Dubla identitate – Ce este si cum se manifesta

Dubla identitate

Dubla personalitate sau tulburarea de personalitate multiplă.

Dubla identitate este cunoscută de către publicul larg, a fost o sursă de fascinație încă de la primele cazuri documentate. Acest lucru se datorează probabil unicității acestei afecțiuni în manifestările sale, și caracterului dramatic. Acesta inspirand nenumărați scenariști și regizori în crearea filmelor și serialelor pe această temă.

O persoană care conține în interiorul ei „personalități” radical diferite, care ies la iveală fără vreun avertisment, este extrem de ofertantă pentru un scenariu de film. Printre cele mai cunoscute producții pe această temă se numără clasicul „Cele trei fețe ale Evei”; thriller-ul lui Scorsese „Shutter Island” și serialul „Statele Unite ale Tarei”. Însă din păcate, cinematografia a senzaționalizat și transformat o tulburare deja controversată într-o afecțiune SF, dezumanizând persoanele cu acest diagnostic.

Așa se explică de ce această tulburare este atât de puțin înțeleasă de publicul larg și este încă învăluită în mister și aerul hollywoodian.

Istoric – de la personalitate multiplă la tulburare disociativă de identitate

Ca în cazul celor mai multe afecțiuni psihice, istoricul tulburării disociative de identitate începe cu mult înainte de zilele noastre, și parcurge un drum complicat până la prezenta înțelegere. Primele cazuri au fost descrise în anul 1586 și mai târziu, în 1791. Ulterior tulburarea disociativa de identitate a fost descrisă de teoreticieni renumiți din domeniul psihologiei și psihiatriei, precum Sigmund Freud, Alfred Binet sau William James, care au încercat să explice această afecțiune neînțeleasă.

În secolul 19, precursorul tulburării disociative de identitate a fost dedublarea sau dubla conștiență. Aceasta era descrisă ca o stare de somnambulism, medicii vremii crezând că pacienții alternează între o stare normală de conștiență și una „somnambulică”. Între anii 1968-1980, termenul folosit pentru tulburarea disociativa de identitate a fost nevroză isterică, tipul disociativ. În 1980, odată cu publicarea celei de-a treia ediții a “Manualului de diagnostic al afecțiunilor mintale” (DSM), tulburarea disociativa de identitate a fost numita tulburare multiplă de personalitate. Aceasta este și denumirea care a rămas întipărită în mentalul colectiv, datorită filmelor și canalelor mediatice, care folosesc încă acest termen incorect.

În anul 1994, denumirea a fost schimbată pentru a reflecta mai fidel natura afecțiunii. Nu este vorba despre dezvoltarea și existența mai multor personalități, așa cum sugera, în mod eronat, vechea nomenclatură, ci o fragmentare, o descompunere a identității. De asemenea, termenul de personalitate a fost schimbat cu cel de identitate, întrucât personalitatea se referă la modele caracteristice de gândire, afectivitate și comportament ale unei persoane, pe când în cazul unei persoane cu tulburare de identitate disociativă, schimbarea identităților și modelelor comportamentale constituie personalitatea lor.

Din cauză că nu există o conexiune și coeziune între simțul de identitate, memorie și conștiență, persoanele afectate au mai degrabă mai puțin de o personalitate, cu siguranță nu mai multe. Personalitatea este ceea ce ne definiește și caracterizează, iar în cazul persoanelor cu tulburare disociativa de identitate, această comutare între diferite modele de gândire și comportament este un aspect imuabil al personalității lor. Așa s-a ajuns la denumirea de tulburare disociativă de identitate.

Ce este disocierea din tulburarea disociativă de identitate?

În ultima ediție a DSM, apărută în 2013, tulburarea disociativa de identitate este inclusă în categoria tulburărilor disociative. Disocierea este un simptom care apare în mai multe afecțiuni psihice, dar stă la baza tulburării disociative de identitate. Deși nu există o definiție universal acceptată, DSM descrie disocierea ca întreruperea și/sau discontinuitatea în integrarea normală a conștienței; memoriei; emoției; percepției; controlului propriului corp și al comportamentului. În termeni mai simpli, e ca și cum pierdem temporar comanda asupra gândurilor, emoțiilor și comportamentului nostru, și intrăm pe pilot automat, sau un copilot preia frâiele.

Iată cum descriu persoanele care au experimentat disocierea această experiență:

• impresia că sunt martori/spectatori la propria viață;
• senzația detașează de corp și privesc totul dinafară;
• impresia că totul e un film, o piesă de teatru, că nu e real.

Dar fiecare experiență e diferită și aceste descrieri nu se aplică tuturor. Disocierea apare în general ca răspuns la evenimente traumatice și abuz, acestea fiind și cel mai adesea incriminate în cauzarea tulburarii disociative de identitate. Dar nu trebuie neapărat să avem dubla identitate sau alte afecțiuni psihice pentru a disocia. La intensități mai mici și pentru perioade mai mici de timp, probabil cu toții am experimentat disocierea la un moment dat.

Atunci când facem lucruri pe care nu ni le mai amintim, sau privim în gol, fără să mai fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru sunt exemple de disocieri benigne. În cazul dublei identitate, disocierea e atât de intensă încât cele mai multe persoane nu-și amintesc ce au făcut pe parcursul ei, pierderile de memorie importante fiind un criteriu de diagnsotic al tulburării.

Ce este tulburarea disociativă de identitate și cum este diagnosticată?

Așa cum am menționat anterior, tulburarea disociativa de identitate se caracterizează, după cum sugerează și numele, prin disociere, dar și prin coexistența a cel puțin două identități distincte. Acestea preiau controlul pe parcursul disocierii. Această experiență, a disocierii, în care o altă identitate își manifestă emoțiile, comportamentul și gândirea, poate fi descrisă ca starea de posedare în unele culturi. Persoanele cu tulburare disociativa de identitate pot descrie cum corpul lor e controlat de ființe supranaturale, spirite sau demoni, în funcție de credințele pe care le au.

Conform DSM5, pentru a fi diagnosticat cu tulburare disociativa de identitate, trebuie obligatoriu să prezinți cel puțin două identități distincte.

De asemenea, poți prezenta următoarele simptome:

• pierderi de memorie recurente cu privire la activitatea zilnică; informații personale sau evenimente traumatice, care nu pot fi explicate prin fenomenul obișnuit de uitare;
• simptomele cauzează stres semnificativ sau împiedică buna funcționare în sfera profesională, socială și/sau personală;
• tulburarea nu apare în contextul unui obicei cultural sau religios universal acceptat;
• simptomele nu sunt cauzate de o substanță cu efecte psihoactive. Nici de alte afecțiuni (de exemplu, crizele de epilepsie).

Ce cauzează dubla identitate și cum se manifestă?

Deși pare înfricoșător sau greu de înțeles cum e posibil ca din interiorul unei singure persoane să preia controlul alte numeroase identități, fără ca aceasta să aibă niciun control asupra lor. Specialiștii în sănătate mintală oferă o explicație rezonabilă pentru acest fenomen intrigant. Conform teoriilor acceptate în prezent, tulburarea disociativa de identitate reflectă incapacitatea de a integra diferite elemente din memorie, din conștient sau ale propriei identități într-un singur sine multidimensional.

Cu toții avem trăsături de care ne este rușine. Fie lucruri pe care le-am făcut sau care ne-au fost făcute. Fie lucruri care ne dau coșmaruri și preferăm să le reprimăm. Fie gânduri neplăcute pe care nu vrem să le acceptăm. Însă avem și capacitatea de a ști că toate acestea nu schimbă cu adevărat cine suntem, și le putem tolera.

Persoanele cu tulburare disociativa de identitate, probabil ca urmare a unor abuzuri extrem de brutale în copilărie, își pierd această capacitate. Totodata, conștiența lor se divide în mai multe părți. Ca niște mici cutii negre, fiecare dintre ele conținând anumite amintiri și secrete care nu pot fi tolerate de intreg.

Mai concret, identitatea de bază a persoanei cu tulburare disociativa de identitate este cea care poartă numele persoanei. Ea este de regulă pasivă, vinovată, deprimată. Restul identităților au caracteristici diferite, inclusiv nume, vârstă, gen, vocabular și cunoștințe generale. De exemplu, o persoană cu aceasta tulburare a învățat germană la maturitate pentru că s-a mutat în Germania; poate avea o identitate secundară, care este copil și vorbește doar limba nativă.

Caligrafia diferă și ea. Identitățile foarte tinere pot să scrie cu greșeli gramaticale și de ortografie, și cu acel scris caligrafic din școală; pe când cele mature scriu corect, dar tot cu un scris vizibil diferit de cel al identității primare. Starea de spirit și caracterul sunt în general în contrast evident cu cel al identității de bază. Una poate fi extrem de asertivă, chiar agresivă, alta copilăroasă și jucăușă, iar alta cu o sexualitate extrem de pronunțată.

Diferitele identități apar în momente diferite, probabil ca urmare a unor triggeri sau stresori, care duc la disociere. Cel mai probabil ele apar pentru că identitatea primară nu poate face față situației, și are nevoie de resurse la care celelalte identități au acces. Acestea pot să aibă adesea și o ierarhie, în care o identitate este autoritară, iar celelalte se conformează dorințelor ei. Identitatea primară nu este conștientă de toate aceste identități sau de ce se petrece în timpul episoadelor disociative.

Cum poți să-ți dai seama că cineva are dubla identitate?

• puteți observa schimbări bruște de dispoziție și comportament;
• persoana în cauză neagă sau uită ce a spus și făcut recent;
• tranzițiile pot fi bruște și înfricoșătoare. Persoana devenind din temătoare, extrem de dominantă, sau din extrem de tăcută și tristă, foarte volubilă și binedispusă;
• știi sau suspectezi că a fost abuzată în copilărie fizic, emoțional și/sau sexual de îngrijitorii primari;
• spune că aude voci;
• folosește pluralul „noi” atunci când vorbește la persoana I;
• nu mai recunoaște persoane cu care știi sigur că s-a întâlnit în trecut;
• nu poate explica ce a făcut în anumite ferestre de timp;
• găsești haine sau alte obiecte în posesia lor pe care nu le-ar purta/folosi de obicei.

În concluzie, deși pare greu de crezut, tulburarea disociativă de identitate este mai mult decât un scenariu comercial de film. Ea este realitatea unor persoane. De aceea, e important să ne informăm și să folosim terminologia corectă când vine vorba de această afecțiune. Pentru a putea recunoaște semnele și ajuta persoanele care suferă de aceasta tulburare, în loc de a le face să se simtă stigmatizate și respinse.

Citeste mai departe:

NU, Tulburarea Bipolara nu inseamna Personalitate Dubla(Multipla) !

Tulburarea de personalitate borderline