Psihanaliza

Primul lucru la care se gândesc multi oamenii când aud psihologie: Freud, psihanaliza, un pacient întins pe o canapea, care vorbește fără să vadă terapeutul care se află în spate. In prezent psihanaliza are mai mulți critici decât admiratori în cercurile științifice. Totusi influența sa asupra domeniul sănătății mintale este incontestabilă.

Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei și părintele psihologiei, e o figură de proporții mitice. Va fi greu de înlocuit sau eclipsat de-a lungul evoluției psihoterapiei și psihologiei. Acestea sunt discipline ancorate mai mult în dogma științifică decât în tărâmul mitic. Și ca urmare, curentul terapeutic fondat de acesta continuă să fie confundat cu psihoterapia în general sau cu psihologia. Pentru ca psihanaliza e atât de adânc înrădăcinată în mințile oamenilor.

Ce este însă specific terapiaei psihanalitice și care e diferența dintre aceasta și psihoterapie sau psihologie?

Care este relevanța psihanalizei și a lui Freud în ziua de azi?

Toate acestea sunt întrebări la care vom încerca să răspundem în cele ce urmează.

Ce este psihanaliza?

Psihanaliza are ca scop investigarea, explorarea psihicului, după cum sugerează și denumirea sa. Pentru a realiza acest lucru, există două dimensiuni ale psihanalizei: cea teoretică și cea practică.
Pe de o parte, psihanaliza este un sistem de teorii și tehnici terapeutice elaborate pentru:

• a studia mintea inconștientă,
• pentru a explica modul în care funționează mintea umană și comportamentele rezultante.

Credința centrală a psihanalizei este că toți oamenii au gânduri, emoții, dorințe și amintiri inconștiente; care ajung să le domine viața și să le determine comportamentul.

În ceea ce privește aplicațiile sale practice, psihanaliza este o metodă de a trata dificultățile emoționale. Ea presupune comunicarea între psihanalist și pacientul său. Psihanaliza a fost primul sistem vestic de psihoterapie. Majoritatea celorlaltor forme de terapie au evoluat din psihanaliză sau au fost influențate puternic de aceasta, sau dimpotrivă, au apărut ca reacție la aceasta, pentru a oferi un contrapunct.

Psihanaliza este procesul de descoperire a propriei vieți interioare, care ni se arată în timpul unei relații terapeutice intense și profunde cu psihanalistul.

Sigmund Freud

Sigmund Freud face parte în prezent din cultura pop contemporană. Numele său este adus în conversații de fiecare dată când atingem subiecte legate de psihic, vise, relații interumane sau dorințe și emoții inconștiente. Figura sa autoritară, cu barbă albă, ochelari și trabuc tronează deasupra percepției generale asupra psihologiei. La vremea sa, Freud a fost un pionier în domeniul sănătății mintale. Acesta era un neurolog austriac, ce practica medicină în Viena sfârșitului secolului 19 și începutului secolului al xxlea. Influențat de domenii precum psihiatrie, filosofie, științe naturale și sociale, acesta a pus bazele unei noi discipline; psihanaliza; care era menită să ilumineze cel mai întunecat loc cu putință: psihicul uman.

Acesta a elaborat cele mai importante din teoriile psihanalizei. A pornit de la observații asupra lui însuși (precum cele din „Interpretarea viselor”). Dar a lucrat mai ales asupra pacienților, pe care îi descria în studii de caz. La un an de la începutul primului Război Mondial, la 60 de ani, Freud a început o serie de „Cursuri introductive în Psihanaliză”. In aceasta prezenta principiile de bază ale terapiei psihanalitice, dezvoltate de el, în colaborare cu alți oameni de știință, pe parcursul a 20 de ani.

Teoriile psihanalizei nu s-au oprit o data cu acesta. După moartea sa în 1939, concepția lui Freud a fost continuată și dezvoltată de către diverși colaboratori, dar și de către fiica sa, Anna Freud. Ea a adus o contribuție remarcabilă în domeniul lucrului cu copii și psihologiei dezvoltării umane.

Principiile de bază ale terapiei psihanalitice

Conform teoriei psihanalitice, mintea umană are o dimensiune conștientă și alta inconștientă.

Mintea conștientă este cea pe care o cunoaștem cu toții, ea cuprinde tot ce se află în câmpul conștienței noastre. Conținutul minții conștiente constă în toate informațiile, ideile, emoțiile, trăirile și simțirile pe care le cunoaștem sau pe care le putem aduce la suprafață cu ușurință.

Mintea inconștientă este inaccesibilă conștienței noastre. Acolo se află amintiri din copilărie, amintiri reprimate, secrete, motivații ascunse. Conform lui Freud, inconștientul conține lucruri pe care le considerăm neplăcute sau inacceptabile din punct de vedere social. Îngropăm aceste informații în inconștient deoarece ne provoacă emoții pe care nu vrem/nu putem să le tolerăm, precum rușine, vinovăție, dezgust, furie, tristețe, durere, conflict intrapsihic.

Dar îngroparea trăirilor pe care dorim să le evităm în inconștient nu înseamnă că ele sunt moarte, inexistente. Dimpotrivă, în adâncimea minții noastre, ele capătă mai multă putere decât ne putem imagina. Ne influențează comportamentul, relațiile, starea psihică, putând genera extrem de mult discomfort psihic, anxietate, depresie, stres, sau chiar simptome psiho-somatice. (Simptome fizice care nu au nicio cauză organică, ci una psihologică, precum dureri de spate, de caconştient şi inconştientp, bruxism, etc).

Obiectivul central al psihanalizei este de a aduce aceste idei inconștiente la suprafață, în câmpul conștienței. Faciliteaza astfel vindecarea clienților de simptomele sau problemele care îi supără. Balansul intre conştient şi inconştient.

Principiile psihanalizei:

• comportamentul unei persoane e influențat de motivații inconștiente;
• problemele psihologice precum depresie sau anxietate își au originea în conflictul dintre mintea conștientă și cea inconștientă;
• dezvoltarea personalității este acut influențată de evenimentele din copilăria timpurie. Freud a sugerat că personalitatea e în mare parte bătută în cuie la vârsta de 5 ani;
• oamenii utilizează mecanismele de apărare pentru a se proteja de informația din inconștient, pe care nu sunt pregătiți să o accepte/proceseze. Pentru asta au nevoie de ajutorul specializat al unui terapeut, care să îi sprijine emoțional și să ofere un cadru sigur în care să poată explora părți șocante ale propriului psihic.

Influența psihanalizei asupra psihoterapiei în general

În prezent, majoritatea experților în sănătate mintală, psihiatri, psihologi și psihoterapeuți deopotrivă, consideră psihanaliza un subiect de interes pur istoric. Psihanaliza a atras nenumărate critici de-a lungul timpului. In mare parte datorită focusului lui Freud asupra impulsurilor sexuale și a metodei sale empirice, observaționale, de a deriva teorii științifice. Aceasta este demontată de cercetătorii de azi. Aceste critici aspre desconsideră însă contribuția majoră a lui Freud și a psihanalizei asupra psihoterapiei de azi. Mulți psihoterapeuți nu sunt conștienți sau nu vor să admită că încă operează cu concepte elaborate de Freud sau că fundamentele practicii lor sunt aceleași ca ale psihanalizei.

1. Vindecarea prin vorbire

Istoria psihanalizei: În anul 1886, Freud a început o colaborare cu Josef Breuer. Acesta era un medic respectabil din Vienna, cunoscut pentru succesul său dramatic în tratarea pacienților cu isterie. Metoda sa – terapia prin vorbire – era de a încuraja pacienții să vorbească despre ei înșiși și să-i ajute să-și amintească experiențe traumatice pe care le uitaseră. Una dintre pacientele sale, Anna O., a botezat această metoda terapeutică „Vindecarea prin Vorbire”. Freud și Breuer au împrumutat această expresie pentru a descrie metoda utilizată în lucrul cu pacienții, în lucrarea lor „Studii despre isterie”. Publicarea acestei lucrări este considerată momentul genezei psihanalizei.

Otto Rank a fost un alt personaj interesat de teoriile psihanalizei. A fost scriitor si profesor. Nascut in Viena, a fost unul din colegii apropiati ai lui Sigmund timp de 20 de ani. Impreuna cu Otto Rank a analizat multe din conceptele terapiei psihanalitice, in special mecanismele de apărare si modalitati de a rezolva conflictul.

Așadar, psihanaliza nu este doar un tip de psihoterapie. Ea este prima terapie prin vorbire documentată ca metoda terapeutică. Dacă astăzi ni se pare firesc să tratăm afecțiunile psihice sau problemele emoționale prin comunicarea cu un terapeut, un pic peste un secol în urmă, această idee era de neconceput. Persoanele cu dezechilibre psihice erau fie izolate în insituții ce semănau cu niște închisori, fie primeau tratamente agresive, care făceau mai mult rău decât bine. Vorbim aici despre lobotomii, șocuri cu insulină sau șocuri electrice la intensități extrem de ridicate.

Astfel, psihanaliza a reprezentat o abordare revoluționară în istoria tratamentelor psihiatrice și psihologice. Are o perspectivă mult mai empatică asupra persoanelor cu afecțiuni psihice și o viziune mai optimistă legată de șansele lor de recuperare și reintegrare în societate. Este foarte utila pentru a rezolva conflictul din viața pacientului si sentimentele de ruşine fata de o persoana respectivă.

2. Transferanță

Majoritatea psihoterapeuților, indiferent de formare, sunt conștienți de transferanță și de efectele sale asupra relației terapeutice. De asemenea, oricine a mers la terapie a simțit cel mai probabil pe propria piele transferanța, chiar dacă nu știa cum se numește. Este momentul când s-a îndrăgostit sau atașat de terapeut ca de un partener romantic sau părinte.

Transferanța a fost descrisă pentru prima oară în teoria psihanalitică, reprezentând proiecția unor sentimente ale clientului legate de altă persoană (în special cineva din copilărie) asupra terapeutului. Exemplul clasic de transferanță sexuală este atunci când ne îndrăgostim de terapeut. Însă transferanța nu este numai pozitivă, ea poate consta în proiecția unor sentimente negative, precum furie, dezgust, neîncredere sau dependență.

Transferanța poate fi un obstacol semnificativ în terapie. Poate determina clientul să renunțe la terapie sau să fie retras în timpul ședințelor, ceea ce va îngreuna categoric progresul. De aceea este important ca terapeutul să identifice transferanța și să o aducă în discuție în timpul ședințelor. Simpla conștientizare a acestui fenomen este adesea suficientă pentru a diminua puterea proiecțiilor.

3. Interpretarea viselor

După decesul tatălui său, atunci când Freud avea 40 de ani, acesta a avut o serie de vise tulburătoare. Acestea l-au determinat să scrie una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale: „Interpretarea viselor”. Aici Freud afirma că visele au ca scop principal satisfacerea dorințelor noastre primitive, infantile. Conform acestuia, dorințele respective sunt repsinse de către mintea conștientă care le consideră inacceptabilă, astfel că ajungem să le reprimăm în timpul stării de veghe. Noaptea, însă, fiindcă mintea conștientă nu mai poate cenzura activitatea psihică, acestea ies la suprafață și au parte de o „punere în scenă” dramatică, în timpul viselor.

Întrucât mintea subconștientă operează cu mituri, simboluri și arhetipuri, e greu adesea să intepretăm narațiunile aparent dezlânate din visele noastre. Freud considera însă că visele sunt esențiale pentru munca terapeutică, întrucât ele reprezintă podul dintre mintea conștientă și inconștientă. Una dintre metodele dezvoltate de acesta pentru a interpreta visele este libera asociere. Clientul spune orice îi vine în minte, cât mai sincer posibil, fără să încerce să se cenzureze sau să găsească un sens celor exprimate.

Psihoterapia modernă nu mai plasează o importanță atât de mare asupra viselor. Totusi clienții aduc adesea în terapie coșmaruri sau vise tulburătoare, recurente, care nu le dau pace. Principala metodă de cercetare a viselor rămâne în continuare cea dezvoltată de Freud, respectiv libera asociere. Este urmată de încercarea găsirii unor interpretări sau relevanței materialului visat pentru viața de zi cu zi a clientului.

Cum funcționează psihanaliza?

Psihanaliza nu se desfășoară ca cele mai multe procese terapeutice cu care suntem obișnuiți. Astfel este important să știm la ce să ne așteptăm dacă vrem să ne îmbarcăm într-o astfel de călătorie.
Intalnirile cu psihanalistul sunt de 3-5 ședințe pe săptămână. Programul intens ajută clientul să cimenteze convingerea că biroul psihanalistului este un spațiu unde poate să facă asocieri libere. Adică să vorbească despre orice îi vine în minte, și să construiască o legătură puternică cu psihanalistul. Utilizarea faimoasei canapele, pe care clientul se întinde, cu spatele la terapeut, nu mai este obligatorie acum. Unele persoane simt că poziția pe canapea îi ajută să se concentreze pe gândurile lor. Alții găsesc mai util să stea față în față cu analistul si discutarea proceselor psihice, ca în cazul celor mai multe tipuri de terapie.

Psihanaliza ca metoda terapeutică este un demers colaborativ. În timp ce clientul face asocieri libere, analistul ascultă cu atenție și încearcă să-l ajute să înțeleagă sursele inconștiente ale dificultăților. Pentru a încuraja această conștientizare, analistul interpretează pattern-uri curente (pe care clientul poate să le modifice sau respingă). Totodata iși încurajează clientul să retrăiască momente și emoții dificile în cadrul sigur al ședinței de analiză. În jargonul terapiei psihanalitice, acest lucru este cunoscut drept „transferanță”. Clientul își retrăiește povestea de viață, transferând analistului emoțiile și atitudinile pe care le-a avut inițial în cadrul relațiilor și interacțiunilor cu alți oameni.

Exemplu:

o femeie întârzie mereu 10-15 minute la ședințe, iar analistul află că face acest lucru în mod constant și cu soțul și cu șeful. Se examineaza sentimentele pe care analistul le stârnește atunci când o încurajează să vorbească despre motivele pentru care a întârziat…. sau poate lăsându-se să simtă furia pe care o are față de figurile de autoritate. Se studiaza cumulul si dependenta proceselor psihice. Astfel pacienta poate începe să devină conștientă de motivele reale pentru care vrea să-i facă pe alții să o aștepte, sau să le stârnească furia și dezaprobarea față de ea.

Psihanaliza este un proces de lungă durată. Se intinde de obicei pe parcursul a aproape 6 ani, conform unui studiu. Unul dintre motivele pentru care durează atât de mult este că modelele de comportament maladaptativ se schimbă greu. Un alt motiv este că psihanaliza se aventurează în profunzimile psihicului uman, nelăsând nimic neexplorat. Întrucât inconștientul nu operează cu cuvinte și într-o manieră logică, este extrem de dificil să identificăm și interpretăm cauzele inconștiente ale comportamentului uman. Este si mai dificil să le schimbăm.

Citeste in continuare…

TERAPIA DIALECTIC COMPORTAMENTALA

PSIHOTERAPIA

CONSILIEREA PSIHOLOGICA