Trecem in ultimele 2 saptamani printr-o perioada extrem de neobisnuita in care coronavirusul este factorul negativ. Este poate cea mai grava din ultima suta de ani, in care intreaga omenire se confrunta cu o pandemia de coronavirus. Aceasta vine la pachet si cu masurile restrictive, de distantare sociala pe care evitarea extinderii pandemiei le aduce dupa sine. Ne schimba complet vietile, felul in care eram obisnuiti sa relationam si sa ne organizam viata de zi cu zi. Ne confrunta cu pericole, teama ne afecteaza in toate domeniile vietii noastre obisnuite, de la copii pana la locul de munca. Si sigur ca exista o confruntare cu o dimensiune mare de incertitudine: nu stim cat va dura aceasta perioada; cat de grava va fi; cu ce ne vom mai confrunta pe viitor si ce va mai fi necesar sa facem ca sa depasim cu bine aceasta situatie.
Din acest motiv este foarte important sa stim exact ce se intampla in sufletele noastre. Cum sa facilitam acest proces de adaptare! Fiecare dintre noi trece printr-o incercare grea din punct de vedere psihologic. Incercarea de a reusi sa faca fata acestei situatii si sa reuseasca sa-si mobilizeze resursele interioare pentru a gasi solutii de adaptare. Acestea sunt destul de restrictive, profund neobisnuite si sunt marcate de pericol si incertitudine.
Primul lucru care se intampla, din punct de vedere psihologic, la confruntarea cu un astfel de pericol si o astfel de situatie traumatica, sunt o gama larga de procese care le putem incadra in ceea ce numim NEGARE sau RESITENTA LA SCHIMBARE (pentru variantele ei mai usoare).
Ce inseamna NEGARE? Exemple: Neg ca ar putea sa mi se intample mie (sa ma infectez/sa mor); neg ca oamenii cu care ma intalnesc ar putea fi infectati cu coronavirusul, desi mi se spune altfel; neg gravitatea situatiei; neg dificultatile pe care masurile respective le au asupra vietii mele. (Stau acasa, gatesc, stau cu copii, ma uit la spectacole online…. lucrurile nu sunt foarte grave).
Sunt feluri diferite de negare. Sigur insa ca exista si o dimensiune complet opusa a acestei negari. Anume o catastrofare pana la inghet. Sunt persoane care vad situatia atat de catastrofala incat pur si simplu au inghetat. Este tot o forma de respingere a acceptarii ca situatia este asa cum este. Acest lucru se intampla pentru ca organismul, creierul si psihologia fac strategii diferite in functie de felul in care persoana respectiva este constituita.
Dupa perioada de negare cand reusim cumva sa acceptam ca situatia chiar daca nu este de dorit vine faza de acceptare. Ne dorim aceasta etapa pentru ca negare ne blocheaza ajungerea la solutii. Atunci, practic avem nevoie sa ne canalizam eforturile si cunostintele in a debloca creierul nostru si in a parcurge cat mai fluent etapele pana la gasirea de solutii.
Dupa ce reusim sa intelegem, renuntand la incapatanare si la revolta, ca situatia este dramatica vor veni apoi valuri succesive de frica, furie si tristete. Ne vom confrunta cu frici de: pt viata noastra, pt vietile celor dragi; pt situatia economica; pt felul in care vom reusi sa ne intretinem economic de maine incolo; pt felul in care vom reusi sa supravietuim acum. Ne este frica desigur sa fim infectati. Toate lucrurile astea sunt valuri si valuri de frica. Trebuie cumva sa reusim sa nu ne blocam in ea. Este foarte important accesul la informatii corecte si renuntarea la a privi obsesiv canalele de stiri. Aceste nu fac altceva decat sa ne cantoneze creierul in intregimea lui in acesta zona de frica.
Oamenii cand sunt extrem de tensionati si de confruntati cu o situatie dramatica vor incerca sa gaseasca vinovati. Vor incerca sa gaseasca pe cineva pe care sa pedepseasca pentru situatia dramatica in care se afla. Astfel vor gasi vinovati in: situatia din China, in mancatul de animale vi, in diversele politici. Va fi de vina: Statul; China; cei care se intorc din diaspora; cei care sunt infectati cu coronavirusul; medicii; colegii; angajatorii; angajatii; etc. Este natural si normal. Din pacate toti ne vom confrunta cu aceste valuri de furie. Tot ce putem sa facem ca sa nu ne blocam in ea este sa fim intelegatori. Sa fim intelegatori cu nervozitatea, iritabilitate, crizele de furie ale celor de langa noi dar si cu cele ale noastre. Sa nu avem pretentia in aceasta perioada sa fim cei mai calmi si mai rabdatori oameni cu putinta. Acesta presiune de a ne comporta perfect ne va face sa ne blocam inainte de faza de furie. Nu vom reusi astfel sa ne deblocam fluxurile noastre cognitive si de abilitati ca sa ajungem sa ne adaptam cat mai eficient la situatia reala.
Vom avea perioade in care ne vom simtii complet lipsiti de energie. Nu vom mai vrea sa vorbim cu nimeni. Nu vom mai vrea sa ne adaptam deloc. Vom avea tendinta sa renuntam, sa abandonam speranta, sa abandonam incercarea. Ne vom speria de felul in care viata noastra nu ne mai place.
Este normal sa ne gandim si sa simtim toate lucrurile acestea. Fac parte din procesul nostru de viata adaptativ. Ce este bine de stiut. Trebuie sa vorbim despre aceste etape, sa le comunicam, sa manifestam intelegere unii fata de ceilalti in oricare din aceste etape. Este normal sa ne fie si frica, este normal sa fim furiosi si este normal sa fim si tristi.
Odata ce vom reusi sa consumam o mare parte din acest tumult emotional vom reusi sa trecem la acceptarea prin gasirea de solutii. In aceasta etapa vom gasii solutii, vom improviza modalitati de a traii in aceasta realitate.
Atentie! Solutiile gasite nu vor fi perfecte.
Va fi o perioada marcata de incercari, erori si corectia erorilor. Vom cauta in stanga si-n dreapta noi si noi modalitati de a trai si de a supravietui in aceste noi situatii.
Din acest motiv este nevoie sa manifestam intelegere fata de toti cei care cauta solutii. Aceia care cu siguranta, in aceasta perioada de criza nu vor gasi solutia perfecta. Trebuie sa fim impreuna si sa ne punem abilitatile la comun in a gasi solutii viabile. Trebuie sa comunicam despre ele si astfel viata noastra va fi mai usor de condus si mai capabila sa se adapteze la noua realitate.
Sigur insa, la finalul procesului, s-ar putea sa ne confruntam si cu etapa de a vedea partea plina a paharului. Nu i-as spune chiar recunostinta, dar la sfarsitul oricarei etape de criza apare si recunostinta. Vedem zilnic imagini ale partii acesteia pline. Ex: vedem cerul mai senin in Bucuresti; delfini pe canalele Venetiei; faptul ca desi suntem distantati social; suntem capabili si sa ne sprijinim ca sa reusim sa trecem mai departe; oameni care se inscriu voluntari pentru a face fata pericolelor. Toate aceste lucruri ne fac sa ne simtim mai bine impreuna. Suntem mai capabili sa recunoastem partea pozitiva a noastra ca fiinte umane.
Avem nevoie sa cunoastem tot acest proces pentru a reusi sa-l parcurgem mai usor. Clar sunt cativa dintre noi care se confrunta cu nesiguranta, cu atacuri de panica pe care intreaga situatie cu coronavirusul le-a creat.
Data viitoare vom reveni cu un mic material in care vom explica trucuri folosibile pentru a reusi sa nu agravam tulburarile de anxietate care exista deja. Le putem folosi pentru a reusi sa calmam anxietatile si panicile care au aparut normal in aceasta perioada de criza.
Speram ca impreuna sa reusim sa depasim cat mai bine aceste momente grele cu coronavirusul.
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT