Tulburarea bipolara
Tulburarea bipolara este o modificare biologică, cu simptome bine precizate, ce produce suferință atât celor în cauză, cât și apropiatilor.
În esență, este rezultatul unei modificări a mecanismelor ce reglează dispoziția.
Tulburarea bipolara este o afecțiune psihică în care persoana trece prin:
- episoade de dispoziție foarte „joasă”- episoade depresive,
- prin episoade de dispoziție crescută, „ridicată” – episoade maniacale/hipomaniacale.
- Între episoade, adică cea mai mare parte din viața sa, persoana se comportă și se simte normal.
Cu tratamentul adecvat, poate fi impiedicată apariția de noi episoade și menținut un echilibru stabil între stări.
Zona sistemului limbic din creier are rolul unui adevărat „barometru” al dispoziției, similar termostatului. Păstrează stările în limite constante și activează structurile necesare menținerii echilibrului. Dispoziția unei persoane tinde să fie reglată de sistemul limbic, în concordanță cu mediul în care trăiește. Oamenii suferă de tulburare bipolara atunci când (sistemul limbic) nu funcționează bine; starea lor de dispoziție devine instabilă, variabilă și independentă de mediul în care trăiesc.
Cauze ce pot declanșa tulburarea bipolara
În prezent putem spune fără nicio îndoială că tulburarea bipolara are o bază biologică și este transmisă genetic. Teoriile care afirmau că tulburarea bipolara e cauzată de diverși factori psihologici sau sociali (traume din copilărie, relații familiale disfuncționale, trăsături de personalitate (dubla) nu mai sunt valide. Acum știm că toți acești factori pot declanșa tulburarea sau o pot înrăutăți, dar nu constituie niciodată cauza ei.
O serie de factori contribuie la tulburare bipolara, inclusiv factori genetici, biochimici și de mediu.
Factori tulburarea bipolara
Factorii genetici
Tulburarea bipolara, în special de tip bipolar I (BPI), are o componentă genetică majoră, cu implicarea ANK3, CACNA1C, și genele CLOCK.
Factorii biochimici
Există câteva mecanisme fiziologice implicate în tulburarea bipolara, majoritatea lor situându-se la nivelul neurotransmițătorilor.
Factori neurofiziologici
A fost pusă în evidență o activare crescută în sistemul limbic ventral al creierului. Acesta mediază experiența emoțiilor și generarea de răspunsuri emoționale.
Factori de mediu
În unele cazuri, expunerea la solicitări sau presiuni externe poate contribui la exacerbarea unor predispoziții genetice sau biochimice care stau la baza tulburării. De exemplu sarcina. Este un stres deosebit pentru femeile cu o istorie de tulburare bipolara și crește posibilitatea de psihoză postpartum.
Tulburarea bipolara este cronică și recurentă.
Asta înseamnă că o ai toată viața, chiar dacă nu este la fel de gravă în toate etapele vieții tale.
Date epidemiologice
Aproape 4% din populație suferă de tulburare bipolara. Deși mulți oameni cred contrariul, adevărul este că tulburarea bipolara a existat pe tot parcursul istoriei. Asta înseamnă că este la fel de veche ca și omenirea. Prevalența acestei tulburări este similară în toate țările. Asta demonstrează că este o tulburare universală, fără nicio legătură cu contextul cultural sau social.
Vârsta de debut a tulburării bipolare variază foarte mult. Pentru ambele tipuri, BPI și BPII, intervalul de vârstă este de la copilărie la 50 de ani. Vârsta medie este de aproximativ 21 de ani. Cele mai multe cazuri de tulburare bipolara încep atunci când indivizii sunt în vârstă de 15-19 ani. Cea de-a doua vârstă cea mai frecventă de debut este de 20-24 ani.
Unii pacienți diagnosticați cu depresie (bipoalara) majoră recurentă pot avea, într-adevăr, tulburare bipolara. Continuă să dezvolte primul episod maniacal la peste 50 de ani. Aceste persoane pot avea un istoric familial de tulburare bipolara.
Diferențele legate de sexul persoanei
BP I apare în mod egal la ambele sexe. Cu toate acestea, tulburarea bipolara cu ciclare rapidă (≥4 episoade/an) este mai frecventă la femei decât la bărbați. Incidența BP II este mai mare la femei decât la bărbați. Cele mai multe studii raportează procente aproape egale între sexe în prevalența TB I. Cu toate acestea, cele mai multe studii raportează un risc crescut la femei pentru BP II / hipomanie, ciclism rapid, și episoade mixte.
Aproximativ 40-50 % din cei care au avut un episod maniacal vor avea un al 2-lea în următorii 2 ani. Rată de recădere (reapariție a unui nou episod) la 4 ani variază între 40 și 87%.
Din fericire, în ziua de azi avem tratamente foarte eficiente, ce țin în frâu tulburarea bipolara. Astfel încât mulți oameni care în trecut ar fi fost nevoiți să-și petreacă o mare parte din viață instituționalizați sau la marginea societății, acum pot avea o viață normală. Cu alte cuvinte, nu mai sunt sclavii tulburării lor.
Mulți pacienți bipolari au o viață socială, familială și sentimentală firească
Și își păstrează slujbele la fel de bine ca restul populației. De fapt, lista oamenilor cu tulburare bipolara care au schimbat istoria este grăitoare:
- lideri politici precum Churchill
- pictori ca Van Gogh
- Gauguin sau Pollock
- compozitori străluciți precum Schumann sau Ceaikovski
- muzicieni de jazz precum Charles Mingus
- scriitori de mare profunzime, precum Virginia Wolf
- Hemingway, Baudelaire
- Herman Hesse
- Edgar Allan Poe.
Trebuie să începem să gândim și să privim tulburarea bipolara ca orice altă boală cronică. Boli precum astmul sau diabetul, nimic mai mult sau mai grav. Asta pentru că în cea mai mare parte, tulburarea poate fi ținută în frâu printr-o medicație adecvată și prin urmarea cu strictețe a recomandărilor comportamentale (bipolar).
Factorii declanșatori ai unei tulburări bipolare
Cauzele tulburării bipolare sunt genetice și biologice, însă acestea pot rămâne latente mult timp în absența unor condiții care să le declanșeze. Pe de altă parte, doar prezența factorilor declanșatori nu este suficientă pentru debutul unui episod, în absența vulnerabilității date de factorii genetici și biologici.
Printre factorii declanșatori se numără:
evenimentele de viață stresante fizic/fiziologic/psihologic; însoțite de pierdere (moartea cuiva drag, pierderea slujbei/casei/statutului economico-social, divorț, etc.) sau nu (nașterea unui copil, intrarea la facultate, promovarea la slujbă etc.);
perturbarea ritmului somn – veghe (datorită schimbării fusului orar, lucratului în schimburi, lucratului de noapte, lucratului în salturi dezordonate, petrecerilor prelungite etc.);
stări fizice/fiziologice deosebite (în sarcină, naștere, consum de substanțe etc.);
factori psihologici (ostilitatea mediului familial – din copilărie și/sau prezent – manifestată prin critică, agresivitate ori atașament sufocant; propriile gânduri, emoții, percepții, rezultate în urma dezvoltării într-un mediu negativ etc.);
factori psihosociali (izolarea, lipsa suportului social, perturbarea sau absența unei vieți sociale ordonate etc.).
Importanța factorilor de stabilizare
Întrucât instabilitatea este disfuncția principală în tulburarea bipolara, factorii de stabilizare devin, practic, un veritabil antido. Acesta duce la diminuarea recăderilor și la o mai bună calitate a vieții.
Primul factor de stabilizare este medicația, care are efect reglator asupra cauzelor de fond ale tulburării. Dar cum factorii declanșatori apar la tot pasul în viață, pe lângă medicație sunt necesare și măsuri de natură psihologică și socială. Asigurarea prezenței factorilor de stabilizare care să ajute corpul în încercarea sa de a menține ritmuri organizate ale somnului, apetitului, energiei și tonusului.
Factorii de stabilizare psihosociali și psihologici sunt:
- ordonarea ritmurilor zilnice (somn – veghe; activitate – inactivitate; masă; funcții fiziologice);
- împăcarea cu sine (parcurgerea perioadei de doliu psihologic după pierderile semnificative; conștientizarea și ameliorarea gândurilor negative).
- refacerea și menținerea relațiilor interpersonale (suport social, prieteni, parteneri de cuplu etc.).
- exersarea abilităților de rezolvare de probleme (găsirea soluțiilor individuale);
- managementul stresului (tehnici de relaxare etc.).
Simptomele depresiei în tulburarea bipolara
Caracteristica esențială a episodului depresiv este:
- implică o perioadă de cel puțin 2 săptămâni
- în care 5 (sau mai multe) din următoarele simptome au fost prezente cea mai mare parte din zi,
- în majoritatea zilelor.
- Ele trebuie sa reprezinte o schimbare faţă de nivelul anterior de funcţionare.
- Cel puţin unul dintre simptome este fie (1) dispoziţie depresivă sau (2) pierderea interesului sau a plăcerii.
Dispoziţie depresivă
În cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. Aceasta este indicată fie de relatarea subiectivă (Ex: „mă simt trist sau gol în interior”) sau de observaţiile făcute de alţii (de exemplu: „pare înlăcrimat”).
Notă: la copii şi adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă.
Interes sau plăcere marcat diminuate
Faţă de toate sau aproape toate activităţile pe aproape toată durata zilei, aproape în fiecare zi (după cum indică pacientul sau după observaţiile altora).
Pierdere semnificativă în greutate
În absenţa unui regim de slăbire sau creştere în greutate. Ex: o schimbare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună, scăderea sau creşterea apetitului alimentar înregistrată aproape în fiecare zi.
Notă: la copii, de luat în consideraţie absenţa câştigului în greutate expectat.
Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.
Agitaţie sau retard psihomotor aproape în fiecare zi
(observabile și de către alţii, nu doar senzaţia subiectivă de nelinişte sau lentoare).
Oboseală sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.
Sentimente de devalorizare sau vinovăţie inadecvată
(care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi,bnu doar auto-reproşuri sau vinovăţie în legătură cu starea de boală.
Capacitate de gândire sau concentrare diminuate
Sau indecizie, aproape în fiecare zi (fie prin relatări subiective sau relatări făcute de alţii).
Idei recurente de moarte
Nu doar frica de a muri, ideaţie suicidară recurentă fără un plan specific sau o tentativă de suicid, sau un plan specific de a comite suicid.
Simptomele maniei și hipomaniei in tulburarea bipolara
Tulburarea bipolara este o alternanță a episoadelor depresive, cu fazele asimptomatice și cu episoadele de euforie. Cele din urmă se numesc „manie” sau „hipomanie”, în funcție de intensitatea lor.
Mania (depresiva) este o stare de dispoziție ridicată sau de iritabilitate persistentă și nefirească. Este caracterizată de următoarele simptome: stimă de sine crescută, nevoie de somn scăzută, logoree, gândire rapidă; persoana este ușor de distras, agitație psihomotorie; subestimarea riscului și implicarea în activități plăcute, ce pot avea consecințe potențial grave. Nu este nevoie ca toate aceste simptome să fie prezente. Așa cum poate exista depresie fără tristețe, poate exista și manie în care iritabilitatea și furia să pună complet în umbră fericirea.
Simptome manie
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că unul din cele mai frecvente simptome clasice ale episoadelor maniacale este stima de sine sporită. Poate însemna de la lipsa auto-criticii, până la ideea de grandoare evidentă, ce atinge proporții delirante.
Vorbirea este, în mod tipic, logoreică, rapidă și greu de întrerupt. Persoana vorbește de obicei tare. Lucrurile spuse sunt, de obicei, mai multe glume, replici și remarci relativ amuzante. Dacă dispoziția este predominant iritabilă, discursul va fi plin de plângeri, reclamații, comentarii ostile.
Ideile delirante de grandoare sunt un lucru comun. ( convingerea existenței unei relații personale speciale cu Dumnezeu sau cu o figură politică, religioasă, etc).
Simptome psihotice
În timpul fazelor maniacale tind să apară simptome psihotice. Acestea sunt de două tipuri:
halucinații (percepții fără un obiect care să le justifice, adică vederea unor lucruri sau oameni, auzirea de voci etc.);
deliruri (mai mult sau mai puțin absurde; ori convingeri nefondate ce sfidează orice rațiune. Ex. Convingerea că ești fluent într-o limbă pe care n-ai studiat-o niciodată, convingerea că ești urmărit de KGB, etc).
Întotdeauna tinde să existe o nevoie scăzută de somn. Persoana afectată se trezește, de regulă, cu câteva ore mai devreme decât de obicei, simțindu-se plină de energie. Când tulburarea de somn este gravă, persoana poate sta câteva zile la rând fără să doarmă și fără să se simtă obosită.
Iritabilitatea sau incapacitatea de a accepta opinii și afirmații contrare celor proprii nu sunt deloc neobișnuite. Acest lucru poate conduce la abuzuri verbale sau fizice împotriva obiectelor (spărgând lucruri) sau a oamenilor.
Viteza de gândire sporită
Un alt simptom clasic este viteza de gândire sporită, pe care unii pacienți au definit-o ca „privitul la două sau trei canale TV deodată”. Gândurile tind să apară mai rapid decât pot fi puse în cuvinte sau chiar înțelese, iar gândirea poate fi complet dezorganizată.
Adesea, simptome precum expansivitatea, optimismul fără motiv, grandoarea și slaba judecată pot conduce la implicarea neglijentă în activități plăcute, cum ar fi:
- activități sexuale excesive sau întâmplătoare
- condus cu viteză
- cumpărăturile fără limite
- investiții economice nerealiste (precum acumularea multor lucruri deloc necesare: antichități scumpe, 20 de perechi de pantofi etc.).
Rolul medicației și al psihoterapiei
Obiectivele esențiale ale tratamentului tulburării bipolare sunt reducerea numărului și severității episoadelor de orice polaritate, prelungirea perioadelor eutimice și întărirea stabilității lor și îmbunătățirea calității vieții.
Pentru atingerea acestor obiective contribuie deopotrivă farmacoterapia, ca tratament de bază continuu, prin acțiunea sa directă și relativ imediată asupra creierului, dar și intervențiile psihosociale (psihoeducația și psihoterapia). Acestea întăresc efectele medicației și ajută la formarea de abilități ce permit persoanei să aibă o viață cât mai satisfăcătoare.
Rolul farmacoterapiei
Medicația are un rol fundamental în tratarea tulburării bipolare, întrucât acționează direct asupra stabilizării cerebrale. Tipul medicației depinde de aria de tratament pe care trebuie să o acopere:
- tratamentul maniei acute (stabilizatori de dispoziție, benzodiazepine pentru somn, antipsihotice pentru stabilizarea dispoziției și remisia elementelor psihotice)
Rolul tratamentului psihologic
Tratamentul medicamentos reprezintă baza intervențiilor în tulburarea bipolara. O schimbare importantă a apărut însă în ultimii 10 ani, atunci când vine vorba de recomandările de tratament din ghidurile internaționale. Intervențiile psihologice au devenit o parte indispensabilă în tratamentul de succes din tulburarea bipolara. Sunt forme specifice validate științific de tratament suplimentar, pe lângă cel medicamentos. Un număr mare de studii efectuate în ultimii 10 ani au arătat că aduc beneficii concrete în toate etapele de tratament ale tulburării bipolare.
Psihoeducația pentru tulburarea bipolara
- Este cea mai recomandată metodă de intervenție psihosocială. Este aplicabilă atât individual, dar și în sesiuni de grup de 9, 12, 21 săptămâni, cu/fără membrii familiei.
- Pacienții află informații legate de tratament tulburarea bipolara, cauze, tratament, prevenirea apariției de noi episoade pe baza depistării semnelor precoce, regularitatea stilului de viață.
- Cea mai studiată (din 2003) este metoda dezvoltată de profesorii de psihiatrie Dr Colom și Dr Vieta, de la Universitatea de Medicină din Barcelona, Spania și care au dezvoltat și un manual standardizat de aplicare, publicat în 2006.
Grafic psihoeducatie
Studii
Numeroase studii și meta-analize în multiple țări au dovedit eficiența metodei în mod repetat. Cateva dintre cele mai importante rezultate:
- Scade numarul de recurențe (23 %, Colom, 2009)
- Crește perioada pînă la următoarea recădere (Colom, 2009)
- Scade numărul de spitalizări (Candini, 2013)
- Scade numărul de zile de spitalizare (Candini, 2013, Colom, 2013)
- Scade numărul de zile petrecute în episod acut cu 27 % (Colom, 2009)
- Crește aderența la tratament (Rahmani, 2016)
- Reduce stigmatizarea resimțită (Cuhadar, 2014)
- Normalizează activitatea cerebrală (crește activitatea gir frontal inferior, scade activitatea hipocamp drept) (Favre, 2013)
- Crește nivelul de funcționare (Kurdal, 2014)
Este singura formă de psihoterapie dezvoltată specific pentru tratamentul tulburării bipolare de către Dr. Ellen Frank. Dr Ellen Frank este profesor la Universitatea de medicină din Pittsburgh, SUA. Ea este derivată din terapia interpersonală (Klerman, Weissman) și este bazată pe efectele negative ale dereglărilor ritmului circadian și ale relațiilor interpersonale asupra dispoziției (zeitgeber social).
Este o terapie de durată medie (3-6 luni), individuală, cu accent pe automonitorizarea dispoziției și regularizarea stilului de viață, precum și pe rezolvarea problemelor relaționale interpersonale. Istoricul de boală se corelează cu aspecte personale pentru a găsi factorii declanșatori ai episoadelor, specifici fiecărui pacient.
Se completează un jurnal de dispoziție
Un tabel săptămânal care urmărește variația dispoziției, orarul de somn, de relaționare socială, activitatea fizică și evenimentele sociale. Pe baza acestuia, se stabilesc corelații între aspectele interpersonale (dispute/tranziții de rol, doliu/pierdere, conflicte, izolare), aspecte de bioritm (modificări de orar de somn, supra/substimulare) și modificările de dispoziție săptămânale.
Alături de rolul declanșator al acestor evenimente și variații de bioritm în apariția de episoade din trecut, este analizat și un plan de evitare a unui nou episod, elaborat pentru fiecare situație în parte. Se abordează în terapie strategii de regularizare a stilului de viață, modificare a aspectelor corelate mai sus, reglarea relațiilor interpersonale și cel mai important, se abordează intens acceptarea tulburării și „doliul după Sinele sănătos”.
Deși recomandările internaționale pun accentul pe medicație cronică și pe intervenții psihologice, în România tratamentul acestei tulburări frecvente este aproape exclusiv medicamentos.
Evaluări recente ale eficienței comparative a acestor abordări psihologice (Miklowitz DJ, 2014) au stabilt că cele mai de succes sunt programele de îngrijire (a pacientului cu tulburare afectiva bipolara) sistematică și coordonată, psihoeducația (Colom, Vieta), terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale (Ellen Frank 2005), terapia cognitiv-comportamentală și terapia de familie.
Meta-analizele recente (Colom, Vieta, 2007) arată o reducere cu peste 40% a ratei de recădere pentru pacienții cu tulburare bipolara care adaugă la tratamentul medicamentos intervenții de psihoeducație și training de depistare și management precoce al episoadelor depresive și maniacale/hipomaniacale.
Cunostintele despre tulburare si tratament reusesc sa ofere pacientilor posibilitatea de a afla ce este tulburarea bipolara; cum apare, de ce apar si ce simptome au episoadele. In cadrul programului complet de tratament, participantii vor descoperi care sunt si factorii prevestitori si declansatori ai acestora. Astfel, pacientii si familiile lor afla cum sa traiasca cu aceasta conditie cronica, fara stigma sau vinovatie, cum sa recunoasca simptomele. Episoadele pot fi prevenite sau tratate de la primele semne. Se evita dezechilibrele majore si mentinand calitatea vietii.
Pacientii inteleg mai bine rolul pastilelor si pot colabora mai bine cu psihiatrul lor pentru a ajunge la cea mai potrivita schema de tratament pentru ei. Un alt aspect extrem de important in tulburarea bipolara este sensibilitatea la schimbare cu dificultati majore la restabilirea echilibrului.
De aceea, prin acest program, pacientii afla despre rolul unui stil de viata echilibrat si cum sa construiasca impreuna cu terapeutii acel program individualizat de ”bioritm social” (somn, activitate fizica, activitate profesionala, intalniri cu alte persoane si relatii interpersonale) care sa mentina stabilitatea emotionala.
Etapa I – PSIHIATRIE
Tratamentul medicamentos al tulburării bipolare este unul cronic. Sunt necesare ajustarea și urmărirea permanentă a acestuia. Relația pacient-medic psihiatru este una foarte importantă, de aceea medicii noștri îți stau la dispoziție pentru întrebări, nelămuriri și suntem deschiși propunerilor tale.
Etapa II – PSIHOEDUCATIE
În cadrul cursurilor de psihoeducație, pacienții primesc informații din partea specialiștilor care îi ajută să afle mai multe despre afectiunea lor: care sunt cauzele ce declanșeză afecțiunea, factorii declanșatori etc.
Etapa III – PSIHOTERAPIE INDIVIDUALA
Psihoterapeuții noștri îți stau la dispoziție pentru terapie individuală (ședințe săptămânale) sau de familie. În clinica noastră, terapeuții îmbină psihoterapia cu elemente din terapia interpersonală și a bioritmurilor sociale, creată special pentru managementul psihologic al tulburării bipolare.
Etapa IV – CURS ABILITATI
Un curs de abilităti pentru tulburarea bipolară este un instrument important in cadrul unui program complet de tratament. Acesta are rolul de a te ajuta să conștientizezi și să inveți să gestionezi episoadele depresive, maniacale sau hipomanicale.
8 MOTIVE SĂ ALEGI PROGRAMUL ”NAVIGÂND ÎNTRE POLI”
1. Este cel mai eficient curs
2. Aplică ultimele standarde internaționale
3. Afli exact care este situația
4. Înveți cum să previi
5. Familia alături de tine
6. Tratament adecvat
7. Obții un nou stil de viață
8. Reduci considerabil episoadele de boală
Iti este dificil sa gestionezi problemele emotionale?
Apeleaza la ajutor specializat. Stabileste o programare in clinica noastra din Bucuresti, Cluj sau Iasi
Inscrie-te la cursul de psihoeducatie pentru tulburarea bipolara!
Poti incepe sedintele de terapie si, cu prima ocazie, vei putea participa si la curs.
Programul ,,Navigand Intre Poli“ este disponibil la pretul intreg cu plata, iar valoarea prin Casa de Asigurari de Sanatate este 365 ron/luna, in limita locurilor disponibile.
Cursul de psihoeducatie este gratuit in limita a 8 locuri/curs, restul fiind cu plata, pe principiul primul venit, primul servit.
Pentru decontarea serviciilor de CNAS este obligatoriu consult psihiatric si scrisoare medicala de la medicul care mai are disponibilitate, iar pentru regimul cu plata acesta este recomandat, dar nu obligatoriu.