Doliul

Termenul „doliu” descrie răspunsurile emoționale, cognitive, funcționale și comportamentale la o pierdere semnificativă. De-a lungul vieții, oamenii se confruntă cu tot felul de pierderi capabile să le produca acest sentiment de durere:

Astfel, pe langa moarte, oamenii se pot simti indurerati si in cazul pierderii tinereții, a unor oportunități, abilități funcționale, sănătate, locuri de muncă și relații semnificative.

Doliul este un fenomen aproape universal, adesea trăit de mai multe ori de-a lungul vieții. Dintre toate evenimentele și factorii de stres din viața obișnuită, decesul poate avea cel mai puternic impact.

In general, cele mai multe persoane simt durerea pierderii, insa continua sa duca o viata activa. Insa este din ce in ce mai recunoscut ca multe persoane experimenteaza in mod diferit doliul, care provoaca suferinta si le deterioreaza viata de zi cu zi.

In literatura de specialitate, reactiile prelungite si complicate de durere au fost operationalizate ca tulburare complexă persistentă de doliu, (PCBD) în DSM-5. Acest lucru a permis cercetatorilor si clinicienilor sa denumeasca suferinta legata de doliu folosind un limbaj de diagnostic comun. Subiectul a reprezentat mult timp o tema de dezbatere pentru specialisti care puneau un diagnostic de depresie majora, celor ce sufereau din cauza doliului. Schimbarea indică o recunoaștere din ce în ce mai mare a reacțiilor patologice de durere; precum și o nevoie sporită de diagnostic clinic precis și un tratament eficient pentru astfel de stari.

Etapele doliului

În literatura de specialitate, sunt prezentate etapele tipice ale durerii din timpul doliului. Potrivit acestora exista doliul are 3 etape:

1. Amorțeala – durează de obicei de la câteva ore până la câteva zile. Persoana în cauza isi desfasoara activitatea cu greu; pot aparea simptome de anxietate și depresie.
2. Depresia – durează de la câteva săptămâni până la un an. Sunt proeminente simptomele de iritabilitate și neliniște, dar toate simptomele depresive apar în mod obișnuit.
3. Recuperarea – începe adesea în decurs de 4 luni de la pierderea unei persoane dragi; cel îndoliat acceptă moartea și revine la un nivel anterior de funcționare.

Alti specialisti in domeniu, Bonanno și Kaltman (2001), au descoperit că în primul an de doliu, majoritatea oamenilor demonstrează 4 tipuri de funcționare perturbată:

• dezorganizare cognitivă
• disforie
• deficite de sănătate
• perturbări atât în ​​funcționarea socială, cât și în cea profesională.

Grupul schimbărilor cognitive include:

• dificultatea de a accepta pierderea
• un sentiment de pierdere a unei părți din sine
• incertitudinea cu privire la viitor
• o căutare a sensului vietii

La majoritatea persoanelor îndoliate, aceste 4 domenii de funcționare perturbată sunt comune în primele câteva luni de doliu și, în general, scad în primul an.

Simptomele durerii cauzate de doliu

Mulți oameni raportează că au simțit o etapă inițială de amorțeală după ce au aflat prima dată despre un deces, dar nu există o ordine reală în procesul de doliu. Reacțiile comune de durere includ:

• Șoc, neîncredere sau negare
• Anxietate
• Suferință
• Furie
• Perioade de tristete
• Pierderea somnului și pierderea poftei de mâncare

În primele luni după o pierdere, multe semne și simptome ale durerii normale sunt aceleași cu cele ale. Cu toate acestea, în timp ce simptomele normale ale durerii încep să se estompeze treptat în timp, cele ale durerii complicate persistă sau se agravează. Durerea complicată este ca și cum ai fi într-o stare de doliu continuă și intensă, care te împiedică să te vindeci.

Semnele și simptomele ale doliului prelungit pot include:

• Mâhnire intensă, durere și ganduri legate de pierderea persoanei iubite
• Dor intens și persistent pentru defunct
• Probleme în acceptarea morții
• Amorțeală sau detașare
• Amărăciune pentru pierderea ta
• Simți că viața nu are sens sau scop
• Lipsa de încredere în ceilalți
• Incapacitatea de a vă bucura de viață sau de a vă aminti experiențele pozitive cu persoana iubită

Tipuri de doliu

Durerea acuta

Doliul declanșează de obicei un răspuns acut de durere. Deși nu sunt unice din toate punctele de vedere, unele aspecte ale durerii după deces sunt distincte. Experiența durerii este influențată de:

• normele sociale, religioase și culturale
• de vârstă,
• sănătate,
• identitate etnică,
• stilul de adaptare, stilul de atașament
• circumstanțele morții,
• pierderile anterioare și sprijinul social disponibil și resursele materiale.

În timpul doliului sunt frecvente sentimentele puternice de dor și tristețe. Acestea sunt stări care apar în general în valuri periodice de suferință emoțională intensă, care sunt adesea însoțite de disconfort somatic si pot include:

• dificultăți de respirație;
• dureri în piept
• amețeli
• slăbiciune
• plâns necontrolat

În primele zile și săptămâni ale doliului, aceste răspunsuri tind să erupă des, brusc și neașteptat. De-a lungul timpului, aparițiile lor tind să fie din ce în ce mai legate de gânduri și memento-uri specifice ale defunctului. Ca urmare, frecvența și intensitatea acestora se diminuează.

Durerea integrată

Deși durerea din timpul doliului este dureroasă și asociată cu suferință emoțională și somatică, majoritatea indivizilor se adaptează la pierderea lor și isi continua viata in mod firesc. Doliu este procesul de adaptare la pierdere, iar acest proces poate transforma durerea acută în ceea ce numim durere integrată.

Tulburare de doliu prelungit

Pentru o minoritate semnificativă, 7% până la 10%, tranziția naturală de la durerea acută la cea integrată este prevenită. Pentru acești indivizi, gândurile, sentimentele și/sau comportamentele dezadaptative împiedică atât adaptarea la pierderea, cât și restabilirea unei vieți cu sens, bucurie și scop. În schimb, agonia, năzuința și preocuparea față de pierdere sunt din ce in ce mai intense.

Această stare a fost recunoscută oficial atât de ICD-11, cât și de DSM-5-TR ca „tulburare de doliu prelungit” în trecut, a fost numit adesea durere complicată (CG) și a fost numită tulburare de doliu complexă persistentă în DSM-5.

Caracteristicile distinctive sunt durerea persistentă și intensă care durează cu mult peste perioada preconizată de normele sociale și culturale (6 luni în ICD-11 și 1 an în DSM-5-TR) și are ca rezultat tulburări în funcționarea zilnică. Pe scurt, vindecarea este blocată și indivizii îndoliați care au DGP par figurativ înghețați de durere.

Tabel Criterii de tulburare de doliu

Pierderile de vieti asociate cu pandemia COVID-19 sunt profunde. Persoanele indurerate trebuie sa faca fata si anxietatii legate de pandemia de COVID-19, ceea ce poate fi deosebit de coplesitor.

Distantarea sociala si limitele privind dimensiunea adunarilor au schimbat si doliul. Modul in care apropiatii si familia defunctului pot organiza serviciile funerare traditionale, indiferent daca decesul persoanei a fost din cauza coronavirusului sau nu.

Cu toate acestea, aceste tipuri de strategii de prevenire sunt importante pentru a încetini răspândirea COVID-19.

Exista insa o serie de activitati pe care le puteti practica pentru a va ajuta sa faceti fata sentimentelor de durere dupa pierderea unei persoane dragi:

1. Nu te intrista singur

Este vital să rămâneți conectat cu ceilalți în această perioadă. Sistemul de sprijin poate include familia, prietenii sau un grup de sprijin pentru deces și/sau un profesionist autorizat în sănătate mintală pentru a vă ajuta să faceți față.

2. Ai grija de tine

Poate fi ușor să uităm de propriile noastre nevoi atunci când ne simțim coplesiti de pierdere;  dar neglijarea pe tine însuți nu te va ajuta să-ți faci față în mod eficient durerii.

3. Cautati consiliere profesionala

Nu toata lumea va avea nevoie de serviciile unui specialist terapeut in perioada lor de doliu, dar poate fi de mare ajutor pentru cei care se lupta cu adevărat. Un profesionist calificat vă poate ajuta să înțelegeți procesul durerii și să vă ofere instrumentele de care aveți nevoie pentru a vă face față emoțiilor.

Tratamentul durerii cauzate de doliu

Unii profesioniști din domeniul sănătății mintale diagnostichează tulburare de doliu prelungit atunci când doliu continuă să fie intens, persistent și debilitant după 12 luni. Cu toate acestea, consilierea unui specialist intr-o astfel de perioada poate ajuta orice persoana care trece printr-o pierdere.

Psihoterapie

Aproximativ 10% până la 20% dintre persoanele îndoliate au tulburare de doliu prelungită. Mai multe studii au demonstrat ca sedintele de psihoterapie individuala si cea de grup sunt extrem de eficiente in tratamentul durerii provocate de doliu. Acestea pot ajuta la o trecere mai usoara prin diferitele faze ale durerii si ajuta la adaptarea mai usoara la viata de dupa pierdere.

Medicamente

Există puține cercetări solide privind utilizarea medicamentelor psihiatrice pentru a trata durerea complicată. Cu toate acestea, antidepresivele pot fi utile la persoanele care suferă de depresie clinică, precum și de tulburare de doliu prelungit.

Majoritatea persoanelor care se confruntă cu pierderea unei persoane dragi se vor recupera treptat, fără intervenție. Aproximativ 15% dintre cei îndoliați sufera de depresie la 1 an de la pierdere. Pentru cei care devin depresivi și/sau suferă de tulburare de doliu prelungit, intervenția este esențială.