Criterii de diagnostic la tulburarea borderline

Este posibil ca oamenii de felul acesta să vadă lucrurile în alb și negru.

Aparitia si dezvoltarea tulburarii induce persoanelor sa-și doreasca relația perfectă. Ei își doresc să se comporte perfect și vor ca și celălalt să se comporte perfect. În permanentă compară relația prezentă cu acel ideal.

Exemple:

– iubitul meu ar trebui să îmi aducă flori, dacă nu mi-a adus flori înseamnă că nu mă iubește;

– prietena mea ar trebui să îmi răspundă când eu o sun, dacă nu răspunde sau nu mă sună înapoi înseamnă că nu îi pasă de mine;

Este suficientă o greșeală pentru ca persoana sa resimtă acea durere a lui eu nu contez care a fost din păcate o realitate în copilărie. Relația din perfectă va ajunge o nenorocire pentru că persoanele nu spun, prietena mea poate să greșească din când în când. Dacă nu a răspuns la telefon sau dacă nu a sunat înapoi imediat înseamnă că eu nu contez. Niciodată nu am contat. Asta nu e o prietenă și eu sunt condamnat să suport asemenea prietenă așa că dacă eu mai vorbesc cu acea persoană e o nenorocire.

Atunci persoana va trece de la cea mai bună prietenă la tu ești cea mai rușinoasă formă de existență a firii umane. Nu există posibilitatea de compromis sau ideea că o relație umană este în mod sănătos o sursă de compromisuri. Persoanele pot să înțeleagă. Exista loc de compromis într-o relație, dar o resimt ca pe o rușinoasă dezamăgire.

Asta nu că mental nu sunt în stare să înțeleagă că nu e loc de compromis, ci emoțional nu pot să înțeleagă.

Persoanele cu borderline resimt mediocritatea mai rău decât nulitatea.

Decât mediocru mai bine deloc. Decât să mă prezint la un exament și să nu iau 10 cu laude, mai bine nu mă duc deloc. Nu există posibilitatea de a o avea o relație cu un 7.

Astfel se exprimă și așteptările lor de la relația umană.

Copiii se așteaptă de la mamele lor să fie perfecte și întregul proces de creștere al copiilor – care se termină undeva pe la 27 de ani – este să îi obișnuim încet, încet,  într-o lume în care părinții nu sunt perfecți, nu le știu pe toate.

Dintr-o anumită perspectivă persoana cu aceasta tulburare este la nivelul acesta infantil în ceea ce privește așteptarea. Se așteaptă și își dorește încă să întâlnească acea relație care nu dezamăgește, dar din păcate relația cu alții dezamăgește.

2. Perturbare de identitate

Imagine de sine sau conștiență de sine marcată și persistent instabilă.

Părerea despre ce contează sau dorește să realizeze în viață este schimbătoare. Persoana este însă în fiecare moment convinsă de permanența deciziei actuale.

Persoanele cu borderline au o memorie intens dependentă de emoție.

• Dacă eu simt furia acum și în furie gândesc că nu ar fi trebuit să mă fac medic niciodată, cumva mâine renunț la a mai fi psihiatru și gata.
• Ulterior îmi dă telefon un pacient și îmi spune doamna doctor, ce bine m-ați făcut.  Imi spun hai că nu e chiar așa de rău și uit complet că ieri am spus că mai bine renunț la psihiatrie.
• Incep să gândesc că toata viața m-am văzut medic și că toată viața m-am văzut aici.

Sigur că pare hilar, dar nu este nimic de râs în chestia asta.

Convingeri independente de emoție.

Când simțim o emoție foarte intensă suntem toți convinși că spunem adevărul.

Când suntem foarte îndrăgostiți suntem capabili să uităm în mod ciudat pentru toți cei din jur de defectele persoanei pe care o iubim.

Acel lucru se întâmplă și pe dinăuntru. Numai că pe dinăuntru fiindcă acești oameni au fost profund criticați în copilărie. Vorbim de oameni care au fost respinși în feluri în care ne e greu să ne imaginăm.

Sigur că un copil pentru a putea să trăiască intr-o lume în care adulții fac lucruri grave. Iși explică chestia asta în înseamnă că eu am fost de vină;

Dacă adultul se poartă frumos înseamnă că eu sunt o persoană care merită să fie iubit/ă; Dacă dultul se poartă urât și mă jignește și îmi spune că sunt prost sau mai rău, atunci înseamnă că chiar are dreptate.

In această oscilație a mediului se dezvolta personalitatea persoanei cu aceasta tulburare. Sigur că aceste lucruri se interiorizează și ajungem să avem un adult care este cel mai deștept până la proba contrarie și cel mai prost până la proba contrarie.

3. Abuzuri de natură emoțională, chiar și sexuală.

La un moment dat s-a crezut că singurele abuzuri care sunt asociate cu personalitatea borderline sunt cele sexuale. Vorbim cu rușine pentru specia umană de faptul că există din păcate atât de mulți copii care suferă așa ceva.

In primul rând vorbim de o atingere profundă a intimității fizice și emoționale a unui copil mic. Apoi de o încălcare gravă a încrederii pe care acel copil mic o are într-o persoană care ar trebui să aibă grijă de el și într-un adult care nu neapărat trebuie să fie din persoanele apropiate.

Cumva copiii se așteaptă de la toți adulții să se comporte într-un anumit fel și chiar dacă la oamenii mari lasă urme foarte adânci, la copiii zdruncină însuși fundația pe care se construiește personalitatea lor viitoare. Ne putem aștepta atunci la una dintre cele mai grave forme de exprimare a unei tulburări de personalitate.

Trebuie să ne gândim că e o slăbire, o zdruncinare în insuși fundația casei care se va construi.

Atunci ne putem imagina cu ușurință de ce dacă avem o astfel de traumă majoră în fundație, casa se va clătina, și atunci avem toată această simptomatologie de instabilități emoționale.

4. Impulsivitatea

Impulsivitate în relații, vorbim de acel îmi sare țandăra frecvent. Când vorbim de aceste comportamente vătămătoare lucrurile pot ajunge la un nivel la care realmente să pună sănătatea în pericol. Poate fi vorba si de acel sex neprotejat, ca o formă de autovătămare.

Nu este făcut ca în tulburarea bipolară, cu sentimentul de veselie sau de lipsă de griji. Este cu o formă de furie impotriva propriei persoane, acest sentiment de furie care însoțește persoanele cu aceasta tulburare. Ex: mănânc pentru că mă doare și simt nevoia să mă îndes în mine ca și cum m-aș lovi; cheltui ca să mă doară într-un soi de furie care se vede și se simte.

Vorbim de persoane foarte inteligente, din păcate, de un nivel la care persoanele sunt în același timp conștiente de ceea ce fac și în același timp incapabile să își înfrâneze aceste comportamente care le au. Nu o fac pentru că vor să facă rău altora, ci ca să își liniștească durerea. Tot ce fac negativ fac ca să liniștească durerea pe care o simt, care este practic o repunere în scena a acelor traume timpurii despre care am vorbit.

5. Comportament, gesturi sau amenințări repetate de suicid sau comportament automutilant

Criteriul ăsta este practic partea cea mai vizibilă și care nu se regăsește în niciun fel de altă tulburare. Este un criteriu pe care dacă îl ai un specialist poate să îți spună clar că ai tulburare borderline. Nicăieri în patologie această formă de a-ți face rău nu există.

Fie că îți faci rău printr-un consum de droguri; fie că te tai; fie că te arzi cu țigara; fie că uneori unii se biciuie – această permanentă amenințare cu suicidul și gândurile frecvente de suicid sunt greu de confundat cu altceva.

Când vezi o fată tânără sau un băiat crestat de sus până jos. Chiar dacă uneori obțin atenție, ca urmare a acestor comportamente – ele nu au rolul de a obține atenția, ci sunt făcute cu rolul de a liniști durerea.

Este o modalitate de a controla durerea.

Eu nu pot să controlez pe mama; pe tata; pe cel care m-a bătut; m-a violat; mi-a făcut lucruri abominabile; dar pot să controlez corpul meu și ce îi fac corpului meu. Și dacă mă doare sufletul din cauza a ceva ce s-a întâmplat în mediu atât de tare mă doare încât sentimentul de durere e copleșitor și mă tai; mă droghez și îmi fac lucruri rele mie.

Fac acest lucru ca să nu mă mai doară și ca să am sentimentul că e ceva pe lumea asta pe care pot să îl controlez. Cumva durerea fizică vreau să fie dincolo de cea emoțională, imi liniștește cumva durerea emoțională.

Amenințarea cu suicidul și sentimentul că pot să fac ceva ca să se termine odată cu suferința, asta e ceea ce aduce un soi de balsam pe acea durere atroce. Așa este ea resimțită, nu trebuie neapărat să se fi întâmplat ceva atroce în viața acelei persoane.

Exista lucruri destul de profunde, destul de serioase și trăiri destul de intense în viața acestor persoane.

6. Instabilitatea afectivă datorată unei reactivități marcate a dispoziției

Persoanele care suferă de borderline descriu frecvent această senzație de gol interior sau de vid ca o lipsă completă de emoții interne. Ele sunt cumva legate și în același timp complet diferite. Exista acest totul sau nimic al acestor tipuri de personalitati. Si aici sunt două criterii care sunt la poli opuși, fără ca persoana să sufere de tulburare.

Vorbeam despre această bogăție emoțională dureroasă. Ex: imagineaza-ti să trăiești durerea despărțirii, durerea din prima, a 2-a, a 3-a zi. Apoi imaginați-vă că trăiți asta în fiecare zi timp de 20 și ceva de ani în fiecare zi 24 de ore din 24. Iti poti imagina de ce ai face orice ca să scapi.

Consecintele durerii resimtite:

• devii foarte irascibil,
• ești foarte nervos tot timpul,
• îți sare țandăra din orice,
• tot timpul tu ai ceva de comentat,
• tot timpul pe tine cineva te-a jignit.

Din păcate definiția despre relații cu alte ființe umane s-a creat pe acele traume din copilărie. Dacă eu știu despre relațiile interumane la nivel profund, că ar putea să mă rănească, sigur că voi fi tot timpul în defensivă. Astfel este sigur că voi găsi tot timpul ceva de criticat; tot timpul voi observa minciuna; politețea albă;

Oamenii cu borderline nu pot fi mințiți – mai bine le spui da, mă scoți din minți acum. Oricum discursurile pe care ei le aud în sine sunt mult mai grave decât ce se întâmplă în realitate. Asta pentru că cea mai mare parte din emoțiile lor sunt profund afectate de ce s-a întâmplat în copilărie, iar senzația de vid este o formă de control, o disociere de acea durere. Ex. – eu încerc să mă distanțez de acea durere, o pun undeva, nu mai simt nimic.

Dar la un moment dat nimicul ăsta este, cum să spun, se ciupesc și nu simt nimic. Le dai o palmă și nu simt nimic, tocmai pentru că disocierea este o formă primitivă de apărare. Toată lumea știe, în momentul în care ți se întâmplă ceva atroce primul lucru pe care îl face creierul este să blocheze. Nu s-a întâmplat nimic, nici accidentul, nu am murit, nu s-a întâmplat nenorocirea.

Persoanele care au trăit într-o nenorocire continuă au multe de blocat. Astfel apare această senzație de gol care poate fi supărătoare. Ei nu poți simți bucuria, nu simți nici plăcerea; nici când cineva îți spune te iubesc și tu ești inert pe dinăuntru. Nu sunt morți pe dinăuntru, ci sunt blocați din motive lesne de înțeles.

7. Furie intensă, inadecvată sau dificultate în a controla furia frecventă

Abandonul, respingerile sau dezamăgirea așteptărilor provoacă stări de furie foarte intense pentru care apar justificări în valuri până când furia atinge o intensitate maximă. Am tot povestit de această conflictualitate tipică persoanelor cu borderline. Oamenii vor spune dragă dar ție tot timpul îți sare țandăra, tot timpul ești nervoasă, tot timpul găsești ceva de criticat.

Poate că am vorbit mai des de aparitia tulburarii ca și cum ar fi mai frecvent la femei. Doar că la bărbați este mascat de crize de furie care oamenilor li se par justificare sau de trăsături anti-sociale. Asta pentru că bărbații se înfurie mai des. Însă mai ales la bărbați, aceste trasaturi furioase ar trebui cumva să tragă un semnal de alarmă pentru că nu întotdeauna sunt pur și simplu furioși ci uneori poartă niște traume din spate.

8. Ideație paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură cu stresul

În cazurile grave pot apărea și aceste aspecte. Disocierile nu sunt atât de semne ale unei severități. Disocierea este atunci când prefer să fiu ca și când aș umbla într-o ceață decât să simt totul atât de acut. Este o alta formă primitivă de apărare împotriva traumelor. O are toată lumea care este traumatizată, fie din copilărie, fie din prezent. Această suspiciozitatea căreia noi îi spunem paranoia este lesne de înteles.

Dacă eu în copilărie m-am așteptat și am primit tot ce se putea mai rău, sigur că acum suflu și în iaurt. Aș vrea să trecem dincolo de această descriere pentru a-i ajuta pe cei care-și pun întrebări si se gândesc la tendințe de felul acesta, ce poți să faci: nu a fost o violență sau o situație de-a dreptul catastrofală, sau izbucniri care să pună viața în pericol, dar au fost traume.

Există persoane care se gândesc la acest discomfort emoțional, la această intensitate majoră, la izbucniri necontrolate.

Exsita si persoane care într-un fel sau altul au aflat de aceasta conditie apeland la criterii de diagnostic la tulburarea borderline

Ce au de făcut? Mă întreb dacă au 20  și de ani, poți să reglezi, poți să te întorci în copilărie, îți mai ține cineva locul de mamă și tată plin de atașament? Cu siguranță nu! Deși terapeutul joacă câteodată rolul unui părinte de-al doilea, dar din fericire avem toate soluțiile de care avem nevoie.