Mostenirea lui Carrie Fisher: tulburarea bipolara

Prințesa Leia si tulburarea bipolara

Carrie Fisher a schimbat felul in care lumea vorbeste despre tulburarea bipolara. Este prima, dar si cea mai vocala, „ambasadoare” a acestei tulburari psihice.

Carrie Fisher ar fi putut sa se rezume la a fi Printesa Leia din Star Wars pana la sfarsitul vietii ei.

Pe masura ce comentariile legate de ultimul episod Star Wars apar in presa, fotografiile cu Printesa Leia tanara completeaza feed-urile de social media. Rolul ei ca eroina tanara si frumoasa intr-un film istoric ar fi putut fi singura mostenire.

Ar fi putut sa straluceasca ca o starleta, apoi sa aleaga sa se estompeze linistita.

Dar nu era stilul ei. De fapt, ea a refuzat sa se potriveasca cu oricare dintre rolurile stereotipice si limitative in care lumea a incercat sa o incadreze in mod fortat. Ex: mostenitoarea de la Hollywood, bimbo-ul intr-un bikini, actrita care consuma droguri, actrita batrana si respinsa. Ea a reusit sa-si construiasca un destin propriu prin confruntarea neincetata a lumii cu spectacolul complexitatii sale umane. Iar maxima ei opozitie fata de stereotipuri s-a transformat pana la sfarsit in cea mai mare mostenire pe care ea a lasat-o lumii. A schimbat felul in care se vorbeste despre tulburarile psihice.

 Ea a fost, printr-un curaj eroic, cea mai mare ambasadoare a tulburarii bipolare la nivel mondial.

Tulburarea bipolara a lui Carrie Fisher a fost diagnosticata pentru prima data la varsta de 20 de ani. Acesta s-a intamplat dupa o supradoza de droguri care aproape a ucis-o. Nu a fost singura.

Aproximativ 60% dintre persoanele cu tulburare bipolara au abuzat droguri sau alcool la un moment dat.

Ele incearca instinctiv sa-si stabilizeze schimbarile de dispozitie.

„Drogurile m-au facut sa ma simt mai normala … m-au continut”, A spus Fisher atunci.

Tulburarea bipolara a lui Carrie Fisher, la varful ei, o facea sa ia 30 de Percadin pe zi. Cu toate acestea, cand doctorii i-au spus ca o boala psihica tratabila a determinat-o sa ajunga sub influenta drogurilor, ea a refuzat initial sa creada:

„Am crezut ca mi-au spus ca sunt bipolara pentru a ma face sa ma simt mai bine ca depind de droguri”

I-a spus ea lui Diane Sawyer intr-un interviu in 2000.

Orice actrita cu care consuma exagerat droguri, multiple „caderi nervoase” si alte evenimente rusinoase ar fi fost iertata pentru ca a incercat sa ascunda aceste probleme. Multi oameni cu boli mintale se simt rusinati de diagnosticul lor. Societatea ii incurajeaza sa incerce sa o tina ascunsa – sa-si mature suferinta sub covor si sa spere ca nimeni nu afla.

Apoi a existat optiunea Fisher.

La externarea ei de la dezintoxicare, a organizat imediat o petrecere uriasa, cu o ambulanta inchiriata si o figurina de carton cu Printesa Leia, cu o perfuzie atasata de ea. Romanul ei bazat pe aceasta experienta, „Carti postale de la marginea prapastiei”, aparut cativa ani mai tarziu, in 1987. Fisher a avut nevoie de multi ani sa-si accepte pe deplin diagnosticul – o alta reactie comuna la tulburarea bipolară, care este usor de negat, pur si simplu pentru ca simptomele pot disparea pentru perioade lungi de timp. Dar, odata ce a acceptat-o, ea a facut-o cu naturalete – facand astfel un serviciu public enorm pentru toti cei care au fost afectati vreodata de probleme de sanatate mintala.

Fisher a vorbit despre luatul de medicamente pentru tulburarea bipolară. Ea a spus intervievatorilor cat de multe medicamente a luat pe zi, lasandu-i sa se uite prin cutia ei de medicamente si vorbind frecvent despre efectele secundare. (In ceea ce priveste cresterea in greutate: „Da, ca raspuns la intrebarea dumneavoastra neexprimata, sanatatea se dovedeste a avea un pret greu.”)

Nu toata lumea poate face ceea ce a facut Fisher.

Nu toata lumea ar trebui. Ea era plina de verva, fermecatoare si atat de cunoscuta ca nu trebuia sa munceasca. S-a creat astfel o stigma sociala si profesionala a bolilor psihice mult mai putin periculoasa in cazul ei.

Dar este imposibil de trecut cu vederea cat de semnificativ a fost pentru persoanele cu tulburari psihice sa aiba un avocat ca Fisher. Nu a minimizat niciodata cat de dureroasa poate fi afectiunea bipolara. „Oasele tale parca ard”, a spus odata memorabil despre manie. Dar ea a refuzat sa o descrie ca pe o tragedie fara sfarsit. A insistat ca oamenii bipolari erau, mai presus de toate, oameni. „In general, cineva care are tulburare bipolara nu are doar tulburarea. Are si o viata si un loc de munca, un copil, o palarie si parinti”, a spus ea. „Deci nu este identitatea voastra dominanta. Este doar ceva pe care il aveti, dar nu singurul lucru – chiar daca este destul de mare lucru”.

Dar ea a facut acest act de curaj sa para fara efort, si asta a fost important.

Chiar si atunci cand se confrunta cu o boala definita practic de rusine, un diagnostic atat de stigmatizant, Carrie Fisher a reusit sa dezamorseze stereotipurile. Pur si simplu a strigat, cat mai tare si mai vesel posibil: „Am avut-o, ca nu-mi pasa daca stii asta.” Apoi povestea un lucru hilar pe care l-a facut ultima oara cand era in manie. Pentru alte femei care traiesc cu tulburare bipolara a fost un semn ca nu erau singure. Se puteau identifica public cu Printesa Leia, cea iubita de toata lumea.

Prin multiplele ei interviuri si aparitii TV pe seama acestui subiect, Carrie Fisher a mai lasat o mostenire. Poate chiar mai mare decat rolul din Star Wars, este destigmatizarea tulburarii bipolare.           

Urmand exemplul ei, numeroase vedete au recunoscut apoi ca sufera de tulburare bipolara. Au facut emisiuni si au devenit, la randul lor, „ambasadori” ai acestui subiect:

Stephen Fry, Catherine Zeta-Jones, Demi Lovato, Richard Dreyfuss, Sinead O`Connor, Jean Claude Van Damme.

Puteti afla lista completa accesand:

https://www.ranker.com/list/famous-people-with-bipolar-disorder/celebrity-lists

          Clinica Hope este specializată în tratamentul tulburării bipolare.

Programul nostru „Navigând între poli” este SINGURUL program complet dedicat tratamentului tulburării bipolare. Puteți afla mai multe accesând 

NAVIGAND INTRE POLI