Separati, sau impreuna pentru copil?

 

Despre despartirea a doi parinti, si impactul acesteia asupra unui copil

In cadrul acestui interviu din emisiunea “Provocarile vietii” de la Speranta TV cu un psihoterapeut din echipa Clinicii Hope, Andreea Enachescu raspunde unor intrebari pe tematica despartirilor, si efectul pe care le au asupra copiilor.

 

Intrebarile au fost realizate pe baza unui caz real, mentionat mai jos:

“Sunt o mamă de 33 de ani și am o fetiță de 2 ani și jumătate. Am și eu o problemă. Eu și tatăl fetiței suntem despărțiți, am decis să ne separăm după nașterea fiicei noastre. Dar cu toate acestea, petrecem mult timp toți 3. Șanse de împăcare nu mai sunt. Întrebarea mea este : îi facem mai rău sau bine fetiței ? Adică mă gândesc că la vârsta de 5-6 ani o să și dea seama că noi de fapt nu suntem o familie. Nu vreau să trăiască o traumă. Ce mă sfătuiți să fac ?”

 

De ce are un copil nevoie de familie și nu este suficientă doar mama, sau doar tatăl ?

Un copil are nevoie de familie pentru că, practic, el este rodul iubirii a două persoane, și are nevoie să se simță în securitate, să se simță în siguranță, să se simtă iubit. Cu siguranță poate trăi doar cu mama în situațiile în care altfel nu se poate, însă este de preferat să aibă o familie. Să aibă, de asemenea,  bineînțeles, acces și la familia extinsă, la bunici, și la alte rude.

 

Cu ce se îmbogățește copilul dintr-o relație de cuplu parental sănătoasă, stabilă, puternică ?

Cazul de mai sus este un exemplu, aș putea spune, fericit, deși nu știu exact ce se întâmplă în interiorul acelei familii. Ei spun că locuiesc împreună, dar nu știu câtă armonie există atâta timp cât au hotărât să divorțeze. Nu știu dacă ei dorm în aceeași cameră, același pat, sau dorm separat chiar și interiorul casei. Cuplul este foarte important în dezvoltarea armonioasă a copilului pentru că reprezintă un model pentru mai târziu. Fetița va crește, va vedea care este modelul mamei, care este modelul tatălui, și atunci când va intra în relații, va știi spre ce persoană să se îndrepte ; poate va alege exact modelul tatălui, sau fix opusul ; ei sunt modele cu care copilul crește și se dezvoltă.

 

Modele despre ceea ce înseamnă iubirea?

Modele despre ceea ce înseamnă tot.  Practic, părinții asigură nevoile de bază; de la hrană, securitate, la nevoi emoționale. Atunci când acestea nu sunt îndeplinite, apar dezechilibre. Mai târziu acestea influențează personalitatea și dezvoltarea copilului. Nevoia de independență, de autonomie, de limite sănătoase, și așa mai departe.

 

Comportamental, transmitem un mesaj, iar poate prin trăirile noastre, transmitem un altul. Nu cumva este mai încurcat copilul în contextul în care părinții se prefac că sunt încă împreună?

El vă fi încurcat, pentru că inevitabil vă simți. Chiar dacă părinții joacă un rol și lasă impresia că ei se înțeleg, copilul simte tensiunea, sau emoțiile părintelui care pot fi de furie, tristețe. În timp pot apărea tulburări emoționale și apar cele trei emoții care îl urmăresc ; vina, frica, și rușinea. Simte poate teama că ceva nu este în regulă dar părinții nu îi explică, rușinea, deoarece părinții nu se mai comportă la fel ca părinții colegilor sau prietenilor, și apoi se simte vinovat, că poate tensiunile, certurile au apărut odată cu el. Spre vârsta de 5-6 ani, își va dori cu siguranță să îi reunească pe părinți.

 

Trebuie să facem aici distincția dintre cuplul marital și cuplul parental. Cât de important este să facem această distincție ?

Cuplul parental rămâne toată viața. Cei doi vor continua să rămână părinții fetiței tot restul vieții, indiferent dacă se duc fiecare către o altă relație. Cuplul marital da, se poate destrăma, așa cum te duci la primărie să semnezi o hârtie. Părințîi, însă, rămân. Copilul are nevoie de sprijinul amandorura.

 

Din această perspectivă, care este cea mai bună metodă de colaborare ? Care este răul cel mai mic pentru copil în situația în care doi parteneri au ales să se separe ?

Cel mai bine ar fi să petreacă amândoi în parte timp împreună sau separat cu copilul ; copilul să nu simtă absența vreunui părinte astfel încât să nu se instaleze anxietatea de separare, adică să nu fie ceva brusc, să se sperie. Apoi urmează colaborarea lor ; negocierea financiară, și altele. Să fie negociate nevoile copiilor, dar nici o dată să nu fie discutate în față copilului. Părinții trebuie să aibă o strategie pe care să o urmeze pe măsură ce apar diferite dificultăți, cum ar fi concedierea, șomajul, sau boala, astfel încât să pună pe primul loc copilul. Apoi, cuplul marital dispare. Fiecare își găsește noi parteneri și apar părințîi vitregi. Este important cum sunt prezentați copilului astfel încât să fie și acceptați.

 

În cazul de față, ar fi cumva de preferat ca pe măsură ce copilul crește, să înțeleagă realitatea ?

Cred că pe măsură ce crește, este important să cunoască adevărul. Cu cât mai multe secrete, cu atât acestea pot bulversa și crea daune în timp. Adevărul ar trebui la un moment dat să iasă la lumină.

 

Haideți să construim puțin și pe ideea aceasta de “împreună”. Ce este sănătos, benefic, să vadă copilul în relația părinților ?

Copilul are nevoie să simtă afecțiunea din partea ambilor părinți, dar și afecțiunea dintre cei doi părinți.

 

Cum ajută lucrul acesta ?

Este una din nevoile de bază ale unui copil, pe lângă nevoia de siguranță, de mâncare. Să se simtă integrat, că aparține. Încă de când se naște, are nevoie de afecțiunea mamei, chiar dacă aparent el are nevoie doar de lapte. Erau chiar niște studii din anii 60 în care niște maimuțe erau separate de mama lor, introduse într-o cușcă, iar acolo li se dădeau două variante ; era o maimuțică confecționată din cârpă care era și încălzită la un bec și era mai pufoasă, și o maimuțică din sârmă ce ținea un biberon. Acel pui de maimuță se ducea în mod automat către acea maimuță ce îi oferea căldură și afecțiune și doar când nu mai putea de foame se ducea către biberon, dar se întorcea din nou unde simțea că are căldură. Noi oamenii avem nevoie de exact același lucru ; să simțim că cineva ne ocrotește, ne apără, ne oferă afecțiune și dragoste ; iar copilul are nevoie de dragostea ambilor părinți.

 

Nu este suficient să fim împreună, ci și în ce fel o facem. Ce este de evitat atunci când suntem împreună ?

Ar fi de preferat să se evite certuri de față cu copilul. Aceasta poate fi dureroasă pentru un copil, dar în clipa în care vede că părințîi se ceartă dar după un timp se împacă, atunci el se liniștește.

Doamnelor și domnilor, împreună nu doar fizic, ci și emoțional și că abordare, este cel mai sănătos pentru copiii noștri, și este ceea ce ne dorim din toată inima pentru ei. Îi mulțumesc invitatei noastre ; Andreea Enachescu, psihoterapeut.[/vc_column_text]

[/vc_column][/vc_row]