Copilaria si adolescenta ne ofera foarte multe emotii placute, care ne marcheaza comportamentul si ne definesc personalitatea. Cateodata aceste momente sunt umbrite de perioade lungi in care copiii se confrunta cu dificultati emotionale. Cand aceste situatii devin coplesitoare suntem tentati sa le rezolvam rapid insa nu intotdeauna in interesul si pe intelesul copiilor.

Tulburari psihice la copii si adolescenti

Cum se simte?

Copilul tău nu face contact vizual, ca de exemplu să te privească atunci când îl hrănești sau să zâmbească când îi zâmbești? Nu răspunde la numele său sau la sunetul unei voci familiare? Nu iți imită mișcările și expresiile faciale? Nu se joacă cu alte persoane și nu împărtășește interesul și bucuria? A rămas în urmă față de alți copii în dezvoltarea sa, în special cea verbală?

Poate să nu fie nimic îngrijorător sau pot fi semne care să indice o tulburare de spectru autist. Un diagnostic precoce (chiar sub 2 ani) poate să însemne enorm, tratamentul fiind cu atât mai eficient cu cât este inițiat mai devreme. Nu ezita să verifici sănătatea copilului tău printr-un examen la medicul specialist în psihiatrie pediatrică. Află de ce…

Copilul tău nu poate sta locului? Se mișcă tot timpul și este deosebit de impulsiv? Este nerăbdător și se enervează ușor când trebuie să aștepte? Este visător și uituc? Nu se poate concentra sau sta atent nici când este interesat de acel lucru?

Poate fi un copil perfect normal, unul care are nevoie de reguli sau unul care suferă de ADHD (Tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate), o tulburare psihică ce îi poate afecta negativ rezultatele școlare, relațiile sociale și stima de sine pe tot parcursul vieții! ADHD nu este cauzat de „proasta creștere/răsfăț”. Este o afecțiune medicală care necesită tratament.

Află mai multe…

Copilul tău se desparte extrem de greu sau deloc de membrii familiei? Dormitul singur,  situațiile noi sau chiar mersul la grădiniță sunt imposibile din cauza crizelor nesfârșite de plâns? Viața copilului tău este foarte limitată de numărul mare de situații care îi provoacă frică? Are reguli și ritualuri proprii de la care nu se abate? Are mai mereu probleme digestive sau respiratorii?

Deși multe din temerile copiilor noștrii sunt normale în diferite etape ale dezvoltării, persistența lor peste acea etapă sau gravitatea lor necesită atenție din partea părinților. Neevaluate și netratate, tulburările de anxietate pot lăsa urme adânci în viitoarea personalitate a copiilor noștri. Află ce semne iți arată când copilul tău are o tulburare de anxietate…

Copilul tău este mereu furios în ultima vreme? Nu respectă regulile familiei? Are probleme cu rezultatele la școală sau cu absențele? Are frecvent comportamente impulsive sau crize de plâns?

Nervozitatea este la copii și adolescenți o formă de exprimare a suferinței psihice, anxietății sau chiar a depresiei! Nu lăsa situația să persiste prea mult.

Dacă nicio metodă de comunicare nu pare eficientă, mergi la o evaluare la medicul psihiatru de copii sau la un psihoterapeut specializat în terapia copiilor.

Află mai multe despre ce poți face pentru copilul tău…

Familia trece prin clipe grele: divorț, deces, certuri frecvente, violență, boală? Nu știi dacă sau cum să-ți ajuți copilul să treacă neafectat peste aceste evenimente? Ți-e teamă să nu devină deprimat sau anxios?

Copiii suferă direct din aceste cauze, chiar dacă sunt expuși doar indirect sau avem impresia că sunt prea mici să înțeleagă. Astfel de evenimente nedepășite stau la baza majorității tulburărilor psihice din viața adultă.

Primii 7-10 ani din viața unui copil sunt fundația pe care se clădește personalitatea sa.

Află cum îți poți ajuta copilul să depășească aceste obstacole…

Adolescentul tău suferă de depresie? Se enervează foarte frecvent și este extrem de impulsiv? Amenință sau vorbește despre suicid? A avut tentative de suicid? Se autoagresează în vreun fel? Certurile sunt din ce în ce mai violente și te temi pentru el/ea?

Adolescența poate fi marcată în mod normal de tulburări emoționale, impulsivitate și comunicare dificilă sau certuri. Însă când aceste manifestări se agravează, este foarte important să apelăm la un ajutor de specialitate. Există un program unic care oferă un tratament foarte eficient. Află mai multe…

Tulburari psihice la copii si adolescenti

 

Psihiatria copilului și adolescentului cuprinde și o serie de particularități:

 

  • tulburări psihice legate de dezvoltarea neuropsihică normală a copilului. (tulburări de limbaj, de învățare, retard mintal)
  • diagnosticul unor tulburări psihice este specific în perioada copilăriei. (Tulburări de spectru autist, ADHD)
  • implicarea familiei în diagnostic și tratament este foarte importantă. Multe semne și simptome sunt diferite la copii față de adulți. Depresia, de exmplu, este însoțită de tristețe și lipsă de energie la adulți, care știu să spună că nu mai au poftă de viață (anhedonie). Copilul nu poate exprima sau înțelege aceste aspecte și se manifestă prin lipsa jocului, iritabilitate, nervozitate, etc.
  • tratamentul este în primul rând psihoterapeutic și doar în cazurile cele mai severe, farmacologic

 

Diagnostice de tulburari psihice la copii si adolescenti

TULBURĂRI DE LIMBAJ ȘI COMUNICARE

(ex.: întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv – copilul nu vorbește la vârsta de 2 ani, deși înțelege majoritatea comenzilor; bâlbism)

RETARD MENTAL

(întârziere în dezvoltarea psihomotorie, pe etape de vârstă )

TULBURĂRI DE ÎNVĂȚARE

(discalculia = tulburare specifică de învățare a calculelor matematice, dislexia= tulburare specifică de învățare a cititului, disgrafia = tulbuare specifică de învățare a scrisului)

 TULBURARE DE SPECTRU AUTIST

(contact vizual absent/intermitent, nu răspunde prin întoarcerea capului atunci când este strigat, deși aude, prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului – fie nu vorbește, fie are o anumită particularitate de pronunție, fie prezintă ecolalie (repetă ceea ce a auzit, dar fără sens și cu aceeași intonație), are dificultăți de socializare cu copiii, prezintă interese particulare stereotipe pentru anumite jocuri, obiecte, culori, etc; prezintă stereotipii motorii – își flutură mâinile când se bucură, merge pe vârfuri, se învârtește în cerc, etc.)

TULBURAREA HIPERKINETICĂ CU DEFICIT DE ATENȚIE sau ADHD

(cuprinde 3 categorii de simptome: hiperactivitate, impulsivitate și defcit atențional, încadrate în 2 grupe: inatenție și hiperactivitate-impulsivitate. Există mai multe forme de ADHD : tipul combinat, tipul cu predominanța inatenției și tipul cu predominanța hiperactivității-impulsivității)

TULBURĂRI DE ALIMENTAȚIE (anorexie, bulimie) și de ELIMINARE

(enurezis = micțiuni involuntare, absența controlului sfincterian la copii cu vârstă mentală mai mare de 5 ani, encoprezis = eliminarea materiilor fecale involuntar cu murdărirea lenjeriei, la copii cu vârstă mentală mai mare de 4 ani)

TICURI

(manifestări motorii sau/și vocale, repetitive, involuntare sau parțial controlate voluntar, accentuate de oboseală și factori psihoemoționali)

TULBURĂRI DE OPOZIȚIE

(copilul „încăpățânat”, care nu se supune regulilor și este agresiv) și de CONDUITĂ (copilul care fură, pleacă de acasă fără să ceară voie înainte de 13 ani, de mai multe ori, este agresiv cu ceilalți, minte)

TULBURĂRI DE DISPOZIȚIE

(depresie – stare de tristețe nemotivată sau insuficient motivată, ce persistă minimum 2 săptămâni sau iritabilitate. Lipsa chefului de joacă sau de activități plăcute anterior, scăderea în greutate sau creșterea în greutate. Apetit alimentar diminuat sau crescut, oboseală, tulburări de somn, dificultăți de concentrare sau tulburări de memorie. Idei de inutilitate, idei de suicid sau tentative de suicid; episod maniacal – dispoziție euforică persistentă mai mult de o săptămână. Logoree, fugă de idei, dificultăți de concentrare, incapacitatea de a finaliza activitățile începute. Cheltuieli exagerate, tulburări de somn și de apetit alimentar.

Anxietate = teamă generalizată fără un anumit obiect, îngrijorări permanente, însoțite de tensiune psihică. Incapacitatea de a se relaxa, dificultăți de concentrare, insomnie; anxietatea de separare, anxietatea socială)

FOBII SPECIFICE

(teamă irațională de diferite situații sau obiecte; de exemplu: fobia școlară, fobia de animale, de întuneric, etc.)

TULBURĂRI PSIHOTICE

(tulburări de gândire – incoerență, idei care nu corespund cu realitatea – de exemplu, de urmărire, de otrăvire; halucinații vizuale, auditive, „privire în gol”, ca și cum ar urmări ceva sau ar vorbi cu cineva, deși este singur, comportament bizar, modificat. față de comportamentul obișnuit al copilului sau adolescentului; este descrisă schizofrenia cu debut foarte precoce, înainte de vârsta de 13 ani și schizofrenia cu debut precoce, înainte de vârstă de 18 ani)

CONSUM DE DROGURI

(se poate manifesta prin: agitație psihomotorie, cheltuieli exagerate, chiar furt pentru a obține bani în vederea procurării drogului, comportament modificat, pupile mărite sau micșorate, congestie oculară, lăcrimare, tremor, frisoane, etc.)

Ajutorul incepe cu un consult la doctor.

Cu ce te putem ajuta?

Tulburari psihice la copii si adolescenti

 

Tulburari psihice la copii si adolescenti – PSIHIATRIE

PSIHIATRIE PEDIATRICA

Tulburari psihice la copii si adolescenti – PSIHOTERAPIE

COPII SI ADOLESCENTI

DE FAMILIE
LOGOPEDIE

Tulburari psihice la copii si adolescenti – TESTE PSIHOLOGICE

În unele cazuri, diagnosticul medicului sau al terapeutului se verifică cu ajutorul testelor psihologice. Rolul acestora este de a da o informație cât mai exactă asupra gravității situației în care se află pacientul.

În baza recomandării de la medicul tău, află ce teste iți pot fi de ajutor.

TESTE PSIHOLOGICE

Programe pentru copii și familie

I.N.S.P.I.R.A

Trainig de abilități pentru adolescenții cu tulburări emoționale și de comportament

Este prima formă de intervenție psihoterapeutică special destinată tratamentului celor mai severe simptome pe care adolescenții le pot avea: tentative de suicid, autovătămări, tulburări emoționale intense.

Program de educatie psihologica parentala, bazat pe numeroase studii efectuate in domeniul teoriei atasamentului.

Are rolul de a-i ajuta pe parinti sau pe ingrijitori sa cladeasca relatii securizante intre ei si copiii lor, atentia fiind axata pe a intelege comportamentul determinat de o nevoie si actionarea in aceasta privinta.