Gelozia in cuplu – Este buna sau nu?

Gelozia in cuplu este considerată de mulți un semn al iubirii și devotamentului partenerului. Absența ei, o marcă a dezinteresului, nepăsării. Aceasta este o sursă de inspirație pentru numeroși scriitori, care au folosit crizele de gelozie ca mecanisme narative de creare a suspansului și intrigii. În realitate, gelozia este o emoție din spectrul normal al experienței umane. Ca orice emoție, poate, în cazuri extreme, să ducă la comportamente periculoase, distructive. Este important, așadar, să putem diferenția gelozia normală, inofensivă, de cea patologică, ce poate crea veritabile drame. De asemenea, vom vedea cum este afectată gelozia de către pandemie și izolarea pe care o presupune această criză de sănătate publică.

Gelozia normală în cuplu

Ce este gelozia?

Sigmund Freud, părintele psihanalizei, afirma că gelozia este o trăire firească, la fel ca doliul. Aceasta face parte din emoțiile primare, fiind însă privită de multe persoane ca o trăire negativă, neplăcută, pe care încearcă să o evite. Gelozia este definită ca reacția emoțională la o amenințare legată de relație, amenințarea putând să fie reală sau fictivă. Uneori suntem geloși, și descoperim că într-adevăr; partenerul/partenera flirtează cu alte persoane sau chiar ne înșală; fizic sau emoțional. Alteori, gelozia este mai puțin fondată, fiind legată mai ales de propriile nesiguranțe și temeri.

Deși sunt adesea confundate, invidia și gelozia sunt emoții diferite. Invidia se referă la dorința de a avea ceva ce are altcineva (un partener; o slujbă), în timp ce gelozia este frica sau chiar furia că altcineva vrea ce avem noi; și poate chiar o să ne răpească acel lcuru.

Gelozia in cuplu este o problemă extrem de comună, un studiu american descoperind că o treime din partenerii care au apelat la terapie de cuplu; considerau gelozia o problemă majoră în relația lor.

Esther Perel

Este o psihoterapeută de cuplu și autoare a unor bestseller-uri internaționale, afirmă că „Gelozia este intrinsecă iubirii” și nu crede că este o emoție negativă. În mod cert, emoțiile nu sunt negative sau pozitive. Ci mai degrabă noi le dăm o coloratură afectivă prin experiența pe care o avem. Un factor care influențează percepția negativă a geloziei este contextul cultural și valorile sociale în care trăim.

Perel remarcă faptul că în Statele Unite, gelozia este tabu. Multe persoane neaga că sunt geloase, pretinzând mai degrabă că sunt furioase. In culturi latine, precum în America de Sud, gelozia este privită ca un ingredient esențial în dragostea pasională. Astfel, oamenii au chiar o oarecare mândrie legată de gelozia pe care o simt. În România, cel mai probabil există un pic din ambele percepții, acestea diferind și în funcție de sex. Bărbații sunt priviți ca macho atunci când sunt geloși și teritoriali cu iubitele. Femeile sunt adesea judecate ca fiind posesive; „isterice” sau exagerate dacă manifestă gelozie.

Care este rolul geloziei?

Pentru ca gelozia să nu ne afecteze relația de cuplu, și nici să nu ne macine zi de zi pe dinăuntru, este bine să înțelegem care este rostul ei. Gelozia este utilă, ca toate emoțiile; deoarece ne semnalează că ceva nu funcționează în relație; că trebuie să luăm măsuri pentru a nu pierde persoana iubită. Gelozia este o emoție anticipatorie, rolul ei este să prevină pierderea. Din punct de vedere evolutiv, psihologii consideră că rolul geloziei este acela de a facilita menținerea partenerului.

Atunci când simțim o amenințare față de relație, gelozia ne determină să luăm măsuri pentru a nu o lăsa să se concretizeze. O amenințare ne motivează să facem eforturi pentru a ține partenerul lângă noi, precum organizarea de activități plăcute împreună; ca o cină romantică sau o mini vacanță exotică. Astfel îi arătăm partenerului că ne pasă, iar el se simte dorit. În acest scenariu, gelozia se dovedește a fi o emoție constructivă; nu distructivă; cum este etichetată adesea.

John Gottman

Expertul internațional în relații de cuplu, John Gottman, fiind întrebat despre „gelozia de nestăpânit”, a răspuns că „Fiecare persoană are aspecte care rămân vulnerabile în timp. Pentru ca un mariaj să aibă succes, aceste vulnerabilități trebuie să fie înțelese și onorate”. Cu alte cuvinte, Gottman ne îndeamnă la o abordare diferită de cea care vine instinctiv. Reacția firească la cei mai mulți este de a ne ascunde gelozia, și astfel intrăm într-o spirală de rușine; vinovăție; furie; până când explodăm; și avem o ceartă monstru cu partenerul; spunem și facem lucruri impulsive, pe care le vom regreta; putând ajunge chiar la despărțire.

Alternativa sugerată de Gottman este de a folosi gelozia ca pe o oportunitate de conectare. Atunci când ne deschidem partenerului, și împărtășim temerile care ne consumă; construim o relație de încredere, deschidere și transparență; care poate rezista obstacolelor întâlnite de-a lungul timpului. Așa cum spune autoarea Brene Brown, „Vulnerabilitatea este locul în care se nasc iubirea, apartenența, bucuria, curajul, empatia, și creativitatea”. Teama care ne împiedică să împărtășim faptul că suntem geloși partenerului este că nu ne va mai iubi din cauza asta, însă realitatea este că acceptarea imperfecțiunilor amândurora este cheia unei relații sănătoase și fericite.

Cum îmi dau seama că gelozia pe care o simt e normală?

Așa cum am spus, gelozia este o emoție normală, comună tuturor persoanelor cu o bună stare psihică. Ea poate fi adesea mascată de alte emoții, sau confundată cu ele, precum furie, tristețe, invidie. Dacă identificăm emoția de gelozie, asta sugerează că avem alfabetism emoțional, care este foarte important pentru dezvoltarea noastră socială și psihologică. În plus, dacă acceptăm faptul că suntem geloși, dovedim maturitate și inteligență emoțională, alte ingrediente cheie pentru o viață echilibrată. Toate acestea sunt normale, ba chiar benefice, atât pentru noi, cât și pentru partenerii noștri. Problema apare atunci când gelozia devine patologică; respectiv, atunci când ajunge să ne controleze și domine gândurile; acțiunile; viața; să ne determine să facem lucruri pe care nu le-am face în mod normal; să ne manipulăm; mințim sau controlăm partenerul; și să determine certuri; sau chiar destrămarea relației de cuplu.

Gelozia patologică în cuplu

Gelozia patologică este cunoscută sub mai multe denumiri: gelozie morbidă; gelozie delirantă sau sindromul Othello. Ultima denumire a fost inspirată de piesa „Othello”, a lui Shakespeare, în care protagonistul ajunge să își ucidă soția din cauză că suspectează că aceasta îl înșală. Tot în această piesă, Shakespeare descrie gelozia ca „un monstru cu ochii verzi”, și deși poate părea o descriere exagerată, gelozia patologică poate naște comportamente monstruoase.
Deși nu este o tulburare în sine, gelozia patologică este mai degrabă un sindrom care poate apărea în mai multe afecțiuni; precum tulburare obsesiv-compulsivă; tulburare bipolară sau tulburare delirantă.

Principalele forme pe care le îmbracă gelozia patologică sunt gelozia obsesivă și gelozia delirantă.

Gelozie Obsesivă

La fel ca în tulburarea obsesiv-compulsivă, gelozia obsesivă determină apariția unor idei obsesive, intruzive, care nu le dau pace persoanelor afectate. Aceste idei obsesive ajung să domine gândurile persoanei afectate, care nu le poate stăpâni, acest lucru cauzând anxietate marcată, ceea ce duce la comportamente compulsive, pentru a reduce această anxietate. Ideile obsesive pot consta în scenarii legate de cum partenerul le înșală, cum vorbește cu alte femei, cum plănuiește să le părăsească, iar comportamentele compulsive constau cel mai adesea în acțiuni de verificare, precum citirea mesajelor din telefonul lui, ascultarea conversațiilor private pe care le are, chiar urmărirea în oraș.

Cel mai adesea, în acest tip de gelozie, persoanele își dau seama că ceea ce fac este greșit, însă nu se pot abține, deoarece anxietatea este copleșitoare, și simt mereu nevoia să verifice dacă scenariile dureroase pe care și le închipuie sunt reale. Ele sunt conștiente și de faptul că temerile lor sunt nefondate, însă frica de a-și pierde partenerul depășește orice argument logic.

Gelozie Delirantă

Acest tip de gelozie apare mai ales în afecțiuni psihotice, precum schizofrenia sau tulburarea delirantă. O idee delirantă, conform Manualului de Diagnostic al Afecțiunilor Mintale (DSM 5) reprezintă o credință de nezdruncinat, pe care o persoană nu o schimbă, în ciuda dovezilor clare care o contrazic. Conținutul ideilor delirante poate fi extrem de variat, de la idei delirante de persecuție sau grandomanie, la idei bizare, precum aceea că cineva ne poate fura organele fără a lăsa urme. Una dintre temele tipice este și gelozia. În tulburarea delirantă, principalul simptom este constituit de una sau mai multe idei delirante, care persistă mai mult de o lună. În funcție de ideea delirantă dominantă, tulburarea delirantă poate fi de mai multe tipuri, inclusiv cea de gelozie.

În tulburarea delirantă de gelozie, persoana afectată are convingerea că partenerul o înșală, fără să aibă vreo dovadă solidă în acest sens, sau ajungând la această convingere prin deducții greșite, precum „A întârziat de la serviciu, cu siguranță mă înșală”. Cel mai adesea, confruntă partenerul/partenera sau amanta/amantul suspectat(ă) cu privire la infidelitatea imaginată. Fie că apare în tulburarea delirantă sau în alte afecțiuni psihice, gelozia delirantă este caracterizată de convingerea irațională, de nezdruncinat a persoanei afectate, că persoana iubită o înșală, care persistă în ciuda dovezilor contrarii.

Convingerea

Pentru că sunt convinse că au dreptate, persoanele care suferă de gelozie delirantă caută mereu să arate că au dreptate, încercând să smulgă o confesiune din partea partenerului. Alte tertipuri la care pot apela este acela de a face cât mai mult sex cu partenerul, chiar  dacă acesta nu-și dorește, pentru ca el să nu mai aibă energie să întrețină relații sexuale cu altcineva. Pot avea, de asemenea, comportamente marcate de paranoia, în care verifică mereu așternuturile din casă pentru a vedea dacă prezintă urmele contactului sexual cu o altă persoană. Un semn clar că este vorba despre gelozie delirantă este convingerea persoanei în cauză că partenerul o înșală cu membrii proprii familii, sau alte persoane apropiate, sau cu mai multe persoane odată.

Alte semne ale geloziei patologice:

• îți acuzi partenerul că le oferă atenție altor persoane;
• îl interoghezi mereu cu privire la ce a făcut, unde a fost, cu cine a vorbit;
• îl interoghezi cu privire la convorbirile telefonice sau prin mesaj. Inclusiv atunci când primește apeluri accidentale sau cu scop de colectare a datelor din partea diverselor companii;
• nu îl lași să aibă propriile conturi de social media (Facebook, Twitter, Instagram) sau îi ceri parolele și le verifici compusiv;
• îi scotocești prin lucruri, încercând să găsești ceva incriminator;
• izolezi partenerul de prieteni și familie, interzicându-i să se vadă cu ei, sau manipulându-l, încerci să îi sabotezi relația cu ceilalți apropiați;
• nu îi permiți partenerului să aibă hobby-uri care nu te includ și pe tine;
• îl acuzi că te înșală atunci când apare cea mai mică problemă în cuplu;
• devii violent verbal/fizic față de partener și/sau față de persoana cu care crezi că te înșală;
• încerci să-l faci să creadă că el este de vină pentru gelozia ta exagerată;
• negi că ești gelos;
• îl ameninți că o să te rănești pe tine sau pe alții.

Cauzele geloziei patologice

Sunt cel mai adesea psihologice, ea apărând pe fondul altor probleme psihice. De asemenea, un stil de atașament anxios și experiențe neplăcute din trecut, relații în care ai fost înșelat, abandonat sau respins, contribuie la predispoziția spre gelozie patologică. De aceea, este important ca tulburarea psihica sau trauma de bază să fie tratată cu ajutorul unui specialist în sănătate mintală. Atingerea unei stări de echilibru emoțional va aduce cu sine și relații mai bune, cu un nivel normal de gelozie, dar și tehnici de gestionare a geloziei.

Izolarea poate să influențeze gelozia în cuplu în următoarele feluri:

• prin efectul nociv asupra sănătății psihice, poate duce la declanșarea sau agravarea unor afecțiuni mintale, pe fondul cărora apare gelozia patologică;
• creează situații tensionate, care aduc la lumină conflicte și reproșuri din trecut; inclusiv posibile aventuri suspectate sau demonstrate ale partenerului; ceea ce reaprinde acea emoție de gelozie;
• stresul și instabilitatea din această perioadă pot duce la un grad crescut de labilitate emoțională, care include o gelozie exacerbată;
• pandemia și izolarea reprezintă o experiență traumatică; care poate reactiva traume și răni din trecut. La rândul lor, pot declanșa frica de abandon sau respingere; care stă de multe ori în spatele geloziei;
• gelozia poate fi diminuată, datorită faptului că știm mereu unde este partenerul și ce face;
• situațiile de criză traversate împreună pot fi un catalizator pentru apropiere și conexiune; astfel că pot întări în unele cazuri relațiile și să fie un antidot pentru gelozie.

Nu este sănătos ca un cuplu să petreacă o cantitate excesivă de timp împreună; după cum spunea și autorul Khalil Gibran; „aveți nevoie de spații în comuniunea voastră pentru a putea susține legătura dintre voi”. Iar acest lucru este confirmat de studii, care arată că partenerii care au petrecut timp departe și simt dor, au un nivel superior de angajament față de relație, în comparație cu alte cupluri.

Așadar, în situațiile în care partenerii se izolează la distanță; în locuri diferite; este posibil ca relația să beneficieze de pe urma acestei pauze involuntare. În același timp; este și un test pentru încrederea reciprocă. Fiind mult mai greu să știi ce face partenerul; dacă aveți interacțiuni strict virtuale. În plus, poate apărea gelozie față de prieteni sau familie; care pot să petreacă timp cu partenerul, în timp ce noi nu putem.

Indiferent de situația particulară a fiecărui cuplu în perioada pandemiei; este clar că aceste vremuri sunt un moment de totul sau nimic pentru relații. Cei care reușesc să le depășească vor avea o conexiune mai puternică decât niciodată. Pentru alții, va duce la o despărțire categorică.