Mancatul compulsiv

Mancatul compulsiv

cea mai frecventă tulburare alimentară

Relația multora dintre noi cu mâncarea este ambivalentă: ne face plăcere să o mâncăm. Dar ne simțim vinovați după, mai ales dacă avem câteva kilograme în plus. Majoritatea folosim alimentele mai mult decât ca pe un combustibil, drept recompensă pentru o victorie, sau chiar ca pe o consolare pentru eșec. Și ni s-a întâmplat tuturor să mâncăm mai mult decât ne-am propus, sau chiar până aveam o senzație de discomfort. Mai ales dacă era ceva ce pofteam de mult, sau dacă veneam după o perioadă de post sau dietă.

Mancatul compulsiv este însă o tulburare alimentară gravă, numită tulburare binge eating, ce amenință viața celor afectați. Este cea mai comună tulburare alimentară, afectând 3,5% dintre femei și 2% dintre bărbați. Aceasta poate apărea în adolescență, dar în cele mai multe cazuri se declanșează la maturitate, media vârstei de debut fiind 18-20 de ani.

Tulburarea alimentară de mâncat compulsiv se caracterizează prin:

Gradul de severitate pentru mancatul compulsiv

este apreciată în funcție de numărul de episoade de mâncat necontrolat dintr-o săptămână:

Este una dintre cele mai noi tulburări alimentare, introdusă abia în ediția 5 a DSM (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale) ca tulburare separată. Studiile cu privire la mecanismele tulburării sunt încă la început.

Cauzele mancatului compulsiv

Reactivitatea emoțională

Definită ca intensitatea și durata la care sunt resimțite emoțiile ca răspuns la stimuli, reactivitatea emoțională a fost propusă ca mecanism unic de producere a tulburării binge eating. Unul dintre primele studii efectuate asupra pacienților cu această tulburare a descoperit că aceștia raportau o legătură semnificativă între intensitatea mancatului compulsiv și stresul și/sau simptomele depresive. Ulterior, mai multe studii au descoperit că persoanele cu această tulburare au răspunsuri mai intense la stresul fizic și psihic. În plus, sentimentele negative preced de obicei episoadele de mâncat compulsiv. Probabil din cauza creșterii niveului de cortizol (hormonul stresului), care duce la creșterea dorinței de a mânca.

Controlul cognitiv

E posibil ca reactivitatea emoțională să fie o consecință a unui deficit cognitiv. Controlul cognitiv reprezintă abilitatea de a ne regla gândurile și acțiunile în concordanță cu obiectivele pe care ni le setăm. Mai multe studii au arătat că persoanele cu tulburare de tip binge eating obțin rezultate mai slabe decât persoanele normoponderale sau obeze. Testele au analizat controlul inhibiției, atenție și flexibilitate mentală, precum și luarea deciziilor. Existența unui control cognitiv deficitar ar putea explica eficiența terapiei cognitiv-comportamentale în tratarea acestei afecțiuni.

Pofte și reactivitatea la stimuli alimentari

Mancat compulsiv

Cu toții știm celebrul experiment cu câinele lui Pavlov. Era condiționat să saliveze și să secrete suc gastric la sunetul unui clopoțel. Aceleași reacții le avem și noi la vederea unor alimente apetisante. Tentații sunt peste tot: pe internet, la televizor, panouri publicitare, persoane din jurul nostru care mănâncă. Pofta este un criteriu de diagnostic pentru consumul de substanțe în DSM-5. Este definită ca o dorință intensă de a consuma. În mod similar, pofta de mâncare este definită ca o dorință intensă de a mânca.

La persoanele diagnosticate cu această afecțiune s-au identificat niveluri crescute ale poftei și intensității reacției la stimuli alimentari. Ambele sunt asociate cu un consum mai mare de alimente și o greutate crescută. Așadar, atunci când o persoană spune că e pofticioasă, nu trebuie privit acest argument ca o scuză. Este un factor predispozant real pentru un consum alimentar crescut.

Tulburarea de mâncat compulsiv e asociată cu o greutate mai mare a persoanelor diagnosticate (2/3 dintre acestea sunt supraponderale) decât a restului populației și cu un risc crescut de obezitate. Majoritatea problemelor de sănătate asociate cu această tulburare sunt determinate de greutatea crescută:

apnee în somn;
boli cardio-vasculare;
artrită;
diabet;
colecistită.

Așadar, tratarea acestei tulburări e esențială și prioritară atât pentru sănătatea psihică, precum și cea fizică. In timp efectele produse de mancatul compulsiv sunt din ce în ce mai greu de reparat.

Tratament pentru mancatul compulsiv

În primul rând, medicul vă va recomanda o evaluare psihologică pentru a stabili diagnosticul. Poate să efectueze un control medical și să vă recomande o serie de analize de sânge. Sunt esentiale pentru a verifica starea generală de sănătate și consecințele mancatului compulsiv. E posibil să aveți un colesterol mărit, trigliceride, insulină mari și hipertensiune vasculară.

Obiectivul tratamentului e acela de a reduce episoadele de mâncat compulsiv și de a construi o relație mai sănătoasă cu mâncarea. Poate părea contra-intuitiv, dar slăbitul nu ar trebui să fie un obiectiv în procesul de recuperare. Dietele și presiunea cântarului pot fi factori declanșatori pentru mancatul compulsiv. Ele duc la un cerc vicios, în care încerci să te abții complet de la anumite alimente, eșuezi, așa că mănânci mai mult. După vindecarea tulburării, îți poți propune să slăbești. Este de preferat sa o faci sub îndrumarea unui profesionist, pentru a preveni o recădere.

Psihoterapia

Aceasta este prima linie de tratament în tulburarea de binge eating. Are scopul de a adresa problema emoțională care duce la acest comportament; conștientizarea emoțiilor și trăirilor care determină acest mecanism de coping; acceptarea lor și găsirea de comportamente sănătoase cu care pot fi înlocuite.

Există trei tipuri de psihoterapie care sunt eficiente în tratamentul tulburării binge eating:

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)

Există mai multe studii care au dovedit eficacitatea acestei forme de terapie în tratarea pacienților cu tulburare de mâncat compulsiv, majoritatea obținând fie abstinența de la mancatul compulsiv, fie reducerea frecvenței episoadelor, precum și a preocupării de aspecte legate de greutate și aspect fizic. CBT își propune să rupă ciclul vicios „dietă-mâncat compulsiv” promovând un program alimentar structurat și sănătos (mese regulate, gustări) și îmbunătățirea imaginii de sine.

Terapia dialectic-comportamentală (DBT)

Deși această formă de psihoterapie a fost creată pentru tratarea tulburării de personalitate borderline, s-a dovedit eficientă în tratamentul a numeroase alte afecțiuni, inclusiv tulburările alimentare. Atât prin ședințele individuale, cât și prin grupurile de abilități, persoanele cu tulburare binge eating sunt ajutate să dobândească mecanisme de reglare emoțională sănătoasă, teoria fiind că mancatul compulsiv este un răspuns la emoții copleșitoare.

Terapia interpersonală (IPT)

Este utilizată în tratamentul tulburării de mâncat compulsiv datorită studiilor care indică o corelație puternică între tulburări alimentare și abilitățile interpersonale. Această teorie sugerează că problemele sociale duc la crearea unui mediu în care se dezvoltă și menține mancatul compulsiv ca mecanism de supraviețuire. Persoanele cu această tulburare au adesea emoții reprimate, mâncând pentru a nu le exprima. Așa că acest tip de psihoterapie ajută la conștinetizarea și exprimarea emoțiilor dureroase, pentru ca acestea să poată fi gestionate fără ajutorul mâncării.

Medicamente pentru mancatul compulsiv

Deși psihoterapia e standardul de aur în tratamentul acestei afecțiuni, uneori medicii prescriu și medicamente în paralel, când consideră necesar.

Schimbări în stilul de viață și practici pentru acasă

De asemenea, putem fi atenți la emoțiile pe care le simțim. Putem  învăța să identificăm ce declanșează pofte incontrolabile, identificarea și conștientizarea lor fiind primul pas în modificarea obiceiurilor nocive.