Narcisism | Simptome, cauze și tratament

Narcisism | Simptome, cauze și tratament

Când te gândești la narcisism în limbajul curent probabil îți imaginezi o persoana care are un comportament centrat pe propria persoană. În schimb, în practica clinică când auzim narcisism vorbim despre un spectru mai larg de trăsături care în cazuri severe pot duce chiar la diagnosticul de tulburarea de personalitate narcisistă (NPD).

În acest articol explicăm principale trăsături ale narcisismului, semnele pe care le observi, posibile cauze și opțiunile de tratament

Narcisism descrie un set de trăsături care includ preocupare excesivă pentru propria importanță, nevoie constantă de admirație și lipsă de empatie. Având în vedere că este un spectru, fiecare dintre noi poate avea anumite caracteristici narcisiste în diverse contexte, dar asta nu înseamnă că intrăm automat în sfera patologicului. 

Atunci când aceste caracteristici sunt rigide, persistente și cauzează disfuncție în viața socială sau profesională, se poate vorbi de tulburare de personalitate narcisistă. Diagnosticarea se bazează pe criterii clinice și pe evaluarea funcționării personale în timp, conform literaturii de specialitate: Narcissistic Personality Disorder, National Library of Medicine. 

Semnele frecvent asociate cu narcisismul (și cu NPD când sunt severe) includ:

Sentiment exagerat de importanță și fantezii despre succes sau putere;

Necesitatea constantă de admirație și atenție;

Exploatarea interpersonala: folosirea altora pentru propriile scopuri;

Lipsă de empatie; dificultatea de a recunoaște sau identifica sentimentele altuia;

Invidie față de alții sau convingerea că alții îi invidiază;

Comportamente arogante sau disprețuitoare.

Atunci când aceste simptome devin pronunțate este clar că putem vorbi despre o tulburare de spectrul narcisist. În general simptomele debutează la începutul tinereții în jurul vârstei de 20 de ani. Aceasta este vârsta conform căreia manifestările clinice devin relevante. 

Un studiu longitudinal (Preschool Personality Antecedents) arată că trăsăturile narcisice prezente în copilărie pot prezice dezvoltarea narcisismului în adolescență: autorii au observat că trăsăturile de narcisism cresc semnificativ între vârstele de 14 și 18 ani.

Pacienții cu NPD pot avea dificultăți majore în relațiile romantice, la locul de muncă și în reglarea emoțiilor, iar comorbiditățile frecvente includ depresia și tulburarea de stres post-traumatic. 

Acesta este tipul clasic pe care toata lumea îl are în minte atunci când se gândește la narcisism. Este forma cel mai ușor de recunoscut deoarece persoanele care suferă de ea sunt foarte vizibile. 

Trăsăturile principale sunt:

Extroversie și încredere aparentă în sine: aceste persoane par sigure, carismatice și dominate de un sentiment de control.

Grandiozitate și nevoia de recunoaștere: se consideră mai inteligente, mai capabile sau mai atractive decât ceilalți.

Tendințe de exploatare: pot folosi relațiile ca mijloace de afirmare personală.

Lipsă de empatie: le este greu să perceapă emoțiile altora, deși pot simula empatia pentru a menține o imagine bună în societate. 

Reacții agresive la critică: când li se subminează imaginea, reacționează prin furie sau dispreț. 

Narcisismul vulnerabil, cunoscut și sub denumirea de narcisism ascuns, reprezintă cealaltă față a monedei. Deși la suprafață aceste persoane pot părea retrase, sensibile sau chiar modeste, în profunzime trăiesc aceleași nevoi de validare și fantezii grandioase ca și narcisicii clasici. 

Trăsături principale:

Stimă de sine fragilă: persoana se simte nesigură și are nevoie constantă de confirmare, dar o cere indirect.

Sensibilitate la critică: chiar și o observație minoră poate provoca rușine, anxietate sau resentiment.

Tendință spre retragere: pentru a evita expunerea, preferă izolarea și rămân adesea în rolul de victimă.

Resentimente și fantezii ascunse: deși se simt inferiori, pot avea gânduri de superioritate („dacă lumea m-ar înțelege, ar vedea cât valorez cu adevărat”).

Emoții fluctuante: oscilează între autocritică excesivă și furie reprimată.

Cauzele acestei tulburări sunt complexe și variate, dar le vom lista aici pe cele care au cea mai mare pondere. Printre acestea se numără: 

Predispoziția genetică a fiecărei persoane – De exemplu, o predispoziție biologică spre hipersensibilitate la respingere poate crește riscul apariției formelor vulnerabile de narcisism, în timp ce un temperament mai dominant și extravertit poate favoriza dezvoltarea tipului grandios.

Modele parentale și dinamica familială – Relația părinte-copil este unul dintre cei mai importanți predictori ai dezvoltării narcisismului. De exemplu, părinții care transmit constat copiilor ideea că sunt speciali și mai buni decât ceilalți poate duce la dezvoltarea unei imagini de sine grandioase, dar fragilă la critică. 

Pe de altă parte, lipsa de validare, respingerea sau critică dură pot genera nesiguranță și rușine. Astfel, pentru a se proteja, copilul poate dezvolta anumite mecanisme compensatorii cum ar fi fantezii de superioritate și control. 

Narcisismul este adesea tratat printr-o abordare terapeutică. Iar unele dintre cele mai eficiente opțiuni includ:

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) adaptată pentru tulburările de personalitate – ajută la identificarea și restructurarea tiparelor narcisiste de gândire.

Terapia de grup poate ajuta la dezvoltarea empatiei și a abilităților sociale.

Tratamentul psihiatric – acesta nu vizează tulburarea narcisică, dar atunci când există comorbidități precum depresia sau anxietatea, medicamentele pot face parte din schema de tratament. 

Narcisismul variază de la anumite trăsături individuale pe care le putem manifesta fiecare dintre noi, până la tulburarea de personalitate care poate produce suferință semnificativă celor afectați. 

Dacă observi simptome persistente la tine sau la cineva apropiat, cea mai bună cale este evaluarea de către un specialist în sănătate mintală, care poate stabili un diagnostic corect și un plan terapeutic adaptat.