Cum stii cand trebuie sa mergi la psiholog

Pentru problemele cele mai usoare ne putem da seama in momentul in care se schimba ceva. Poate fi in energia noastra, fie in felul in care privim lumea si viata, fie in ritmurile de viata cu care suntem obisnuiti. Vorbim aici de somn, apetit sau relatiile cu ceilalti. Insa mai exista un aspect in tulburarile psihice. Acele boli grave la care ceilalti o sa-si dea seama cand ceva este in neregula cu noi.

Semne ca ai nevoie de psiholog:

1. Sentimente de tristete sau depresie persistente
2. Dificultati in gestionarea stresului
3. Intampini probleme in relatie
4. Sentimentele constante de anxietate, panica sau ingrijorare excesiva.

Exista mai multe motive diferite. Avem in primul rand o diferenta care este mare la tulburarile emotionale de tip anxietate, depresie, etc. Este vorba de acele plangeri somatice care ne afecteaza pe plan psihologic. Sunt manifestari in corp, dar au cauza psihologica.

Acolo este frecventa de 2 sau poate de 3 ori mai mare la femei. In rest pentru tulburarile psihice foarte severe frecventa de aparitie la barbati sau femei este egala.

Ne-am dori foarte mult ca oamenii sa invete sa apeleze la orice profesionist de sanatate mintala mai repede. La nivel mondial apeleaza doar 10%. In Romania mult mai probabil ca acest procent este mult mai mic de 10%.

Medicul psihiatru este prin formare medic. Este absolventul unei facultati de medicina si are specializare in psihiatrie. Este cel care poate prescrie medicamente pentru tratamentul bolilor.

Un psiholog este absolvental facultatii de psihologie si optional de un master. Poate oferi consiliere psihologica si evaluari psihologice.

Psihoterapeutul este specialistul care se ocupa sa faca interventiile psihologice care le vedem in filme sau care ne gandim ca sunt asociate conceptului de psiholog. Psihoterapeutul este cel mai frecvent numit psiholog pentru ca oamenii nu stiu diferenta. Psihoterapeutul este de fapt o supraspecializare atat a unui psiholog cat si eventual a medicului specialist psihiatru. Presupune studii de cel putin 5 ani, un anumit tip de supervizare si presupune de altfel ca el a stat timp de multi ani in scaunul de pacient sau client. Acest lucru nu inseamna ca a pornit din a avea tulburari psihice ci ca si-a modificat intregul comportament pentru a fi un terapeut cat mai bun.

Spuneam ca doar 10% dintre pacienti merg in terapie si mai putini dintre acestia primesc o terapie asa cum ar trebui de la un psiholog.
Depinde acum daca vorbim de terapie ca la carte sau tratament ca la carte. Pentru ca sunt tulburari in care tratamentul ca la carte presupune atat psihoterapie cat si terapie medicamentoasa. Adica acele medicamente care se prescriu in tulburarile psihice de catre medicul psihiatru.

Marea majoritate a tulburarilor presupun ambele. Chiar si la bolile foarte severe (schizofrenia) in ghidurile de specialitate se recomanda interventiile unui psiholog.

In tulburarile mai usoare (tulburarile de adaptare sau anxietatile), oamenii pot sa aleaga tratament medicamentos sau psihoterapie. Ambele au avantaje si dezavantaje.

Astfel incercam sa conturam un tratament ca la carte. Mergi la medicul psihiatru, facem o evaluare si aflam diagnosticul. In functie de diagnostic hotaram ce anume din ghidurile de interventie pentru acel diagnostic este accesbil, dorit, recomandat samd.

Poti sa incepi si cu psihologul sau psihoterapeutul, dar nu este de dorit. Desi si acesta poate sa stabilesca un diagnostic, o va face dupa alte criterii decat medicul psihiatru.

Normal este sa mergem la medic. Incercam sa gasim un medic care sa aiba disponibilitatea de a recomanda toate interventiile care sunt disponibile si recomandate pentru acel diagnostic.

Desigur ca tulburarile usoare nu au neaparat nevoie de un diagnostic psihiatric. Practic psihiatrul nici nu ar avea ce diagnostic sa puna.

Numai daca tratamentul medicamentos este obligatoriu in acea tulburare pe care o ai sau daca este singura varianta pe care o ai la dispozitie. Din pacate sunt numeroase zone in tara unde accesul la terapie este restrictionat din motive geografice. Accesul nu este conditionat doar din motive de nestiinta medicului sau lipsa recomandarilor pentru acea situatie.

Neaparat nevoie este la tulburarile care sunt de la o anumita gravitate in sus. De exemplu tulburarile depresive majore. Cu siguranta in acele tulburari unde impactul genetic este foarte important. Vorbim de tulburare bipolara, schizofrenie… Acolo sigur necesitatea tratamentului medicamentos n-ar trebui sa mai fie pusa cumva sub semnul intrebarii.

Marea majoritate a tulburarilor emotionale sunt asa numitele tulburari de adaptare. Sunt reactiile noastre de a respinge stresorii din mediu, la lucruri care ne vin din trecut. Si acolo tratamentul medicamentos se aplica doar daca ne dorim un raspuns mai rapid. Sedintele cu un psiholog presupun o aventura de mai lunga durata, iar tratamentul medicamentos intra mai repede in actiune chiar si decat psihoterapia.

Sunt persoane care iau tratament medicamentos toata viata si prefera sa ia tratament decat sa faca psihoterapie?

Daca nu exista varianta mersului la psiholog, atunci desigur, cata vreme nimic in mediu si nimic in mine nu se schimba, simptomele vor ramane. Medicamentele nu fac decat sa corecteze aceste simptome. Si de aici apare si necesitatea de a lua ani de zile medicamente.

Altfel, putem vorbi de un tratament de 6 sau maxim 9 luni, dar in care ar trebui sa apara niste schimbari psihologice sau in stilul de viata sau in mediul in care traiesc. Lucru care sa ma faca pe mine ca terapeut sa ma gandesc ca profesionist ca omul va reactiona diferit sau nu se va mai intampla sa fie expus la acei factori stresori. Daca nu fac aceste schimbari, in mod logic va reaparea nevoia de tratament medicamentos.

Sunt legate de efectele adverse. Desigur daca vorbim de tulburarile de adaptare, tulburarile de anxietate, de lucrurile cu care se confrunta majoritatea persoanelor. Nu avem niste efecte adverse atat de ingrijoratoare astfel incat sa ne gandim ca obiectivul este sa scap cat mai repede de pastile. Pentru ca vorbim de tratamente antidepresive ele pot fi luate in termen de ani. Nu ne dorim sa nu apara schimbari psihologice si nu ne dorim sa ne luam calmul si echilibrul din interventii chimice. Ci ne dorim sa revenim cumva la o forma de echilibru din interior. Asta nu se intampla fara un pic de efort.

Alegerea terapeutului poate sa fie si in functie de scoala din care provine dar ca si al 3-lea criteriu.

Primul criteriu ar trebui sa fie daca in zona in care locuim sa existe acea forma de psihoterapie care este recomandata pentru diagnostic. Ghidurile de specialitate vorbesc de anumite tipuri de psihoterapie care sunt recomandate pentru anumite diagnostice

Al doilea criteriu ar trebui sa fie compatibilitatea mea emotionala si caracteriala cu psihologul tau. Este un om cu care va trebui sa ma intalnesc des si care va trebui sa-mi placa. Relatia terapeutica este acea legatura care se creaza intre terapeut si omul care vine catre el. Trebuie sa fie una suficient de buna si de intensa ca sa creeze schimbare.

Al treilea criteriu este metoda terapeutica in care a fost format acel psiholog la baza. Fiecare psiholog poate sa-si ajusteze stilul de interventie la problema si persoana din fata. Insa ramanem cumva fiecare dintre noi tributari catre stilul in care am fost crescuti ca terapeuti. Acolo insa exista niste diferente.

Mai mult, beneficiile psihoterapiei sunt uimitoare. Iti prezentam o parte dintre ele:

1. Ajuta la imbunatatirea sanatatii emotionale
2. Te sprijina in dezvoltarea personala
3. Dezvolta abilitatilor de coping pentru a face fata stresului si a gestiona emotiile.

4. Cu supor psihologic adecvat iti poti imbunatati relatiile
5. Contribuie la imbunatatirea stimei de sine.