tratament dementa
Dementa afectează aproximativ 50 de milioane de persoane la nivel mondial. Sunt 10 milioane de cazuri nou diagnosticate în fiecare an.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, între 5% și 8% dintre persoanele de peste 60 de ani suferă de dementa.
Acest număr este în creștere, mai ales în țările cu un nivel de trai mediu și scăzut. În 2050, se estimează că circa 152 de milioane de oameni o să sufere de dementa. Aceasta este una dintre principalele cauze de dizabilitate și nevoie de îngrijire a persoanelor vârstnice. Așadar, dementa reprezintă o amenințare pentru noi, și pentru persoanele apropiate, putând să ne răpească ani prețioși din viață. În prezent, nu există niciun tratament care să vindece dementa sau care să-i oprească evoluția. Există mai multe moduri de a ameliora simptomele și de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor care suferă de dementa.
Reminiscența, în acest context terapeutic, se referă la actul intenționat sau neintenționat de a evoca amintiri din trecut. În mod evident, această capacitate este afectată la persoanele cu dementa. De aceea, terapia reminiscenței folosește poveștile de viață (scrise sau spuse) ale persoanelor în vârstă, adesea suferind de dementa, pentru a îmbunătăți echilibrul psihic al acestora. Concret, acest tip de terapie constă în discutarea evenimentelor și experiențelor din trecut.
Scopul său este :
Rememorarea este adesea facilitată prin înregistrări video. Ex: (casetele de la nuntă sau de la alte evenimente importante), fotografii și obiecte.
Există două tipuri de terapie a reminiscenței care s-au dovedit a fi eficiente în îmbunătățirea stării și calității vieții:
Un proces prin care persoana aflată în terapie urmareste sa:
O trecere în revistă integrativă a întregii vieți poate ajuta la contrazicerea credințelor negative despre sine. O afecțiune frecvent asociată cu dementa, care uneori poate fi chiar primul semn al bolii, este depresia. Persoanele cu depresie se concentrează preponderent pe amintirile negative, pentru a-și confirma viziunea sumbră despre sine și viață. Prin această terapie, se poate atinge o perspectivă mai echilibrată asupra trecutului, ajutând astfel la gestionarea prezentului.
Ajută persoanele în vârstă să-și reamintească mecanismele și strategiile utilizate în trecut pentru a depăși situațiile dificile.
Acest tip de terapie poate îmbunătăți stima de sine a persoanei vizate, prin rememorarea situațiilor grele pe care le-a depășit cu succes. Demonstreaza astfel că este puternică și capabilă de a se descurca și acum. De asemenea, în cadrul procesului terapeutic se stabilesc obiectivele realizabile, care pot îmbunătăți calitatea vieții. De asemenea se renunță la rolurile și activitățile care sunt o povară. Acest aspect e deosebit de important pentru persoanele care nu mai sunt capabile să ducă la capăt sarcini și responsabilități pe care înainte le făceau cu ușurință. Le afecteaza serios stima de sine.
Nu există niciun medicament în prezent care să poată vindeca sau preveni dementa.
Există însă medicație simptomatică.
Pot fi utilizați la pacienții care suferă de Dementa, Alzheimer sau boala Parkinson. Aceste medicamente cresc cantitatea de aceticolină din creier. Acetilcolina este cel mai răspândit neurotransmițător din organism, respectiv o substanță implicată în transmiterea informației în creier și în corp. Are un rol important în contracția musculară, în învățare și memorie, senzația de durere, somn, dar și în funcționarea sistemului endocrin.
Glutamatul reprezintă cel mai abundent neurotransmițător excitator din creierul nostru. Are un rol important în învățare și memorie. Receptorul neuronal pe care acesta acționează este NMDA. În dementa, neuronii produc prea mult glutamat, ceea ce duce la o degradare mai rapidă a celulelor din creier. Blocarea parțială a unor receptori NMDA cu medicamente antagoniste, poate diminua efectele negative ale glutamatului. Utilizarea antagoniștilor receptorului NMDA în combinație cu inhibitorii de acetilcolinesterază dă rezultate mai bune decât utilizarea unei singure clase de medicamente.
Dementa este o afecțiune incurabilă, cu evoluție progresivă. Duce la deteriorarea gândirii, memoriei, comportamentului și abilității de a efectua activități de zi cu zi, precum gătit, spălat, îmbrăcat.
Principalul obiectiv este de a crea un mediu propice persoanelor cu dementa, pentru a-și trăi în liniște și siguranță, restul vieții. Studiile arată că persoanele cu dementa au un risc mai mare de a fi abuzate decât restul vârstnicilor. Din cauza afectării funcției cognitive, a capacității de a comunica și a judecății, păcălirea persoanelor cu demență de către cei cu intenții rele, poate fi mai ușoară decât păcălirea copiilor. Adesea persoanele cu dementa nu depun plângere împotriva răufăcătorilor din cauza rușinii, fricii sau a problemelor de memorie, care nu le permit să identifice corect agresorul.
Așadar, acest tip de persoane sunt extrem de vulnerabile în fața abuzului și nedreptății. Pierderea independeței le afectează sever calitatea vieții. Este, deci, vital ca aceștia să fie plasați într-un mediu sigur, în care se simt în siguranță și au libertatea de a face activități care în lumea „reală” ar putea fi periculoase: mersul la cumpărături, plimbările în parc, mâncatul la restaurant. Un astfel de mediu a fost creat pentru prima dată în Olanda, în decembrie 2009, în ceea ce a devenit cunoscut în toată lumea drept „Satul Alzheimer”. Acest model revoluționar de îngrijire a vârstnicilor cu aceasta problematica este amenajat exact ca un sat. Are o piață centrală, supermarket, un coafor, teatru, bar, cafenea și restaurant, precum și 23 de case în care sunt cazați rezidenții.
Fiecare casă are un stil specific celui cu care erau obișnuiți vârstnicii cu dementa:
Asistentele, medicii și îngrijitorii oferă asistență 24 de ore din 24, și încearcă să creeze o senzație cât mai autentică de acasă pentru rezidenți. Personalul medical nu se îmbracă în echipament medical, ci în haine normale. Sunt tratați ca vecini sau servitori de către vârstnici.
La puțin peste 10 ani de la această inovație în îngrijirea persoanelor cu cu aceasta afectiune, modelul de succes a fost preluat în toată lumea. Dacă pentru România, o țară cu un sistem medical deficitar, poate părea un proiect utopic, imposibil de realizat, vestea bună este că el o să devină curând realitate la Iași. Acesta va fi primul proiect de acest tip din sud-estul Europei și se estimează că va fi gata în anul 2021.
Reducerea zgomotelor și dezordinii sau aglomerației din locuință poate ajuta o persoană cu aceasta boala să se concentreze și să funcționeze. De asemenea, este indicat să se ascundă obiectele care pot fi periculoase, precum cuțitele sau cheile de la mașină. Întrucât există riscul ca o persoană cu dementa să se piardă, un sistem de urmărire prin GPS poate fi util pentru a ști mereu unde se află persoana în cauză.
Un terapeut ocupațional poate ajuta la adaptarea la un nou stil de viață atât pentru persoana cu dementa, cât și pentru familia sa. Acesta ne poate învăța cum să creăm un mediu sigur acasă și cum să prevenim accidente, la ce să ne așteptăm de la persoana cu aceasta problema și cum să gestionăm comportamentele sale.