Somnambulismul

In afara de mediul in care dormi si de activitatile dinainte de culcare, pentru a avea ore revigorante de somn este important si sa stii daca suferi de anumite afectiuni care-ti pot afecta capacitatea de a te odihni. Una dintre problemele adesea trecute cu vederea este somnambulismul. 

Acesta poate fi explicatia pentru care te trezesti epuizat chiar si dupa ce dormi intre 7 si 9 ore in fiecare noapte in mod constant. In afara de cazurile grave, care implica actiuni riscante, este posibil sa nu-ti dai seama ca suferi de aceasta tulburare de somn. In continuare, poti afla mai multe despre ce inseamna aceasta afectiune, despre semnele ei  precum si despre modalitatile de a o trata.

Ce este somnambulismul si cum se clasifica?

Somnambulismul nu este o boala, ci o afectiune care face parte din familia parasomniilor. Acestea reprezinta o categorie de tulburari de somn, alaturi de hipersomnie si hiposomnie.

Hipersomnia presune ca persoanele afectate dorm mai mult sau mai putin decat este indicat pentru a-si putea desfasura in mod optim activitatile zilnice. In timp ce parasomniile implica comportamente complexe, cu un anumit scop, care duc la producerea de evenimente indezirabile. 

Somnambulismul are o serie de simptome care apar de obicei in timpul fazei de somn profund cu unde lente. In timpul episoadelor de activitate in timpul somnului, creierul asociaza continutul unui vis cu perceptia obiectelor din jur (obstacole, scari etc.). In afara de somnambulism, tulburarile comportamentale asociate parasomniilor apar de obicei in cazul persoanelor cu varsta de peste 50 de ani. Acestea se remarca in etapa de somn cu unde rapide sau paradoxal. In acest caz simptomele implica un comportament zgomotos si uneori violent si pot sa sugereze boala Parkinson.

Exista trei tipuri ale acestei afectiuni: 

• somnambulismul simplu;
• somnambulismul de risc;
• somnambulismul disociativ.

 Somnambulismul simplu

Primul presupune faptul ca pacientul, adult sau copil, se aseaza pe marginea patului, facand gesturi mai mult sau mai putin asemanatoare cu cele din timpul zilei. Uneori, poate vorbi, caz in care se intampla frecvent ca o persoana somnambula sa se ridice si sa se plimbe prin locuinta, intorcandu-se apoi, in mod spontan, in pat.
In timpul episoadelor de somnambulism, ochii sunt larg deschisi, iar privirea este inexpresiva. Daca i se vorbeste, persoana afectata poate raspunde sau poate chiar executa ordine care i se dau, dar nu intotdeauna. Totusi, se intampla frecvent sa apara iritarea, in cazul interactiunilor mai indelungate. In timpul plimbarilor nocturne, pacientul poate executa actiuni destul de complexe:

• ocolirea mobilei;
• coboratul pe scari;
• asteparea;
• scoaterea lucrurilor din dulapuri;
• scoaterea alimentelor din frigider si chiar consumarea acestora;
• spalarea vaselor;
• conducerea autoturismului.

In afara ultimei dintre aceste actiuni, somnambulismul simplu nu este periculos si episoadele nu dureaza mai mult de 10 minute. In cazul copiilor, dispare complet in cateva luni sau, cel mai tarziu, in perioada pubertatii.

Somnambulismul complex

In cazul in care apar manifestari violente, este vorba despre somnambulismul complex, o forma accentuata a celui simplu. Acesta presupune uneori actiuni criminale sau activitatea sexuala ce presupune in mod normal un delict din punct de vedere juridic.
Durata depaseste 10 minute, frecventa atinge 2-3 episoade pe saptamana si implica actiuni periculoase pentru pacient si pentru ceilalti. De exemplu, acesta poate utiliza un cutit, poate face gesturi violente care duc la autovatamare sau ranirea celorlalti sau poate cadea de la etaj sau pe scari. Este frecvent si cazul in care cel afectat se arunca de la fereastra sau ii arunca pe altii.

Somnambulismul disociativ

Al treilea tip implica cele mai multe riscuri pentru individ si pentru cei din jur. Acesta se poate manifesta inca inainte de varsta de sase ani sau chiar si dupa 10 ani, insa cele mai multe cazuri apar la varsta adulta.

Somnambulismul disociativ este destul de rar, fiind prezent la un procent de 10% in cadrul studiilor.

Crizele incep intr-o perioada incipienta a somnului. Pacientul somnambul poate deveni si mai agresiv daca se incearca calmarea sau trezirea lui. In cazul copiilor afectati de acest tip de somnambulism, riscul de a se arunca pe fereastra este mult mai mare decat in cazul adultilor. Mai mult decat atat, persoana in cazua se afla intr-o stare de inconstienta si de teroare, inventandu-si un univers propriu pornind de la evenimentele din viata sa.

Activitatile derulate in cadrul acestei afectiuni sunt mai complexe decat in cazul celorlalte doua tipuri. Intr-un caz, pacientul a ajuns la suicid, fiind intr-o stare de somn profund, asemanatoare cu hipnoza. In astfel de momente, in creier se produce o reactie asemanatoare cu aceea a drogurilor enteogene (LSD, ciuperci halucinogene).

Aceasta afectiune implica faptul ca persoana afectata vorbeste mai mult decat in cazul celorlalte tipuri de somnambulism. In acest caz este vorba despre un dialog verbal numit „disociativ”. Frazele rostite pot parea lipsite de  sens, pentru ca ele reflecta conexiunile pe care le face individul afectat intre lumea exterioara si ceea ce isi imagineaza.

 Care sunt cauzele somnambulismului?

Somnambulismul afecteaza copiii in proportie de 17% si adultii de 4%. Acesta afectiune are o componenta genetica importanta, astfel ca cei afectati este posibil sa cunoasca alte cazuri in familie. 

Ce cauze are somnambulismul in cazul adultilor

Se estimeaza ca in jur de 3% dintre adultii din intreaga lume sufera de somnambulism.

70-80% dintre cei afectati au amintiri legate de activitatea din timpul episodului nocturn.

Spre deosebire de copii, in cazul carora somnambulismul nu indica neaparat tulburari emotionale, la adulti aceasta afectiune are de obicei cauze psihologice, mai ales in perioadele de stres accentuat, sau psihiatrice. 

Pentru Sigmund Freud, somnambulismul putea fi unul dintre acele simptome reprezentand urme ale unor anumite evenimente traumatice din viata pacientului.

Somnambulismul ar putea avea cauze genetice?

Recent, au fost derulate investigatii care au aratat ca exista o gena care poate indica de ce unele persoane sunt mai predispuse sa fie somnambule. Conform unui studiu realizat la Spitalul Universitar din Berna, 80% dintre adultii afectati aveau cel putin o ruda cu aceeasi tulburare.

A fost descoperita, de asemenea, o gena prezenta la peste 50% dintre persoanele cu somnambulism studiate. Aceasta are legatura cu reglarea sistemului imunitar, facand parte dintre genele implicate in recunoasterea celulelor organismului si a celor straine de acesta. Totusi, ramane de vazut care este relatia exacta dintre somnambulism si aceasta gena.
O ipoteza este ca somnambulismul ar putea fi in legatura cu o retea metabolica complexa, implicata intr-o boala autoimuna. Cu alte cuvinte, aceasta afectiune a somnului ar putea fi provocata de o functionare ineficienta a sistemului imunitar.

In afara componentei genetice, unele studii indica anumiti factori ce favorizeaza aparitia episoadelor de somnambulism:

• stresul prelungit;
• consumul de alcool;
• lipsa somnului;
• folosirea anumitor substante psihotrope.

In cazul celor predispusi la somnambulism, in general situatiile care determina un somn fragmentat duc la cresterea frecventei episoadelor. In perioadele de stres, mai ales daca ai multe lucruri de facut, este posibil sa trebuiasca sa dormi mai putin sau sa te culci si sa te trezesti mai devreme, involuntar. De asemenea, consumul de alcool iti poate afecta somnul, accentuandu-ti insomnia sau apneea, care duce de asemenea la scaderea calitatii odihnei. 

Cauzele somnambulismului la copii

In cazul copiilor, somnambulismul este frecvent la varste fragede. Pe masura ce acestia cresc, afectiunea devine mai putin intalnita. In segmentul de varsta 4-8 ani, incidenta este de 20%. De asemenea, intre 25 si 33% dintre copiii afectati se confrunta si cu enurezis nocturn (mictiunea involuntara in timpul somnului).

Exista o anumita legatura intre somnambulismul copiilor si frecventa cu care acestia sunt afectati de terorile nocturne, care reprezinta o tulburare paroxistica aparand imediat dupa adormire si de care copilul nu-si mai aminteste dupa incheierea episodului. Totusi, terorile nocturne sunt mai raspandite in cazul adultilor, 50% dintre cei afectati fiind, de asemenea, somnambuli.
In cazul copiilor, amnezia este o caracteristica a episoadelor de somnambulism, spre deosebire de cele ale adultilor. Este important de retinut ca, in cazurile usoare, care nu il pun in pericol, somnambulismul nu are la copii cauze emotionale sau psihologice, cum este in cazul adultilor.

Tratamentul somnambulismului

Nu exista studii clinice concludente care sa arate ca interventia psihologica sau farmaceutica este intotdeauna eficienta pentru prevenirea episoadelor de somnambulism. Din pacate, in prezent exista doar metode de reducere a intensitatii si frecventei simptomelor, mai ales pentru ca factorii genetici joaca un rol important in debutul afectiunii.

Somnambulism

Au aparut mai multe tipuri de tratamente pentru tinerea sub control a simptomelor, precum:

• psihanaliza;
• hipnoza;
• igiena somnului;
• gestionarea sentimentelor negative;
• tehnicile de relaxare;
• conditionarea clasica (inclusiv prin socuri electrice);
• terapia prin joc

Medicamentele prescrise au inclus:

•  anticolinergicele;
• antiepilepticele;
• antipsihoticele;
• benzodiapezinele;
• melatonina;
• paroxetina, un tip de medicament antidepresiv;
• amitalul de sodiu, un tip de barbituric;
• anumite ierburi.

Medicamentele, precum anumite antidepresive sau somnifere ca benzodiapezinele, au o eficienta limitata si temporara, putand duce la dependenta. Conform anumitor studii, hipnoza si tehnicile de relaxare arata rezultate incurajante pentru dezvoltarea unor metode de tratament in viitor, dar deocamdata este nevoie de confirmarea rezultatelor obtinute astfel la scara larga.

In cazul copiilor, daca episoadele de somnambulism nu-l pun pe el sau pe cei din jur in pericol, fiind doar manifestari ale formei usoare a tulburarii, poti astepta ca acestea sa treaca de la sine.

Cand sa apelezi la ajutor specializat?

In cazul formelor grave, este important sa il duci pe cel mic la un consult, pentru ca un medic sa determine daca exista anumite probleme psihologice sau emotionale cu care se confrunta acesta. In caz ca ele exista, poate fi nevoie sa apelezi la sedinte de psihoterapie pentru copii.
Daca copilul se confrunta cu terori nocturne frecvente, care duc la somnambulism sau nu, dar ii afecteaza somnul si dezvoltarea, poti apela la astfel de sedinte pentru ca cel mic sa-si inteleaga mai bine dificultatile.

In cazul adultilor, exista de obicei anumite tulburari la nivel psihic si emotional care pot favoriza aparitia episoadelor de somnambulism. Acestea pot mai ales daca exista o predispozitie genetica.
Pentru a scadea frecventa si intensitatea acestora, mai ales daca te confrunti in mod constant cu stresul sau cu lipsa de somn suficient, este important sa apelezi la un control psihiatric, pentru a beneficia de un tratament, de exemplu psihoterapia individuala, care va scadea intensitatea simptomelor de somnambulism.

Exista si anumite lucruri pe care le pot face cei care se confrunta cu somnambulsimul pentru a preveni factorii declansatori ai episoadelor de activitate in somn. Cand ai probleme cu somnul, altele in afara de somnambulism, este important sa nu consumi alcool pentru a adormi mai usor. Pentru ca efectul de ameliorare este temporar si duce la o reaparitie si mai accentuata a simptomelor. De asemenea, incearca sa reduci stresul din perioadele dificile. Pentru ca acesta sa nu-ti afecteze somnul, ducand la aparitia simptomelor de somnambulism.

Cum sa interactionezi cu o persoana somnambula

Avand in vedere ca tratamentele nu fac ca somnambulismul sa dispara complet, pentru a preveni evenimentele riscante din timpul unui episod de somnambulism, poti sa iei masuri de precautie, precum:

• blocarea accesului la scari (mai ales in cazul copiilor);
• inchiderea corespunzatoare a usilor si a ferestrelor.

Cat priveste comportamentul pe care trebuie sa-l ai fata de o persoana somnambula, in primul rand este recomandat sa nu incerci sa o trezesti, in afara de cazul in care este in pericol. Nu exista niciun pericol daca se trezeste, dar este posibil sa fie dezorientata si confuza. In cazurile usoare de somnambulism, poti incerca sa conduci cu grija si fara gesturi bruste persoana afectata la pat.

In cazurile in care exista pericolul de ranire si o frecventa mai mare a episoadelor somnambuliste, este indicat sa ceri sfatul medicului. Acestea sunt cateva dintre lucrurile de care sa tii cont daca tu sau o persoana apropiata se confrunta cu somnambulismul. In cazurile usoare, cand nu exista vreun pericol, aceasta afectiune poate fi gestionata pe moment de catre cei din jur. Totusi, mai ales in cazul adultilor este recomandata, oricand apar episoadele de activitate in somn, efectuarea unei consultatii la medic.