeze oamenii atunci când ating varianta lor cea mai bună. Această abordare era radical opusă psihanalizei, denumită și psihologia adâncă. Psihanaliza explora profunzimiea conștienței, și cele mai întunecate colțuri ale minții.

Carl Rogers, unul dintre fondatorii psihologiei umaniste, este cel care a utilizat pentru prima oară termenul de „consiliere”. A descris o abordarea nouă, diferită, a curentului său psihologic. În vremea aceea, psihoterapia putea fi practicată doar de cei cu pregătire medicală. Întrucât Rogers era psiholog, el nu avea dreptul de a fi și psihoterapeut. Așa că a inventat un nou termen pentru a defini o nouă profesie, care aparține psihologiei, însă nu și medicinei.

Astfel, consilierea a fost practic o soluție ingenioasă la imposibilitatea de a practica psihoterapia.

Dar mai important decât atât, Rogers a subliniat încă o dată că medicina și psihologia sunt științe distincte, și trebuie tratate ca atare. El era deranjat de modul în care psihanaliza trata problemele de viață ale oamenilor ca pe niște patologii, iar pe ei ca pe niște pacienți. Și aceasta este una dintre trăsăturile centrale ale consilierii psihologice și astăzi.

Consilierea psihologica nu se adresează persoanelor cu afecțiuni psihice care vor să le vindece.

Este pentru persoanele care cred că au dificultăți, și necesită ajutor pentru a le rezolva.

Rogers susținea că fiecare persoană se naște cu tendința naturală de a explora, crește și de a-și atinge adevăratul potențial. Ceea ce este privit ca afecțiune psihică în medicină, reprezintă mai degrabă afectarea și stoparea dezvoltării normale de către procese sociale de condiționare nocive. El a fost un pionier pentru această perspectivă asupra sănătății mintale și dezvoltării.

Concepția sa rămâne și azi, o opinie nepopulară pentru medicii care au tendința să patologizeze orice deviere de la normal. Astfel, consilierea, în viziunea lui Rogers reprezintă un sprijin pentru a redresa persoanele deraiate de la drumul lor firesc de către forțe externe.

Nu este vorba de vindecare sau schimbare, ci de accesare a resurselor proprii și înlăturarea influențelor nefavorabile din mediu.

 

Cu ce e diferită psihoterapia de consiliere psihologica?

 

psihoterapie vs consiliere psihologica

Una dintre cele mai frecvente confuzii pe care le fac oamenii este cea legată de consiliere și terapie, utilizând termenii ca sinonimi. Deși cele două au multe în comun, sunt procese diferite, cu caracteristici specifice. Este important să cunoaștem diferențele dintre acestea. Astfel putem lua o decizie informată privind care dintre cele două ni se potrivește mai bine și ne poate ajuta într-un anumit punct al vieții.

  • terapeuții, indiferent de pregătirea pe care o au, utilizează adesea termeni din psihiatrie pentru a descrie problemele cu care se confruntă clienții lor (depresie, anxietate, fobii). Când consilierea respinge patologizarea experiențelor diferite umane, așa că nu pune aceste etichete;
  • pentru a fi psihoterapeut trebuie să parcurgi o formare. Aceasta constă într-o serie de cursuri, a căror durată variază, putând atinge și câțiva ani, unde înveți să practici tipul de terapie dorit. Există foarte multe tipuri de psihoterapie în care un terapeut se poate forma: psihanaliză, analiză jungiană, terapie dialectic-comportamentală, terapie cognitiv-comportamentală, iar lista poate continua pe multe rânduri. Această formare determină metoda folosită de aceștia, și de obicei, terapiile sunt axate pe tratarea anumitor afecțiuni specifice. În schimb, formarea de consiliere psihologica este de un singur tip. Toti consilierii psihologici parcurg același tip de formare.
Continuare
  • consilierea se adresează mai ales persoanelor în impas existențial, fiind centrată pe client. Psihoterapia poate fi utilizată și în scop curativ. (terapia prin expunere, pentru vindecarea fobiilor; terapia dialectic-comportamentală pentru ameliorarea simptomelor de tulburare de personalitate borderline).
  • procesul de psihoterapie este adesea unul destul de lung. În funcție de tipul de terapie, durata poate varia de la luni (terapia cognitiv-comportamentală) la ani (psihanaliză). Consilierea este de regulă de scurtă durată, câteva săptămâni sau luni.
  • psihoterapia, în general, explorează trecutul, și cum acesta afectează prezentul. Consilierea se concentrează mai mult pe aici și acum.
  • psihoterapia merge în profunzime, identificând credințe ascunde, pattern-uri de gândire, traume din trecut și modele de comportament adânc împământenite. Le acceseaza pentru a vindeca clientul și a schimba în mod organic comportamentul acestuia. Consilierea se focusează preponderent pe probleme concrete, și mai degrabă decât să analizeze mecanismele de producere a acestora. E centrată pe soluții și sfaturi practice pentru a le rezolva.
  • psihoterapia este centrată pe emoții și procesarea acestora. Consilierea se concentrează mai ales pe acțiune și comportament.
  • psihoterapia este în general non-directivă. Psihoterapeutul nu dă sfaturi, ci lasă clientul să tragă propriile concluzii, în urma explorării din timpul ședințelor. Consilierii, așa cum le spune și numele, sunt sfătuitori. Este treaba lor să ofere sugestii, opinii, să ghideze clienții.

 

Cu ce probleme te pot ajuta  sedintele de consiliere psihologica?

 

  • dificultăți de adaptare la locul de muncă sau la școală;
  • probleme în relațiile romantice sau de familie;
  • nu poți să mai faci față stresului și evenimentelor negative cu care te confrunți;
  • adaptarea la o dizabilitate fizică sau fizică;
  • probleme persistente în interacțiunea cu alți oameni;
  • nu reușești să-ți organizezi programul în mod eficient;
  • ai probleme de învățare;
  • rezolvarea starilor de anxietate
  • nu reușești să iei decizii privind cariera sau viața privată, și simți nevoia unui ghid, care să te ajute să găsești răspunsuri și soluții;
  • ai dificultăți create de afecțiuni psihice.

 

Cum este o ședință de consiliere psihologica?

 

  • în ceea ce privește relația dintre consilierul psihologic și client, și cea dintre terapeut și client, acestea sunt foarte similare. Relația este una complet confidențială, profesională și bazată pe respect reiproc;
  • o ședință de consiliere este practic o ședință de rezolvare de probleme. Așa că fii pregătit pentru discuții concrete, pragmatice, orientate spre acțiune și soluții. Nu te axa pe depănarea amintirilor sau despicarea firului în patru;
  • consilierul îți poate oferi informații de psihoeducație pentru a facilita auto-cunoașterea și introspecția;
  • puteți elabora împreună un plan concret pentru atingerea obiectivelor; cu etapele ce trebuie parcurse și schimbările ce urmează să fie implementate;
  • ședința durează 50 de minute;
  • consilierul are o atitudine de acceptare și non-judecată. Nu te teme să fii sincer și deschis, pentru a putea obține ajutorul de care ai nevoie.

 

Programeaza-te
Call Now ButtonPROGRAMEAZA-TE