Ce se înțelege astăzi prin Autism:

 

Termenul de „Autism” este utilizat frecvent ca un termen umbrelă când se face referire la afecțiunile care intră în spectrul autismului.

 

Mai adecvat este astfel termenul de ASD (Autism Spectrum Disorder), în română TSA (Tulburare de Spectru Autist) care încadrează următoarele diagnostice:

  • Tulburarea autistă,
  • Sindromul Asperger,
  • Tulburarea dezintegrativă a copilăriei,
  • Tulburarea Rett
  • Tulburarea pervazivă (globală) de dezvoltare, inclusiv autismul atipic.

Autismul nu este o „boală”

Așa cum sunt pneumonia sau hipertensiunea, autismul la copii presupune afectarea dezvoltării normale a copilului. Implică un pattern de neurodezvoltare atipic cu perturbarea evoluției acestuia în plan cognitiv, social, limbaj-comunicare, autoservire și chiar motor.

Gradul de afectare al acestor paliere de dezvoltare poate varia de la ușor la sever. Atunci când este vorba de o afectare severă, copilul poate să nu vorbească și să asocieze și retard mental.

În schimb, un copil cu o formă ușoară poate să fie integrat într-o clasă dintr-o școală obișnuită sau chiar să nu mai prezinte caracteristicile unei persoane care suferă de autism. Acest lucru poate fi posibil dacă au beneficiat de intervenție psihoterapeutică specifică precoce și în manieră susținută.

Putem spune că nu există doi copii care să sufere de autism și să se manifeste similar, chiar dacă au fost încadrați în același diagnostic. Se folosesc și sintagme precum: „înalt funcțional” și „redus funcțional” pentru a descrie poziția pe care o ocupă copilul în spectrul autismului.

psihoterapie copii

Cauze specifice pentru autismul la copii

Deşi prevalenţa autismului este foarte mare (afectează aproximativ o persoană dintr-o sută pe plan mondial), cercetătorii încă fac eforturi să descopere cauzele autismului. În plus, se presupune că autismul ar putea fi declanşat de combinaţia dintre mai mulţi factori, nu doar de unul singur.

Specialiştii nu au reuşit să descopere cu exactitate elementele care stau la baza declanşării autismului. Printre cauzele care se presupune că ar fi vinovate de autismul la copii s-ar putea număra:

moştenirea unor anomalii cromozomiale şi genetice

utilizarea de antidepresive în primele 3 luni de sarcină

deficit nutrițional în prima parte a sarcinii şi lipsa de acid folic

vârsta înaintată a mamei

greutate scăzută la naştere şi anemie neonatală

unele infecţii materne în timpul sarcinii (cum ar fi rubeolă) 

expunerea la poluanţi chimici în timpul sarcinii 

poluarea atmosferică accentuată

privarea de oxigen a creierului copilului la naştere 

naşterea prematură

macrocefalia (creşterea anormală a materiei nervoase cerebrale) este cauza a 20% din cazurile de autism

Simon Baron-Cohen a descoperit că expunerea fetusului intrauterin la cantităţi mari de testosteron creşte riscul de apariţie a autismului.

Autismul la copii ca diagnostic

AUTISMUL se manifestă încă din primii ani ai copilului, nu există un test medical pe baza căruia să se poată detecta autismul, diagnosticul se pune astfel pornind de la prezența sau absența anumitor comportamente și abilități.

Este foarte importantă indentificarea semnelor precoce și intervenția imediată asupra lor. Majoritatea  părinților își dau seama că ceva nu este în regulă la copilul lor atunci când acesta ajunge la vârsta de 2-3 ani. Uneori se întâmplă ca părinții să detecteze anumite semne chiar mai curând.

Simptome privind autismul la copii  remarcate de parinti:

  • micutul nu ii priveste si nu recunoste anumite fete familiar asa cum ar fi firesc,
  • nu par sa fie interesati de fata mamei si de expresiile ei faciale
  • zambetul reciproc este absent sau nu se produce ca si raspuns la zambetul adultului de referinta;
  • Copilul poate sa fie indiferent si sa nu observe plecarea parintilor din incapere
  • nu par sa dezvolte teama fireasca de straini specifica varstei de 9 luni-1an si 6 luni;
  • le lipseste abilitatea de a imita gesturi si actiuni ale adultului,
  • nu isi insusesc gesturi reciproce de salut, “pa”, sau cel de a arata cu degetul asa cum face un copil tipic care se foloseste de comunicarea nonverbala pana la aparitia limbajului.
Conform NIMH există o serie de manifestări timpurii caracteristice autismului:
  • Copilul nu scoate sunete nearticulate, nu arată cu degetul și nu face gesturi cu o anumită semnificație până la vârsta de un an
  • Absența unui cuvânt cu sens până la vârsta de 16 luni
  • Copilul nu leagă două cuvinte simple (ex: „mama papă”, „mașină tata”) până la vârsta de 2 ani
  • Nu răspunde atunci când este strigat
  • Nu realizează contactul vizual – privind doar ocazional în ochi persoanele cu care interacționează
  • Pierde din anumite abilități de comunicare și din cele sociale pe care le-a dobândit
  • Pare că nu cunoaște modul uzual de joc cu jucăriile. Le folosește în alt scop și în mod repetitiv, putând fi interesat în mod special de anumite părți ale unor jucării/obiecte
  • Are tendința să se atașeze de un anumit obiect sau jucărie (fragment de jucărie)
  • Nu zâmbește
  • Pare să nu audă
  • Nu înțelege și nu execută cerințe simple de genul: „adu cănița și pune-o pe masă”
  • Nu poate arăta părți ale corpului la el sau la o păpușă
  • Nu identifică obiecte comune

Copiii neurotipici la vârsta de 2-3 ani dezvoltă un limbaj. Pot să pună clasica întrebare „De ce?” sau „Ce este?”. Pot răspunde la întrebări simple „Unde este?”/„Cine este?”. Sunt atrași de cărți ilustrate. Sunt interesați să li se citească. Le place să se joace cu alți copii.

Probleme identificate – autismul la copiii in varsta de 2-3 ani

  • Nu răspunde când îl strigați pe nume și nu reacționează în general?
  • Nu se folosește de degetul arătător pentru a vă arăta ceea ce dorește sau pentru a indica ceva
  • Are contact vizual intermitent sau nu are deloc contact vizual
  • Nu vorbește încă sau nu mai vorbește
  • Are un mod de exprimare ciudat sau inexplicabil, repetând cuvinte, expresii, întrebări sau sunete
  • Are un comportament ciudat sau idiosincratic, repetitiv și fără scop/funcție (ex: bate din palme, se învârte, pocnește din degete)
  • Manifestă o regresie în general, aici intrând abilitățile comportamentale necesare în joc sau la interacțiunea socială?
  • Are frecvente crize disproporționate ca și intensitate sau greu de justificat și de consolat de către părinte?
  • Este extrem de atras și-și canalizează atenția preponderent spre anumite categorii de obiecte (ventilatoare, becuri, rotițe, părți din obiecte)?
  • Pare distant și nu acordă interes persoanelor, ci cu precădere obiectelor?
  • Nu se joacă cu jucării, dar este atras de obiecte?
  • Are un atașament neobișnuit față de obiecte pe care le poate purta tot timpul cu el, fără a le folosi cu un scop?
  • Are manifestări obsesive și repetitive (ex: deschide/închide uși, aprinde/stinge lumina, aliniază obiecte)?
  • Are manifestări ritualice, executând anumite acțiuni într-o secvență inflexibilă?
  • Se joacă singur, jocul fiind simplu, repetitiv și nu caută un partener de joacă?
  • Nu aduce și nu arată jucării adultului?
  • Nu se bucură la revederea părintelui sau nu protestează atunci când mama părăsește camera?
  • Se opune schimbărilor și insistă să rămână la lucrurile cu care s-a obișnuit, vrea să păstreze anumite rutine?
  • Prezintă comportamente prin care își face lui însuși rău (se lovește, se mușcă, etc.)?
         * Nu anticipează pericolele și pare că nu simte durerea?
  • Nu îi place să fie îmbrățișat, mângâiat sau atins?
  • Este hipo sau hiperactiv?
  • Dă dovadă de hiposensibilitate sau hipersensibilitate la diferiți stimuli (sunet, atingere, stimuli vizuali)?
  • Are dificultăți la adormire sau nu doarme bine noaptea?
  • Mănâncă selectiv doar anumite alimente?

Cine îi poate determina corect autismul la copii?

Cei mai mulți părinți se vor adresa medicului pediatru în momentul în care bănuiesc că există o problemă de dezvoltare sau suspectează că fiul/fiica lor suferă de autism. Acesta poate aplica teste de screening care să indice un scor semnificativ pentru o suspiciune pt autismul la copii. Chiar dacă pediatrul recunoaște aceste manifestări ca fiind din cadrul unei tulburări de dezvoltare, este nevoie să mergeți la un specialist (medic psihiatru, neurolog sau psihoterapeut). Acesta va completa diagnosticul prin investigații suplimentare care să precizeze exact diagnosticul, gravitatea și eventualele comorbidități. Astfel, pot fi necesare audiograme, teste genetice, EEG, RMN, teste de sânge etc.

Diagnosticul este prin excelență unul clinic, bazat pe simptomele și pattern-urile comportamentale specifice de autism la copii. Intotdeauna el trebuie consolidat și prin teste specifice psihometrice (ADI-r, ADOS, Carolina, Portage). De asemenea, trebuie însoțit de alte investigații paraclinice menite să precizeze eventuale comorbidități.

Autismul la copii determina ca 30% dintre acestia sa faca crize de tip epileptic.

 

Uneori crizele se manifestă la copii sub forma unor comportamente de tip idiosincratic sau ciudate. Pot fi inițial confundate cu simptome tipice pentru autismul la copii. Spre deosebire de comportamentul simulatoriu, care poate fi declanșat de suprastimulare sau anxietate, crizele apar brusc, fără a fi declanșate aparent de nimic.

Tratamentul standard pentru autismul la copii

Principala abordare terapeutică care are ca scop recuperarea deficitelor din autism este terapia cognitiv-comportamentală aplicată (ABA). Eficienta acesteia este dovedită științific. Aceasta asigură recuperarea și îmbunătățirea gradului de funcționare a copilului în toate ariile deficitare.(cognitiv, comunicare-limbaj, interacțiune socială, abilități de autoservire). Eficiența ei este maximizată în contextul inițierii precoce într-un cadru susținut și intensiv. Se foloseste de implicarea și abilitarea pe aceste tehnici terapeutice si a membrilor familiei .

În cadrul terapiei ABA se face apel la diferite proceduri astfel încât copiii să dobândească abilități noi funcționale. Vorbim de limbaj, contact vizual, joc simbolic, abilități de autoservire. Se diminueaza comportamentele disfuncționale/perturbatoare (auto/heteroagresivitate, stereotipii , pattern-uri comportamentale, etc).

Cea mai cunoscută dintre aceste tehnici este „training-ul în pași mărunți”. In cadrul acesteia se face o fragmentare a sarcinii, cu învățarea separată a fiecărei secvențe.

Terapia ABA

Utilizează un sistem de recompense prin care copilul este motivat și încurajat să învețe noi abilități și deprinderi. Nu se aplică pedepse. În cazul unui răspuns greșit, copilul nu primește recompensă sau este ignorat răspunsul eronat. Este recompensat doar răspunsul corect.

Pentru învățare se folosesc diferite forme de modelare/ghidare a copilului de către terapeut. Se procedeaza încât copilul să îndeplinească sarcina cu minimul de ajutor necesar. Ajutorul va fi redus treptat, pe măsură ce copilul va căpăta independență, acuratețe și promptitudine în răspuns. Când copilul învață un lucru nou, el va fi răsplătit pentru faptul că încearcă.

Programele ABA de calitate includ atât intervenții inițiate de terapeut, cât și intervenții inițiate de copil. Acest lucru asigură dobândirea spontaneității și crește șansa ca o abilitate însușită în terapie să fie folosită și în alt context din viață.

Pe lângă însușirea abilităților de bază, terapia ABA încurajează și:

  • abilitățile legate de joc;
  • relațiile sociale de comunicare;
  • formarea de relații bazate pe un model (prin implicarea unor alți copii în cadrul ședinței).
teama copii

Medicatia

 

Nu există un medicament care să „vindece” autismul la copii. Există produse farmaceutice care amelioreaza anumite simptome asociate autismului (lipsa de atenție, anxietatea, depresia). Ele pot accentua și optimiza rezultatele obținute în cadrul terapiei. Un copil cu un grad crescut de hiperactivitate va colabora cu dificultate în cadrul ședinței. Are un număr mare de comportamente care întrerup sau perturbă terapia specifică.

Terapia ocupațională

Terapia ocupațională este folosită pentru dobândirea de către copil a unor competențe care sunt necesare în toate domeniile vieții. Oferă sprijin copiilor cu autism care au deficiențe senzoriale, motorii, neuromusculare, vizuale. Prin intermediul terapiei ocupaționale copiii pot dobândi abilități. Ex: iși menține echilibrul, de a reacționa la atingere, de a comunica și de a duce la bun sfârșit sarcini uzuale zilnice ce țin de autoservire și autoîngrijire.

Specialistul în terapia ocupațională se poate folosi de leagăne, balansoare, trambuline, pereți amenajați pentru escaladă. Acestea sunt necesare pentru rezolvarea problemelor legate de coordonarea activității motorii grosiere sau problemelor de natură senzorială. Terapia ocupațională este utilă și în cazul activităților motorii fine (scris, desen).

Metoda PECS

(Picture Exchange Communication System)

Metoda de dezvoltare a unui sistem de comunicare alternativ care ajută la dobândirea unor abilități de comunicare la copiii nonverbali. Uneori s-a dovedit eficiența în promovarea chiar a limbajului vorbit. Reduce în același timp gradul de frustrare cu stingerea mai ușoară a crizelor de afect, prin înlesnirea capacității de a-și face cunoscute dorințele.

Metoda PRT

(Pivotal Response Treatment)

Este una dintre cele mai noi metode de lucru pentru autismul la copii. Presupune extinderea principiilor din ABA, dar tine cont de motivația intrinsecă a copilului către un anumit domeniu sau activitate. Astfel se obține o optimizare a abilităților lingvistice, cu reducerea reacțiilor necorespunzătoare sau problematice.

Terapia de integrare senzorială

Este o altă metodă compensatorie care ajută și sprijină progresul de bază, obținut prin intermediul terapiei ABA, PRT. Aceste tehnici ajută copilul să proceseze mai bine informația de natură senzorială: tactil (atingere), vestibular (a mișcării) și proprioceptive (poziția corpului). Copiii cu autism au frecvent un sistem senzorial care nu funcționează corespunzător. Adică unul sau mai multe simțuri reacționează în mod fie exagerat, fie prea slab la diferiți stimuli senzoriali.

Exersarea și stimularea abilităților sociale îi ajută pe copiii cu autism să-și facă prieteni, relații și să mențină adecvat o conversație sau interacțiune socială.

Logopedia

Ajută copilul să-și îmbunătățească pronunția unor sunete, problemele de respirație sau de masticație. Mai mult decât atât, ajută și la crearea structurii gramaticale și a sintaxei, în cazul celor care au un limbaj dezvoltat.

Metoda TEACH

Încurajează crearea unui mediu adaptat nevoilor copilului cu autism maximizând astfel autonomia copilului, precum și capacitățile de adaptare.

Întrucât mare parte din copiii cu autism au deficite vitaminice și minerale, este necesară folosirea unor suplimente. Aceste carențe sunt agravate atunci când sunt asociate și comportamentele alimentare selective. Uneori se intalneste excluderea totală a anumitor alimente. De cele mai multe ori, suplimentele includ complex de vitamina B6 și Magneziu, precum și preparate pe bază de ulei de pește, ficat de cod.

Totuși, cand este vorba de autismul la copii, ce ajuta la unul poate sa accentueze la altul. Poate fi componenta hiperkinetică, reducând astfel cooperarea și perturbând programul de terapie. De aceea, părintele trebuie să administreze chiar și aceste preparate nonfarmacologice doar la indicațiile medicului specialist.

Durata tratamentului

Este greu de precizat încă din momentul diagnosticului care va fi perioada de timp  necesară pentru o intervenție precoce, susținută și bine coordonată, astfel încât să se maximizeze beneficiul pe recuperarea deficitelor.
Orizontul de timp poate fi de la 6 luni – 1 an în cazurile cele mai ușoare, până la câțiva ani. Prognosticul va fi mai ușor de estimat odată cu inițierea terapiei, în funcție de ritmul de recuperare.

Principale sunt primele 6 luni de intervenție specifică in urmarirea autismului la copii.

Daca inregistrează progrese în majoritatea ariilor de funcționare, inclusiv limbaj și comunicare, are un prognostic foarte bun. Părinții se pot aștepta la o recuperare de calitate.

La polul opus este autismul la copii care sunt slabi functionali. Aceștia asociază comorbiditatea de întârziere mintală, ADHD sau alte afecțiuni (epilepsie). Ritmul de recuperare este unul mai lent. Are deficite în special în sfera limbajului și a comportamentului adaptativ, acesta putând persista până în viața de adult. La aceștia din urmă este necesară adaptarea programelor terapeutice în funcție de nevoile lor de dezvoltare.

Programeaza-te
Call Now ButtonPROGRAMEAZA-TE