Exact atunci când lucrurile par în sfârșit să meargă bine pentru noi, dezastrul lovește si apar etapele dificile din viata. Italienii folosesc metafora lupului din poveste pentru a se referi la personajul negativ care apare fix când credeam că vom trăi fericiți până la adânci bărâneți, și ne aduce cu picioarele pe pământ. Fie că vin sub forma unui divorț; concedieri; boli sau pandemii; evenimentele neplăcute sunt inevitabile. De fiecare dată când credem că am pățit cel mai rău lucru posibil; o altă problemă apare; ca să ne demonstreze că se poate și mai rău.
Poate părea demoralizant să ne gândim că ne vom confrunta pentru tot restul vieții cu etape dificile și situații limită. Insa această certitudine ne oferă și un avantaj, cel al pregătirii pentru acel moment. Este important sa știm cum să reacționăm atunci când planurile noastre eșuează și cel mai rău scenariu devine realitate. Astfel vom putea să ne adapătam și să ne recalibrăm mai ușor la situațiile dificile.
In etapele dificile din viata, suntem așa de prinși în toiul lor, că este greu să ne imaginăm că se vor termina vreodată.
Odată ce depășim momentele dificile, ne dăm seama că temerile noastre erau exagerate. In mijlocul furtunii, e greu să raționalizăm aceste frici. Acest model de gândire este denumit de către terapeuții cognitiviști „catastrofizare”. Reprezintă tendința de a interpreta și cel mai mic eveniment negativ ca dovadă certă că lucrurile vor fi absolut îngrozitoare pentru eternitate. Însă, în mod evident, așa cum am simțit pe pielea noastră de nenumărate ori, oricât de rele ar fi lucrurile, acestea sunt finite. Capacitatea noastră de supraviețuire este mai mare decât ne putem imagina.
O modalitate de a combate tendința firească de catastrofizare, care ne face să alunecăm într-o spirală de anxietate și disperare, este distanțarea temporală. Oamenii au la dispoziție o unealtă extrem de valoroasă, de care cei mai mulți dintre noi nici nu suntem conștienți: călătoria în timp. Atunci când ne imaginăm viitorul, suntem transportați mental în el. Aceasta poate fi o sursă de consolare și diminuare a trăirilor negative. Distanțarea temporală reprezintă un exercițiu de imaginație, ce are ca efect lărgirea perspectivei, urmată de ameliorarea stresului și altor emoții negative legate de o anumită dificultate.
Clișeul „timpul vindecă toate rănile” poate suna redundant, însă conține un adevăr indiscutabil.
Studiile arată că durerea provocată de evenimente nefaste scade în timp. Persoanele care își imaginează viitorul distant, atunci când se confruntă cu o problemă, raportează un nivel mai scăzut de emoții negative decât cei care își imaginează viitorul apropiat.
Un exercițiu util este să închizi ochii și să te întrebi „În 10 ani, cum vreau să îmi amintesc că am depășit acest moment?”. Încearcă, de asemenea, să-ți imaginezi ce o să simți legat de acest stresor în viitorul îndepărtat. Inevitabil, intensitatea suferinței va scădea. De asemenea, e util să vizualizezi viața pe care vrei să o ai în 10 sau 20 de ani. Reamintește-ti că în schema largă a universului, acest eveniment neplăcut este minor. Nu te poate opri din a-ți atinge obiectivele pe termen lung.
Acceptarea radicală reprezintă un concept din filosofia budistă, care a devenit popular de-a lungul timpului și în practica terapeutică vestică. Una dintre învățămintele lui Buddha a fost aceea de a vrea viața pe care o avem, nu pe care nu o avem. Este extrem de tentant să ne comparăm cu alții, și să ne dorim ce au ei. Atunci când ni se întâmplă lucruri rele, vrem să ne agățăm cu încăpățânare de scenariul alternativ, în care totul merge bine. Acest tip de gândire, denumită de către psihologi gândire contrafactuală, este extrem de contraproductivă. Adevărul este că nu știm ce s-ar fi întâmplat în aceste scenarii ipotetice, și dacă am fi fost cu adevărat mai fericiți. Însă încăpățânarea de a ne opune realității, ne provoacă uneori mai multă suferință decât etapele dificile din viata în sine.
În terapia dialectic-comportamentală, o școală de terapie axată pe lucrul cu persoane suicidare și cu tulburare de personalitate borderline, acceptarea radicală reprezintă:
Acceptarea nu trebuie confundată cu compromisul sau complacerea. Acceptarea nu exclude efortul și munca pentru o viață mai bună. Doar ne dă libertatea de a ne dezpovăra de lucrurile pe care nu le putem controla. Dacă ne gândim obsesiv la alegerile greșite și nedreptățile cărora le-am fost victime, ajungem prea preocupați de trecut ca să ne mai clădim un viitor.
Studiile arată că regretele ne pot afecta capacitatea de a lua decizii sau de a îndeplini sarcini simple. În schimb, atunci când trăim viața cu abadon, acceptând răul și binele, și că suferința este o experiență intrinsecă existenței, putem trece mai ușor peste dificultăți. Nu suferim inutil.
Încă de când suntem mici ni se spune să nu plângem, chiar dacă ne doare. Invățăm că suferința este inacceptabilă. Așa că o negăm și încercăm să o mascăm de noi înșine, și de cei din jur. Realitatea este că această tehnică este extrem de ineficientă. Este imposibil să fugim de emoțiile noastre. Dimpotrivă, cu cât încercăm mai mult să le suprimăm, cu atât ele încearcă mai insistent să iasă la suprafață, sub diverse forme.
Studiile arată că atunci când nu ne permitem să simțim propriile emoții, ne diminuăm capacitatea de a simți bucurie. Există posibilitatea ca acestea să se facă simțite sub forma durerii fizice, chiar cronice. În plus, emoțiile, fie că sunt plăcute sau mai puțin plăcute, reprezintă chintesența vieții. Ele sunt cele care ne motivează să ne dăm jos din pat, să avem relații, să dăm viață altor oameni. Fără ele, viața nu ar avea niciun sens.
O metodă mult mai eficientă de a ne gestiona emoțiile în timpul crizelor este de a ne concentra pe discomfort. Poate părea contraintuitiv, însă atunci când petrecem câteva minute focusându-ne pe emoțiile neplăcute, ele devin din ce în ce mai ușor de tolerat. Una dintre explicații este că fiecare dintre noi avem o capacitate limitată de atenție. Putem cuprinde un număr limitat de emoții, trăiri și experiențe în câmpul atenției la un moment dat. Așa că atunci când ne concentrăm pe întreaga gamă a emoțiilor și trăirilor noastre legate de un eveniment neplăcut, ne rămâne mai puțin spațiu mental pentru a ne concentra pe cât de neplăcute sunt emoțiile noastre.
Citatele motivaționale și psihologia pozitivă pot fi extrem de demoralizante atunci când trecem printr-o perioadă dificilă. De asemenea, pot să ne invalideze suferința și să ne facă să ne simțim vinovați pentru felul în care reacționăm. Acest sfat nu-și propune niciunul dintre aceste lucruri.
Suferința pe care o simțim e reală și validă, iar fericirea nu este doar o alegere.
Însă e important să ne reamintim că de cele mai multe ori când am trecut prin momente dificile, am învățat mai multe despre noi decât atunci când am avut perioade calme, fără griji, și am devenit mai puternici. Conceptul de coping transformational ne ajută să trecem din rolul de victimă în cel de supraviețuitor. Percepem etapele dificile ca pe niște oportunități, nu ca pe niște amenințări.
Încearcă să abordezi momentele dificile cu curaj, pentru a putea să-ți folosești la maximum resursele. Dacă acționezi dintr-o poziție de frică, o să răspunzi la ceea ce ți se întâmplă, și o să fugi. Pe termen lung, îți va crea mai multe probleme. Alege să confrunți problemele direct și să-ți demonstrezi că ești un luptător. O astfel de atitudine te poate ajuta să găsești un sens și o lecție în lucrurile rele care ți se întâmplă. Folosește-le ca pe un catalist pentru schimbare, nu ca pe o sursă de lamentare.
Deși poate părea că e cea mai mare provocare să găsești luminița de la capătul tunelului în cele mai disperate perioade, cu siguranță va merita efortul. Evenimentele negative ne fac să ne concentrăm și mai mult pe toate aspectele negative din viața noastră. Chiar daca sunt din trecut, prezent și chiar dintr-un potențial viitor, ignorăm complet multitudinea de lucruri pozitive de care beneficiem. Această atitudine ne erodează sănătatea psihică, și face și mai dificilă recuperarea după o criză.
Studiile arată că recunoștința este extrem de benefică pentru sănătatea psihică. Atât la persoanele sănătoase, cât și la cele care se confruntă cu afecțiuni mintale. Practicarea recunoștinței ajută la diminuarea simptomelor de anxietate și depresie, precum și la focusarea pe emoții pozitive, precum iubire, fericire, bucurie.
O modalitate accesibilă de a integra practica recunoștinței în viața ta este de a ține un jurnal. Noteaza in el 1 dată sau de 2 ori pe săptămână 3 lucruri pentru care ești recunoscător. De asemenea, poți să scrii o scrisoare de recunoștință în fiecare săptămână. Beneficiile scrisorilor se păstrează și dacă nu expediezi niciodată scrisoarea. Cu siguranță destinatarul s-ar bucura dacă ar primi-o, și asta ar ajuta la consolidarea relației dintre voi.
Etapele dificile din viața noastră nu sunt doar o inconveniență sau o înrerupere a călătoriei noastre. Ele reprezintă momente cruciale de creștere și auto-cunoaștere, de reflectare la propriile valori și priorități. Fără a submina suferința și greutățile pe care le aduc, trebuie subliniată importanța lor în evoluția noastră. Etapele dificile sunt un prilej de a ne rescrie povestea, de a ne recalibra și de a ne redescoperi curajul și puterea. Iar urmând sfaturile de mai sus, le putem depăși cu succes, și putem ieși pe partea cealaltă mai înțelepți.
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT