Tratamentul tulburarilor de opozitie – Atunci cand cel mic nu asculta, este sfidator si are un comportament opozitional, este un semn firesc, natural al dezvoltarii lui.
Insa atunci cand aceste manifestari sunt frecvente, agresive, si nu va mai intelegeti cu el, trebuie sa mergeti la un specialist. Ar putea sa fie diagnosticat cu tulburarea de opozitie si de conduita.
De regula, aceasta tulburare este diagnosticata in jurul varstei de 7 ani, cand cel mic incepe scoala, dar exista si cazuri in care diagnosticul este pus in adolescenta.
Atitudine furioasa
Iritabilitate,
Pierderea frecventa a cumpatului,
Enervare cu usurinta, uneori in lipsa unui motiv real,
Certuri dese la scoala, cu profesorii sau cu colegii,
Obiceiul de a nu respecta regulile, de a le sfida pur și simplu,
Acuzarea altor persoane pentru propriile greseli,
Lipsa respectului de sine,
Dificultate in mentinerea relatiilor de prietenie,
Este rautacios in raport cu alte persoane, inclusiv cu membrii familiei,
Dorinta de a supara sau enerva alte persoane in mod deliberat,
Dorinta de razbunare.
Insa, acestea devin o problema atunci cand dureaza peste 6 luni, iar manifestarile comportamentale anormale sunt destul de severe. Acesti micuti au dificultati si in relatia cu familia ; ei se cearta des cu parintii deoarece mai mereu au un comportament ostil, chiar agresiv.
La ora actuala nu exista o cauza unanim acceptata, clara a acestei tulburari, insa se crede ca la baza afectiunii stau anumiti factori mosteniti, precum si factori de mediu.
Moștenirea genetică: predispozitia naturala a copilului, anumite diferente neurobiologice in modul in care nervii si creierul functioneaza, sau chiar creand dezichilibru anumitor substante chimice din creier (de exemplu, serotonina).
Mediul: probleme de parenting care pot presupune
Tulburarea de conduita si de opozite este o problema complexa, care are mai multi posibili factori, precum:
Un copil care are un temperament ce include dificultate in reglarea si gestionarea emotiilor. Ex: reactivitatea emotionala extrema la diferite situatii sau dificultate in tolerarea frustrarii.
Un copil care a simtit o forma de abuz dar si neglijenta familala, o disciplina severa sau incoerenta sau lipsa de supraveghere parentala.
Cazurile in care:
Comportamentele de opozitie si sfidare pot fi intarite si prin atentia colegilor si disciplina inconsecventa din partea altor figuri reprezentative. Exemplu: profesorii.
De cele mai multe ori, aceasta tulburare duce si la dezvoltarea altor probleme de natura psihica precum sunt:
Nu in ultimul rand, aceasta tulburare de opozitie aduce cu sine si alte probleme. Mai exact, copilul poate sa aiba performante scolare slabe, comportament antisocial, tulburari privind consumul de substante interzise, risc crescut de suicid.
Recomandat este ca parintele sa meraga cu el la specialist pentru stabilirea corecta a diagnosticului si pentru primirea unui tratament corespunzator. Important de mentionat este si faptul ca tratarea tulburarilor de natura psihica contribuie la ameliorarea simptomelor tulburarilor de conduita si de opozitie. In acelasi timp, nu trebuie omis faptul ca este greu de tratat tulburarea de conduita si de opozitie, daca celelalte tulburari nu sunt evaluate de psihiatru si psiholog si tratate corespunzator..
Tratamentul tulburarilor de opozitie si de conduita implica, in primul rand, interventii terapeutice care au in centru familia. Insa, poate include si alte tipuri de psihoterapie si instruire pentru copil dar si pentru parinti. Tratamentul tulburarilor de opozitie este, insa, de durata ; practic, el poate tine de la cateva luni la cativa ani, in functie de cat de grava este tulburarea. Extrem de important este sa fie tratate si alte probleme care apar simultan. Ex. tulburari de invatare, ADHD, depresie, etc. In caz contrar, acestea duc la agravarea simptomelor specifice la tulburarea de opozitie.
De asemenea, daca cel mic are tulburari coexistente, cum ar fi ADHD, anxietate sau depresie, medicamentele il vor ajuta si ii vor ameliora simptomele, facand terapia mai eficienta. Concret, la ora actuala nu exista medicamente destinate acestui tip de tulburare, dar ele sunt benefice daca sunt utilizate ca adjuvant la terapia cognitiv comportamentala.
Referitor la terapie, de regula, se va aplica terapia cognitiv comportamenta, dar si alte forme de terapii centrate pe intreaga familie, in functie de caracteristicile fiecarui copil in parte.
O serie de terapii pot avea urmari pozitive asupra copilului.
Trebuie subliniat si faptul ca cel mic poate beneficia de terapie suportiva, de terapie prin joc, dar si de psihoterapie de familie. Psihoterapia de familie este utilizata pentru ca ajuta la imbunatatirea interactiunilor din familie si la obtinerea unei comunicari mult mai bune. Acest tip de terapie conduce si la optimizarea climatului emotional si la intensificarea activitatilor de cooperare si sprijin intre membrii acesteia.
Practic, ambele parti trebuie invatate ce schimbari sa faca pentru a ajunge la un rezultat favorabil copilului. Este important, mai ales pentru a nu intretine simptomatologia copilului. De aceea, deosebit de importanta este si consilierea parentala. Este o metoda terapeutica, predominant educationala, care implica instruirea parintilor in utilizarea unor tehnici menite sa amelioreze tulburarea de opozitie a copilului. Astfel, terapeutul va ajuta parintii sa-si schimbe modul de relationare cu copilul si sa-si creeze noi modalitati de manevrare mai eficienta a relatiei cu acesta.
Totodata, acestia sunt instruiti sa inteleaga situatiile cand pot sa fie permisivi, dar si cele in care trebuie sa fie autoritari cu copilul. Totodata, parintii sunt invatati modalitatile prin care pot rezolva anumite probleme atunci cand ele apar. In esenta, pentru obtinerea unor rezultate pozitive, parintii si terapeutul trebuie sa formeze o echipa unita si functionala. Scopul este de a ajuta copilul sa depaseasca aceste tulburari.
Orice s-ar intampla, incercati sa ramaneti calmi si, mai ales, nu va aratati emotiile cand copilul se opune,
Evitati lupta pentru putere,
Atunci cand copilul a facut ceva bun, sau cand are o reusita, nu ezitati sa-l laudati si sa-i recunoasteti meritele,
Faceti un program cat mai diversificat cu activitati la care sa participe toata familia.
Discutati constant cu psihoterapeutul copilului.
Totul incepe cu un consult la doctor.
Totul incepe cu un consult la doctor.
Din aceiasi categorie
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT
