Cum creste furia? De ce sunt nervos?

Furia a avut mereu o reputație proastă. Filosoful roman, Seneca, spunea că furia „nu e bună nici pentru război”. Conform unui studiu din 2018, 20% din respondenți se simt furioși în mod regulat. Cu toate astea furia continuă să fie un tabu. Mulți dintre noi am fost învățați să ascundem orice urmă a acestei emoții în public. Asta face însă ca experiența furiei să fie asociată cu alte emoții negative, precum vinovăție și rușine. acest comportament ne împiedica să procesăm în mod sănătos această emoție normală.

Ce este furia?

Furia este una dintre cele mai primitive emoții pe care o simțim. Animalele au același sistem neuronal de bază pentru a simți aceeași emoție. Faptul că ea a persistat de-a lungul sutelor de mii de ani de evoluție a speciei noastre, indică importanța ei vitală pentru supraviețuire. Furia există pe un spectru, cu manifestări care variază de la iritare moderată, la furie care distruge tot ce-i stă în cale. Cea din urmă este cea cu care asociem cel mai adesea furia, și probabil de aceea ne e și atât de frică de ea.

Scopurile furiei:

• protejarea limitelor personale,
• apărarea împotriva amenințărilor,
• diminuarea vulnerabilității în fața unui pericol.
• ne face să ne simțim mai puternici, și în controlul situațiilor.

Exprimarea non-violentă a furiei este constructivă. Studiile cercetătorului american James Averill au descoperit că în general, furia non-violentă ajută persoanele să se înțeleagă mai bine și să coopereze.

De ce simțim furie?

Furia este un mecanism protector

Deși poate părea paradoxal, pentru că tindem să privim furia ca pe o emoție distructivă, aceasta poate avea un rol protector. Furia ne mobilizează tot corpul și determină o avalanșă de răspunsuri hormonale în creier. Printre substanțele secretate atunci când suntem nervoși se numără noradrenalina. Aceasta este un analgezic (similar cu medicamentele pe care le luăm pentru durere). Acesta este motivul pentru care victimele accidentelor rutiere, inițial, aflându-se în stare de șoc, și având niveluri extrem de ridicate de adrenalină și noradrenalină în organism, nu simt durere.

Atunci când ne confruntăm cu amenințarea durerii emoționale sau fizice, activarea furiei declanșeaza un lanț de reacții chimice, care au rolul de a ne amorți, de a ne proteja de acea amenințare.

De aceea este important să conștientizăm că furia, cu toate efectele negative pe care le poate avea, este uneori un rău necesar.

Deși este o emoție care creează stres fiziologic (puls crescut, transpirații, chiar palpitații cardiace), ea ne destrează psihologic. Ne oferă o portiță de scăpare din suferința emoțională care ne așteaptă. Câteodată este singura unealtă pe care o avem la îndemână pentru a supraviețui unei situații extrem de dureroase. In special la care nu suntem pregătiți să o resimțim la adevărata intensitate.

Asta înseamnă că de multe ori furia este o emoție secundară. Devine o emoție care apare pentru a acoperi, sau masca, o alta care este copleșitoare, nu ca răspuns la evenimentul declanșator în sine.

Exemplu:

In trafic, o altă mașină ne taie calea. Cei mai mulți dintre noi am afirma că ne simțim furioși când se întâmplă asta. Poate chiar îl claxonăm pe șoferul respectiv, sau înjurăm, pentru a ne elibera de nervozitatea pe care o simțim.

Dacă săpăm însă mai adânc, vom descoperi că adevărata emoție pe care o simțim atunci când se întâmplă un asemenea inicident în trafic este frică. Frica de a nu avea un accident; de a nu ne răni sau muri; și de a nu răni prietenii sau familia care se află în mașină, sau alți șoferi nevinovați.

Frica și anxietatea de moarte sunt greu de tolerat. Ne pot stârni o serie de alte amintiri și trăiri adânc îngropate, pe care nu suntem pregătiți să le procesăm. Așa că furia intră în acțiune ca un mecanism de coping, pentru a ne proteja de alte sentimente copleșitoare.

Alte emoții și trăiri stresante pe care furia le poate acoperi sunt:

• senzația că suntem ignorați, neimportanți, neiubiți
• sentimentul de vină, rușine, senzația că suntem acuzați de ceva;
• senzația că suntem respinși, devalorizați, invalidați;
• sentimentul că nu suntem destul de buni, că nu suntem demni de iubire sau conexiune.

Desigur, atunci când furia devine un mecanism protector atât de eficient, ajungem să fim aproape dependenți de el. Apelăm inconștient la el de fiecare dată când nu vrem să ne procesăm adevăratele emoții. Această strategie nu este una sănătoasă. Ne deconectează de viața noastră emoțională reală și duce la o supra-exprimare a furiei, care ajunge să ne acapareze gândurile și comportamentul.

Așadar, dacă te simți nervos tot timpul, ar fi bine să treci printr-un proces introspectiv, prin care să ajungi la rădăcina furiei tale. Ce se află în spatele ei? Această explorare poate fi copleșitoare și înfricoșătoare, dar nu trebuie să o faci pe cont propriu. Poți apela la psihoterapeuti care te pot ghida în această călătorie și îți pot fi alături în momentele de cumpănă.

Furia acumulată în copilărie

E un clișeu și sursă de glume pe seama psihologiei și psihoterapiei că totul începe în copilărie. Asta nu îl face neadevărat. Primii ani de viață sunt esențiali în formarea noastră. Comportamentele, atașamentele și mecanismele de apărare pe care le învățăm la acea vârstă vor avea efecte asupra noastră pentru tot restul vieții.

În cazul furiei, dacă provenim dintr-o familie în care am fost învățați că această emoție e inacceptabilă și că nu ar trebui să o exprimăm sub nicio formă, și chiar am fost pedepsiți dacă am încălcat această regulă, cel mai probabil, la maturitate, ajungem să cărăm o mică cutie cu dinamită care așteaptă să explodeze la cea mai mică scânteie. Emoțiile pe care le negăm și nu le exprimăm nu dispar. Se acumulează in subconștient, creând tensiune mentală și așteptând o supapă pentru a ieși la suprafață. Acest lucru se intampla la o intensitate mult mai mare decât au fost simțite inițial.

Atunci când o persoană care și-a refulat în copilărie furia ajunge la maturitate, și se simte în siguranță pentru a exprima această emoție „interzisă” în trecut, nu va putea să o dozeze în mod corespunzător. La furia din prezent, aparuta ca răspuns la evenimente pe care le percepe ca nedrepte, se va adăuga furia resimțită în copilărie, dar neexprimată. Această situație va duce la exprimări inadecvate ale furiei, disproporționate față de stimulul declanșator.

Efectul certurilor in familie

În mod paradoxal, și într-o familie în care furia era supra-exprimată, iar certurile între membrii familiei erau la ordinea zilei, efectul poate fi același ca într-o familie conservatoare din punct de vedere emoțional. Acest lucru poate fi cauzat de faptul că și într-o astfel de familie, „privilegiul” de a exprima neîngrădit furia este adesea oferit doar părinților. Copiii trebuie să fie martori la acest spectacol violent al emoțiilor, fără a le fi permis să ia parte la el. Astfel, la maturitate, este posibil să crezi că acum ți-ai câștigat dreptul să exprimi furia fără niciun fel de reținere. De asemenea, vei exprima și furia acumulată de-a lungul anilor în care nu ai avut această libertate. Acest lucru va duce la o intensitate crescută, exagerată a acestei emoții în viața ta.

Așadar, poate fi extrem de util să îți analizezi copilăria și să observi care au fost lecțiile spuse sau tacite despre furie și exprimarea ei în familia ta.Analizeaza și efectul pe care acestea le-au avut asupra felului în care tu manifești această emoție. Conștientizarea acestor modele de comportament și a lecțiilor internalizate despre emoții într-o familie care nu ți-a oferit libertatea de a simți și exprima întreaga paletă a emoțiilor este primul pas spre schimbarea relației tale cu trăirile și sentimentele tale. De asemenea, este important să accepți și validezi furia pe care ai simțit-o atunci când erai copil. Nici un adult nu a făcut-o atunci.

Furia ca simptom al unei afecțiuni psihice

Așa cum am menționat, furia este una dintre emoțiile de bază. Face parte din experiența emoțională umană normală. Când furia ajunge să ne controleze, și să ne afecteze relațiile, viața profesională și echilibrul psihic, acesta poate constitui un simptom al unei afecțiuni mintale.

Poate fi sub urmatoarele forme:

• tulburarea de personalitate borderline,
• tulburarea explozivă intermitentă
• episoade maniacale, din cadrul tulburării bipolare.

Un diagnostic psihiatric poate părea înfricoșător. Insa acesta este primul pas spre obținerea tratamentului și sprijinului de care avem nevoie. Doar asa iti poti redobândi echilibrul interior și repara relațiile. Poti clădi unele noi, sănătoase și durabile.

Cand furia nu este justificata

Iată câteva dintre semnele că furia pe care o simți e disfuncțională, și e cazul să apelezi la ajutorul profesionist al unui medic psihiatru:

• sentimente intense de vinovăție și regret după episoadele de furie. Dar totuși continui să faci lucrurile pe care ulterior le regreți;
• senzația că nu te poți controla, că furia preia frâiele, iar tu ești în scaunul din dreapta, uitându-te la evenimentele care se desfășoară ca un simplu martor fără putere;
• iritabilitate generală, aproape permanentă;
• stres;
• te simți copleșit;
• anxietate;
• un prag scăzut pentru frustrare și iritare, chiar și cele mai mici neplăceri declanșează un răspuns disproporționat;
• certurile degenerează în violență fizică și/sau verbală;
• senzație de tensiune aproape permanentă în tot corpul;
• tensiune arterială și puls crescute;
• prietenii sau familia s-au distanțat din cauza furiei;
• ți-ai pierdut slujba sau ai probleme la lucru din cauza furiei.

Cum sa controlezi furia

Indiferent de sursa furiei tale, dacă aceasta nu este gestionată bine, poate să aibă efecte distructive asupra întregii tale vieți. Dacă o ignori sau o negi, tinde să se acumuleze și să izbucnească atunci când te aștepți mai puțin. Dacă îi dai frâu liber, poate să te acapareze. Deci cum să-ți rezvoli problemele cu furia?

Nu te enerva că ești nervos

Mai ales dacă ești femeie, probabil ai fost învățată că nu e okay să îți exprimi furia. Părinții tăi te certau sau pedepseau pentru asta. Fără să vrei, ai interiorizat vocea lor care acum e prezentă la nivel mintal ca o voce critică. Astfel, atunci când ești nervoasă, începi să te cerți singură, să simți rușine, vinovăție, ceea ce duce la mai multă furie. E un cerc vicios, din care nu o să mai găsești ieșirea.

Așadar, încearcă să oprești acest discurs agresiv din interior și să-l înlocuiești cu unul tolerant. Acceptă faptul că ești furioasă, reamintește-ți că nu o să dureze pentru totdeauna. Cu cât te împaci mai repede cu această emoție, cu atât o să-i scadă din intensitate. Ca în nisipurile mișctoare, cu cât te zbați mai mult, cu atât te afunzi. Dacă încerci să te oprești un moment, și să accepți ce se întâmplă, totul se va termina mai repede.

După cum spune călugărul budist, autor a nenumărate cărți despre meditație și budism, Thich Nhat Hanh, „Furia e ca un bebeluș care țipă, suferă și plânge. Bebelușul are nevoie ca mama să-l țină în brațe. Tu ești mama bebelușului tău, furiei tale”.

Verifică credințele din spatele furiei

Adesea furia apare ca un mecanism de apărare a ego-ului, atunci când acesta se simte rănit. Însă rănile sunt de cele mai multe ori percepute, nu reale. Astfel, când un prieten întârzie la întâlnire, ne enervăm pentru că ne gândim că nu ne respectă și nu e un prieten bun și loial. Toate acestea sunt mai mult povești pe care ni le spunem, decât realitatea obiectivă. O explicație plauzbilă pentru întârziere poate fi că prietenul nostru nu e o persoană punctuală. Are o problemă care l-a făcut să întârzie sau traficul e foarte aglomerat.

Așadar, e bine să trecem prin lista de răni percepute și să vedem dacă nu există explicații alternative care să ne diminueze din furie. Pentru ca mai apoi să ascultăm explicația persoanei care este ținta furiei noastre fără să-l judecăm de dinainte pentru o crimă pe care poate nici nu a comis-o.

Conștientizează atunci când furia este disproporționată

Furia pe care o simțim este exacerbată deoarece avem „restanțe” din trecut. Așadar, dacă un lucru mic, banal, care e cel mult enervant te face să țipi, ameninți sau chiar să arunci lucruri sau să sari la bătaie, acesta este un indicator puteric că furia pe care o simți nu are legătură cu prezentul, ci cu trecutul. În momentul în care recunoști acest lucru, îți poate fi mai ușor să înțelegi că nu are sens să exprimi furia acum. Este gresit sa faci acest gest față de o persoană care nu merită un astfel de tratament din partea ta. Preocupa-te să lucrezi la furia neprocesată din trecut.

Aplică abilități dialectic-comportamentale

Terapia dialectic-comportamentală a fost creată special pentru a trata persoanele cu tulburare de personalitate borderline. Acestea au emoții intense, comportament impulsiv și distructiv, și adesea, probleme cu controlul furiei. Indiferent dacă ai această tulburare sau nu, unele tehnici de gestionare a emoțiilor copleșitoare îți pot fi utile atunci când simți că devii nervos.

Una dintre abilități este S.T.O.P. Rolul ei este de a crea un spațiu între emoție sau impuls, și comportament. Astfel, în momentul în care simți că ești furios, și sângele îți fierbe în vine, nu trebuie automat să și începi să faci lucruri pe care mai târziu o să le regreți. Dar acest lucru e greu de pus în practică, mai ales dacă nu ai antrenament.

Metoda STOP

Este un acronim pentru a te ajuta să gândești înainte să acționezi:

• S – stop, înseamnă literalmente să îngheți, să te oprești și să nu faci nimic.
• T – trage-te înapoi, sau fă un pas în spate, sau poate chiar doi, trei. Distanțeaza-te de persoana sau lucrul care ți-a declanțat reacția intensă de furie.
• O – observă. Acum că te-ai depărtat de sursa furiei, ai o poziție mai bună pentru a privi întregul context. Acum poți vedea că poate povestea pe care ți-ai spus-o despre ce a făcut persoana respectivă nu e reală. Observa daca reacția ta e exagerată față de gravitatea faptelor lor. Încearcă să ai o perspectivă cât mai obiectivă, pentru a te detașa un pic de propria furie. De asemenea, nu uita să observi și propriul interior. Încearcă să faci o verificare cu mintea și corpul. Inventarieaza senzațiile și emoțiile pe care le simți: poate că ai maxilarul încleștat, iar acum poți să-l relaxezi; poate că ții pumnul încordat, iar acum poți să-i dai drumul.
• P – purcede în mod conștient. Cu informațiile pe care le ai acum, și cu distanța pe care ai luat-o, ești într-o poziție mult mai bună pentru a lua o decizie față de cum vei acționa. Întregul scop al acestui exercițiu este ca tu să nu mai reacționezi instinctiv la stimului. Să iei decizii conștiente, pe care le cântărești și analizezi înainte.

Probabil nu o să-ți iasă din prima. Cu cât pui mai mult în practică această abilitate, cu atât o să-ți fie mai ușor și o să-ți vină mai natural să te oprești și să te gândești înainte să acționezi.

Practică MINDFULNESS

Mindfulness este o practică budistă care a dobândit popularitate în ultimele decenii în lumea vestică, mai ales în domeniul psihologiei și al dezvoltării personale. Prin mindfulness, învățăm să ne concentrăm în mod conștient asupra momentului prezent. Devenim astfel atenți la toate senzațiile, gândurile și emoțiile care apar, fără a le judeca sau chestiona. Atunci când ne ancorăm în prezent, avem mai mult spațiu mintal pentru a explora ceea ce corpul, mintea și emoțiile încearcă să ne transmită.

• ne poate ajuta să ne diminuăm reactivitatea, și activarea sistemului nervos atunci când ne enervăm;
• ne poate crea disciplină, pentru a gândi înainte să acționăm;
• ne poate ajuta să ne conectăm cu emoțiile care poate stau la baza furiei, precum rușine, frică sau vinovăție.

Nu există o soluție simplă sau directă la problemele cu furia. Însă explorarea acestei emoții poate fi o călătorie de auto-descoperire. Ne ofera informații noi și prețioase despre felul în care percepem lumea și care este locul nostru în ea. În definitiv, cheia problemelor noastre cu furia este de a nu încerca să scăpăm de ea, ci să avem ca obiectiv schimbarea felului în care ne raportăm la această emoție.