oboseala mintala cum o combatem
Intrebarea se ridica: Cum este posibil ca dupa o perioada de concediu inca ne simtim obositi? Oare nu am ales bine concediul? Oare o fi alta cauza? Vorbim despre oboseala mintala? Si daca da, de ce se intampla astfel de lucru?
Deja ne-am obisnuit cu acest simptom, oboseala mintala. El intotdeauna poate sa ascunda multe alte lucruri si as vrea cumva sa vedem impreuna de unde vin. In general vorbim de oboseala mintala dupa o perioada de stres prelungit. Acesta poate fi un stres la munca, un stres profesional continuu. Multi dintre noi am ajuns sa lucram 10 poate 12 ore de multe ori. Iata amandoua la ora atat de tarzie, vorbim impreuna despre asta! Dar de asemenea oboseala mintala poate sa apara atunci cand avem multe taskuri de indeplinit in fiecare zi. Aceasta rutina complicata care o avem multi dintre noi.
Un alt semn foarte suptil, poate fi insomnia. Desi ne simtim foarte obositi, ne sculam foarte devreme, doar dupa cateva ore de somn si nu intelegem ce-i cu noi. Pentru ca mintea noastra nu mai reuseste sa se relaxeze, nu mai reuseste sa adoarma. Apare de asemenea o lipsa de concentrare. Desi avem foarte multe lucruri pe cap, nu reusim sa le ducem la bun sfarsit. Ne oprim de foarte multe ori. Reusim cumva sa procrastinam, sa tot amanam inceperea taskurilor, tocmai pentru ca ne simtim coplesiti de cele pe care le avem deja.
Din acest punct de vedere datele sunt destul de sigure si vorbesc de cel putin 3 saptamani. Avem nevoie de 3 saptamani consecutive pentru a aparea o stare de relaxare mentala. Avem nevoie de aproximativ 3 zile la inceput ca sa intram in starea de concediu si 3 zile sa ne remontam dupa concediu. Si avem nevoie de 2 saptamani legate, ca realmente sistemul nostru nervos, vegetativ inclusiv, supus la cantitati nesfarsite de cortizon, adrenalina sa reuseasca sa se linisteasca.
Avem nevoie nu numai de un concediu in care sa avem pauzele legate, ci avem nevoie de stimulare. Adica oamenii trebuie sa stie ca fiziologia sistemului nostru spune ca pentru a reusii sa se odihneasca, avem nevoie de timp nestructurat. Timpul acela in care nu avem nimic de facut, nu e nimic de bifat, de alergat.
Oamenii cred cumva ca este suficient sa zaca in pat sau sa se odihneasca un weekend ca sa-si odihneasca creierul. Puteti folosi imaginatia atunci cand nu puteti pleca. Creierul nostru rareori face diferenta intre realitate si fictiune. Daca nu putem pleca in Maldive, ne putem imagina ca suntem in Maldive. Va face o parte din magie, mai ales daca imaginatia este bogata si reusiti sa va imaginati cu sunet, cu culoare, cu mirosuri.
Pentru perioade lungi de stres, de asemenea ajuta sa sti pentru ce faci lucrurile acestea.
Sunt oameni care se vor simti obositi dupa perioade de cateva zile sau o saptamana de muncit de dimineata pana seara. Sunt alti oameni mai rezistenti care reusesc sa reziste cu saptamanile, cu lunile. Atentie! Foarte mult, mai ales la cei care aparent pot sa faca acest lucru de ani de zile, si spun “Dar eu fac asa de cand ma stiu!”. Incercati sa vedeti numarul de boli. Numarul de boli de piele, cum stam cu imunitatea, cum stam cu somnul. Pentru ca toate aceste functii biologice ale corpului fizic sunt tot atatea indicii despre cat de bine reuseste organismul sa compenseze aceasta oboseala mintala.
Care poate fi epuizanta fara ca tu sa-ti dai seama. Tu esti permanent prins de stresul lucrurilor, prins de adrenalina terminarii diverselor sarcini. Si nu-ti dai seama cat de tare esti obosit decat cand te opresti. Sau cand te opreste corpul prin vre-o boala. Numim asta burnout. Dar foarte multi oameni trec peste burnout si ajung direct in depresie sau boli mai grave.
Incercam cumva sa avem grija de noi, ne-am odihnit cum ai spus si tu, in vacanta, poate ca am reusit cu adevarat sa avem in concediu bun. Avem nevoie sa ne cunoastem, sa ne analizam, sa stabilim un ritm in care sa avem timp sa ne reincarcam.
Cu siguranta marea majoritate a managerilor din marile companii stiu ca frecventa burnout-ului creste extrem de mult dupa 40 de ani. Ajungem cumva sa nu mai avem aceasi elasticitate neuronala, aceasi plasticitate, aceasi capacitate de a ne adapta la nou, aceasi capacitate de a face fata stresului. Neuronii nostri obosesc si ei. Nu mai sunt la fel verzi si plini de verva, dar cumva, pe de alta parte, oamenii dupa 40 de ani reusesc sa fie mai intelepti sa stie sa-si dozeze mai bine energia. Sa fie mai eficienti.
Incercati sa va ganditi asa ca la o masina din care sugem hormonii astia de fericire, tot ii inlocuim cu adrenalina, ii inlocuim cu cortizon, cu hormoni de stres si din ei scoate hormonii de liniste, hormonii de fericire, scoate serotonina. Evident ca la un moment dat intai apare acest sentiment ca ceva nu e in regula, dupa care apare anxietatea, dupa care se poate instala depresia. Daca reusim sa alergam suficient de repede cat sa nu ne dam seama nici macar ca suntem anxiosi si deprimati. Se pot instala boli sistemice, acele boli psihomatice de care este bine sa amintim:
Vorbim de efectele stresului cronic, prelungit, nesanatos asupra corpului, care ajunge in aceste stari de epuizare mentala.
Si ar trebui sa cautam solutii. Pentru toate ai nevoie de un sat si tu stii foarte bine ca avem nevoie de alti oameni in viata noastra ca sa putem trai fericiti. Avem nevoie de comunitate, de prieteni, de familie extinsa, de ajutoare in vietile noastre. Rareori un cuplu cu 2, 3, 4 copii poate sa aiba grija de toate ale casei, doar in 2 adulti sau chiar si intr-unul, e mult prea mult. Si avem nevoie sa fim umani si intelepti si sa recunoastem ca e nevoie de o intreaga comunitate, de un intreg grup. Putem sa impartim taskurile astea. Avem nevoie de asemenea sa stim pentru ce o facem. Cautarea sensului ne ajuta sa facem fata stresului prelungit.
Atunci cand oboseala persista, medicii psihiatri ar putea sa diagnosticheze anxietatea. Pentru ca incepem sa ne simtim in toata aceasta irabilitate. Toata aceasta nervozitate, sa fie insotita de acea neliniste pe care o simtim in abdomen, acea dificultate de a sta linistiti. Simtim nevoia sa ne agitam, sa ne gandim doar la lucruri negative, incepem sa ne ingrijoram din toate lucrurile. Sentimentul asta de coplesire, de e prea mult ce am de facut cu mintea mea, cu viata mea, ajunge sa ne provoace frica si simtim anxietate.
In momentul in care nu mai reusim sa ne pornim corpul cand s-a oprit, cand oboseala este atat de mare incat nu e doar o senzatie subiectiva, ci realmente ni se opreste corpul, vorbim de depresie destul de severa. Acolo deja este nevoie de interventia ajutorului de specialitate. Mergem la medic, primim ajutor, inclusiv cu antidepresive. Mergem la psihoterapie sa reusim cumva sa ne schimbam stilu de viata. Pentru ca daca stilul nostru de viata ne-a adus acolo. Daca felul in care ne-am organizat viata, valorile din ea, evenimentele din ea, traumele din ea, ne-au adus acolo. Trebuie sa putem sa schimbam ceva! Pentru ca ceva a fost cauzal in toata povestea asta, trebuie sa reusim cu adevarat sa ne revenim.
