Mania persecutiei mai este cunoscut si ca delirul persecutiei. Paranoia (gânduri nefondate că alții vor să ne facă rău) există pe un spectru și ne afectează pe toți în proporții variabile. Nu e surprinzător că suntem uneori neîncrezători, întrucât e dificil să ne dăm seama care sunt intențiile reale ale celor din jur. În cazul unor persoane însă, această neîncredere ajunge să le domine viața și să le consume toată energia. În plus, este un semnal de alarmă că cel mai probabil suferă de o tulburare psihică ce trebuie tratată. Acest fenomen este cunoscut sub numele de mania persecutiei de către publicul general, dar terminologia corectă este delirul persecutiei.
Din punct de vedere psihiatric, mania reprezintă o stare de intensitate extrem de ridicată și anormală a nivelului de energie, afectivitate și stimulare. Mania e adeseori privită ca opusul depresiei. Mai ales că apare în cadrul tulburării bipolare, unde alternează perioade de manie cu perioade de depresie. Însă această stare de activare nu e neapărat euforică, putând fi și iritabilă, mergând până la violență. Printre simptomele maniei se numără fuga de idei (idei așa de multe, că nu pot fi exprimate clar și coerent), energie din ce în ce mai multă, cu scăderea nevoii și dorinței de a dormi, și hiperactivitate.
Dacă întrebăm însă publicul general ce înseamnă mania, răspunsurile vor fi probabil foarte departe de această descriere. În dicționarul explicativ al limbii române, prima definiție a maniei este de „nebunie furioasă”. În mod uzual, termenul este folosit pentru a descrie o preocupare bizară a cuiva, obsesia sau ciudățeniile de comportament. Termenul de maniac este folosit și el cu sens peiorativ în legătură cu persoanele care au diferite afecțiuni psihice sau care manifestă un comportament ce deviază de la normele societății în care trăiesc, fără a se referi însă clar la o entitate clinică.
Cum este corect?
Și în cazul maniei persecutiei, termenul de manie este folosit impropriu.
Termenul medical corect este delirul persecutiei.
Delirul este o idee fixă, falsă, care nu este împărtășită de alții. Deci, este evident că persoanele care sunt convinse că sunt urmărite de securitate sau că vecinii vor să le omoare, suferă de un delir, și nu de manie.
Delirul persecutiei este convingerea eronată că alte persoane încearcă în mod voit să ne facă rău. Acesta este cea mai severă formă de paranoia. Așa cum am spus, paranoia există pe un spectru, și studiile arată că ideile paranoice sunt întâlnite la foarte multe persoane fără niciun diagnostic psihiatric, inclusiv la copii. Ceea ce diferențiază delirul persecutiei de simplele gânduri paranoice este că persoanele cu acest delir sunt extrem de convinse de credințele lor, iar asta le afectează în mod drastic buna funcționare.
Tulburare sau simptom?
Delirul persecutiei nu este o tulburare în sine, ci un simptom central al experienței psihotice. Peste 70% din pacienții care suferă primul episod psihotic au și delirul persecutiei. Aproximativ jumătate dintre persoanele care au delirul persecutiei, au niveluri de bunăstare psihologică inferior față de 98% din populație.
Cel mai adesea delirul persecutiei este întâlnit în schizofrenie, tulburarea bipolară și în depresia severă, cu episoade psihotice. În cazuri foarte rare, delirul persecutiei poate indica o tulburare delirantă, care este o afecțiune psihică în care persoana afectată prezintă deliruri, fără a avea însă halucinații, tulburări de dispoziție, tulburări cognitive sau aplatizare afectivă.
De asemenea, aproximativ 27% dintre persoanele cu demență manifestă deliruri de diferite forme de-a lungul evoluției afecțiunii.
Poate părea surprinzător, dar chiar și delirurile au trenduri. De-a lungul secolului trecut, delirul persecutiei a devenit definitoriu pentru epoca noastră, conform unui studiu american. După anii ’50, acesta a fost de patru ori mai frecvent decât înainte, când erau mai comune delirurile religioase sau de grandomanie, pe care le-a detronat. Schimbarea acestei distribuții a tipurilor de delir sugerează că societatea ultimelor decenii a favorizat acest tip de delir în comparație cu altele.
Conținutul delirului, adică obiectul fricii și grijilor, reflectă cultura contemporană. La începutul secolului XX, acesta era centrat pe sifilis, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, era legat de germani, în timpul Războiului Rece, de comuniști, iar acum e cel mai adesea în conexiune cu tehnologia. Sau, așa cum a arătat un studiu din Slovenia, de-a lungul unui secol, demonii, fantomele și vrăjitoarele au fost înlocuite de unde radio, tv și computere, iar Napoleonii, zeii și biserica, de agenți secreți, organizații sau lideri politici, și mașinării moderne.
Concret, iată care sunt niște exemple de deliruri persecutorii:
Nu se știe cu exactitate ce cauzează mania persecutiei. La momentul actual este universal acceptat faptul că acest simptom se dezvoltă în contextul riscului genetic și de mediu. Identificarea genelor care cauzează delirul abia a început și nu s-a ajuns la rezultate concludente încă.
În ceea ce privește factorii de mediu, este clar că abuzul fizic și traumele timpurii (abandon, neglijență parentală); au o contribuție majoră la această patologie.
De asemenea, delirul persecutiei este asociat cu:
Mania persecutiei are un impact puternic asupra calității vieții. Atunci când credem că suntem în pericol iminent, e foarte dificil să acceptăm compania altor persoane. Așa că delirul duce la izolare socială, exacerbarea stresului emoțional și afectarea vieții profesionale și personale. Tratamentul poate să aducă o îmbunătățire majoră în viața celor afectați, care se vor simți eliberați odată cu ameliorarea delirului.
Tratamentul variază în funcție de afecțiunea de fond a celui afectat. Cel mai des folosite sunt antipsihoticele, medicamente care, așa cum sugerează și numele, sunt folosite în tratamentul psihozei. În alte cazuri, pot fi folosite antidepresivele sau timostabilizatoarele.
Un alt studiu din 2014 indică faptul că terapia cognitiv-comportamentală poate avea efecte benefice, prin reducerea anxietății și ruminației, îngrijorării și gândurilor obsesive, care determină și scăderea intensității delirului.
Tratamentul are efecte benefice notabile, însă în cele mai multe cazuri nu este vorba de vindecarea delirului, ci doar de ținerea lui sub control.
Tratamentul delirului persecutiei pune probleme deoarece persoanele afectate pot crede că sunt persecutați chiar de medicii sau psihoterapeuții. Acest fapt duce la lipsă de complianță sau chiar refuz total de a merge la consult sau de a urma tratamentul. Uneori este nevoie de spitalizare pentru a stabiliza pacientul, ca mai apoi să se poată contrui o relație de încredere între acesta și medic.
Citeste mai departe:
https://clinica-hope.ro/episod-maniacal/[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT