Poza decorativa pentru articolul Tulburarea de Personalitate Borderline: Cauze și Solutii
Dezbatem detaliat despre Tulburarea de personalitate Borderline in cadrul emisiunii „Ce se intampla, doctore?”.
Psihoterapeutul nostru, Oana Munteanu , explica aceasta tulburare. Din informatiile de pe internet aflam ca peste 6% din populatia lumii prezinta aceasta tulburare si 20% au trasaturi Borderline.
Este o suferinta psihica. Este o structurare anume a personalitatii, care duce la anumite probleme si dificultati: relationale, cu propria persoana, cu mediul inconjurator. Este foarte importanta diferenta intre trasaturi Borderline – detalii despre tulburare și tulburarea in sine. Tulburarea inseamna ceva diagnosticabil si care de regula afecteaza functionalitatea vietii de zi cu zi. Trasaturile in schimb sunt doar niste aspecte ale vietii noastre care se potrivesc cu descrierile a ceea ce inseamna aceasta tulburare.
O impulsivitate mai pronuntata este o trasatura tipic acestei tulburari, pe care o avem foarte multi dintre noi. Ea nu ne afecteaza atat de tare viata incat sa ajungem la doctor si sa urmam tratamentul tulburarii anume. Toti cei care au aceasta trasatura in structura de personalitate, ii resimt efectele mai putin placute și dăunează calității vieții.
O alta trasatura este o anumita instabilitate ce te face să te simți copleșit. O nehotarare mai mare, o trecere destul de rapida de la o decizie la opusul ei, o trecere de la o dispozitie la alta – azi ma simt plin de viata si nu stiu exact de ce, iar maine ma pot trezi foarte jos ca stare de dispozitie. Aceasta poate fi si ea o trasatura specifica.
Cand mai multe dintre aceste trasaturi se manifesta la aceeasi persoana, incepem sa ne gandim la tulburare de personalitate de tip Borderline, și poate fi dificil să gestionezi emotiile intense. Aceasta presupune mai multe lucruri: o suferinta psihica constanta, o afectare a vietii personale, profesionale.
Exista persoane cu tulburare de personalitate tip Borderline care sunt inalt functionale. Adica functioneaza foarte bine social, dar interior se simt foarte rau.
Sunt persoane care au o imagine sociala excelenta, au o functie profesionala inalta, cu foarte mare competenta. O productivitate buna, cu o responsabilitate foarte mare si care au foarte multe abilitati sociale și reușesc să-și mentina relatii. Dar cand ajung acasa se simt golite de orice sens, de orice semnificatie a vietii si care chiar se pot gandi sistematic la suicid – mai multe detalii.
Desi ele aparent sunt in regula, au o relatie personala implinita, cu suficienti bani pentru o viata satisfacatoare, totusi cand ajung seara acasa, primul gand al lor este „mai bine nu mai sunt si nu mai vreau sa o mai iau de la capat” si este un eminent pericol al sănătății mintale. Aceasta este o tulburare de personalitate Borderline. Vorbim despre asa ceva!
Si acestea sunt niste trasaturi care, intalnite pe termen lung la cineva, pot duce la o astfel de diagnosticare?
Gandurile suicidale apar in mai multe tulburari psihologice. Ele nu apar singure, doar pentru ca cineva s-a gandit ca e mai bine sa nu mai existe, nu ne ducem automat cu gandul la tulburarea de personalitate Borderline. Da, face parte din simptome, dar apare ca un fel de „unica solutie”, apare ca o solutie la problemele pe care le resimte o persoană borderline. Nu e neaparat un mod de viata, dar este un mod de a rezolva problemele si suferintele emotionale.
Asa cum am spus, poate fi social foarte bine vazuta , dar care acasa, problemele venind din interior, nu le poate rezolva, nu poate trece peste ele, ii domina viata…
Sunt niste probleme emotionale. In primul rand o lipsa de sens pe care o simte, o lipsa de valoare proprie in ciuda evidențelor.
.
Da, are legatura. Un soi de vid interior, un sentiment de singuratate cumplita chiar daca este inconjurat de foarte multi oameni. Pe interior se simt foarte singuri. Este vorba de un conflict psihologic interior, vechi, structurat din copilarie, care nu s-a rezolvat si nu a fost compensat in vreun fel. Isi arata efectele cand persoana ramane cu ea insasi, desi ea pare foarte bine ancorata social ce afectează imaginii de sine.
Exista insa o unicitate, fiecare persoana se manifesta in felul ei, dar in privinta acestui diagnostic au fost mari dispute. A fost dificil sa fie prins intr-un concept cat de cat clar si functional. Chiar si termenul „borderline” inseamna „la granita”, „pe marginea”. El exista din anii ’30.
Pe atunci existau 2 mari categorii de diagnostice:
nevroze – persoane cu anxietati pe un conflict emotional, anxietati mai mari sau mai mici,
psihoze – persoane la care problema principala era ruptura de realitate, nu mai erau in contact cu ea.
Au aparut foarte multe persoane in cabinetele de psihanaliza de pe vremea aceea care nu pareau nici psihotice, dar nu erau nici doar nevrotice. Aveau cand elemente de nevroza cu o stare mai stabila, cand scapau. in zona mai psihotica, dar nu de tot, si nu tot timpul si reveneau, ceva era foarte fluctuant.
Asta era gandirea din anii ’30.
Acum exista si persoane cu tulburare de personalitate Borderline care au si scapari in privinta legaturii cu realitatea, au niste elemente psihotice, dar nu sunt neaparat definitorii. Este destul de greu de pus punctul pe “i”…
Sunt cam 9 sau 10 simptome si daca se intrunesc 5 din 9 de exemplu, se poate pune diagnosticul. Daca sunt 4 din 9, necesita mai multe consulturi, necesita timp sa se vada exact care este situatia. Dar in privinta ideii acestei boli, ceea ce este definitoriu este instabilitatea este contradictia. Trecerea foarte brusca de la da la nu, de la nu la da, reactii foarte puternice, foarte intense. Lucrurile acestea nu sunt doar „a, m-am razgandit, nu sunt hotarat”…
E cu un consum intern emotional, e cu o intensitate extrema.
Asta este o alta caracteristica definitorie, aceasta hipersensibilitate emotionala.
Marsha Linehan (link pentru detalii) este o experta in tratamentele pentru tulburarea de personalitate Borderline. A creat si o terapie specifica recunoscuta astazi ca fiind una din cele mai eficiente, terapia dialectic-comportamentala. Descria aceasta hipersensibilitate emotionala a persoanelor cu tulburare de personalitate Borderline ca un fel de persoane care nu au „piele emotionala”. Practic orice atingere, chiar facuta cu dragoste, chiar o mangaiere oricat de fina, poate sa le produca o suferinta intensa, enorma. Și reactiile sunt ca atare.
Sunt disproportionate fata de intentie?
Fata de stimul nu sunt disproportionate, pentru ca stimulul depinde cum este perceput. Daca avem o rana, o arsura si cineva vrea sa ne mangaie si sa ne atinga exact pe zona arsa, reactia este la stimul pe pielea arsa.
Oamenii care sufera de afecțiunile mintale au o dificultate in a-si gestiona emotiile si in general o resimt si ei. Deci e o problema acolo cu reglajul emotiilor, cei care au norocul sa nu aiba aceasta tulburare, le putem regla. La ei, mecanismul de reglare nu functioneaza foarte bine si cumva reactia la infuriere, este o furie exploziva cu schimbările bruște
Mintea rationala este exclusa cumva, dezactivata, nu mai are forta si atunci persoana e coplesita de emotie, de acea furie, sau de frica si ea nu mai poate sa-si foloseasca mintea rationala pe care o are ca oricine altcineva, doar ca nu o poate accesa, nu o poate folosi in momentele acelea. Doar reactioneaza conform acelei emotii si aceasta este o mare problema pentru persoana care suferă. Atat la nivel de relatii personale, interpersonale cat si la nivel de propria persoana.
Pentru ca sunt multe consecinte pe care atunci nu le pot gandi, nu se pot gandi la ele. Dar care bineinteles ca apar si atunci le afecteaza intr-un mod foarte neplacut sau chiar dramatic de multe ori.
Raspunsul nu este unul simplu, nu exista un singur factor cauzal. Studii recente arata ca se pare ca exista o sensibilitate innascuta la reactiile emotionale, adica sunt mai sensibili la emotii si la felul in care reactioneaza emotional. Acesta ar fi factorul biologic, acest factor biologic nu este suficient. Sunt foarte multe persoane care probabil se nasc cu aceasta sensibilitate dar nu înseamnă ca acest aspect duce la cauzarea tulburării borderline.
Nu s-a identificat o gena anume sau un fragment anume despre care sa se spuna “acesta este!” si aceasta este problema.
Dar studiile arata ca si familia, in spate, este foarte disfunctionala. Sunt foarte multe persoane care, desi nu au fost diagnosticate probabil niciodata, prezinta simptomele tulburarii. Deci nu se stie inca daca este transmisa genetic.
Al doilea factor, a doua categorie de factori. Cei psihologici, de dezvoltare, felul in care s-a creat atasamentul sau nu s-a creat
Daca se transmite prin faptul ca acei parinti sau bunici sau intregul sir din spate, atunci cand si-au crescut copiii, i-au crescut asa cum au putut ei, cum au stiut mai bine, dar tot disfunctional. si atunci se poate transmite aceasta structurare a personalitatii in acest mod, prin felul in care este crescut copilul.
Mesajele din copilarie, din copilaria mica, care nu sunt doar verbale, sunt ce face parintele, cand e bebelusul foarte mic, cum il manevreaza fizic. Este o comunicare de la corp la corp, copilul prin corp cunoaste lumea.
Acesta este un alt factor, daca vii cu o sensibilitate si esti crescut intr-un mod care iti accentueaza acea sensibilitate, o pune la incercare la maximum si vorbim de asta in situatiile firesti. De regula, persoanele cu aceasta tulburare au:
Este o caracteristica sistematic observata, ca exista istoric de trauma din copilarie si de-a lungul vietii. Traumele pot fi mari, vizibile, de genul batailor, abuzuri sexuale, abandon, neglijenta. Pot fi de genul acesta, vizibile, clare, poti sa pui degetul pe ele si necesita o munca grea pentru ele in terapie pentru persoanele cu suferinta asta.
Mai sunt persoane la care nu poti sa identifici asa ceva in trecutul lor, dar care prezinta asa numita trauma cumulativa, „picatura chinezeasca”.
Se manifesta de regula sub forma unei critici, parintele avand intentia sa-si stimuleze copilul si sa-l motiveze. Problema este ca mesajul care ajunge la copil este doar o permanenta critica (nu esti bun, nu esti suficient de bun, nu ai facut asa, nu ai facut altfel).
Ce se structureaza este ca nu sunt suficient de bun, plus agitatia care apare, toata aceasta corola emotionala foarte puternica. Deci sunt mai multe feluri de traume si este necesar sa fie cautate. Acesta ar fi al doilea factor, cel de dezvoltare. il putem intelege daca folosim o metafora: exista copaci care cresc drept, se duc direct. in sus pe linia luminii, altii sunt foarte contorsionati pentru ca au fost nevoiti sa se duca dupa lumina.
De multe ori ma gandesc ca nu este o boala, este un fel de structurare, este o reactie naturala.
Oamenii aceia au facut toti ce au putut ei ca sa supravietuiasca si sa se dezvolte si in felul acesta au reusit sa o faca, nu prea aveau alternative. Cel de-al treilea factor ar fi factorul social, de mediu.
Se numeste etiologie bio-psiho-sociala. Asta inseamna acest cuvant care suna asa complicat. Conteaza foarte mult la cel social de exemplu, care include si societatea in care traieste.
Ganditi-va la societatea de dinainte de 1989, care a avut o influenta enorma asupra noastra. Adica sa nu fim atat de aspri cu noi ca avem tot felul de trasaturi, de reactii, de ciudatenii, ni se pare ca nu suntem chiar OK. Dar suntem OK avand in vedere cum ne-au crescut parintii nostri. Mediul in care si ei functionau care era foarte perturbator si strict si punitiv si producea rupturi in psihic, pentru ca trebuia sa fii intr-un fel anume in societate
Putem vorbi despre un tratament, vorbim de o ameliorare, vorbim de o vindecare?
Ce putem face cu o astfel de persoana astfel incat sa-si poate tina in frau aceste reactii exagerate si sa poata functiona pana la urma?
Noi folosim aceasta metoda despre care v-am vorbit deja, terapia dialectic-comportamentala. Exista foarte mult material pe net daca doriti sa cautati, este cu prescurtarea DBT (dialectical behavior therapy – apasa pt mai multe detalii), care este una din cele mai eficiente in tratarea acestui tip de tulburare, dupa foarte multe studii din ultimii 20 de ani.
Este vorba de o combinatie de mai multe actiuni. Este foarte importanta psihoterapia individuala, persoana sa isi gaseasca un terapeut cu care rezoneaza si sa poata sa lucreze pe problematici. De asemenea, este foarte important ca noi tinem in clinica un curs de abilitati pentru persoanele cu Borderline.
Terapia dialectic-comportamentală – link pt detalii are ca presupozitie faptul ca persoanele cu aceasta problema, dat fiind modul dificil de crestere, au fost foarte preocupate sa-si investeasca energia in a supravietui si a se adapta cumva sa faca fata si nu au mai apucat. Sau n-au avut de unde sa invete niste abilitati de autoreglare emotionala sau de interactiune sociala firesti, pe care in general noi le stim mai mult sau mai putin instinctiv.
Ei n-au avut de unde sa le invete si atunci este foarte important ca ei sa ia contact in primul rand cu aceste abilitati, aceste feluri de a face niste lucruri.
Nu ii ducem inapoi in copilarie. ii invitam sa invete acum, la maturitate, cum sa faca niste lucruri, cum sa-si regleze emotiile. Nu e o munca regresiva, nu ne purtam ca niste copii.
Cursul este foarte bine structurat:
abilitati de autoreglare emotionala
abilitati de mindfulness care ajuta mai ales la aceasta reglare emotionala
abilitati de interactiune sociala si abilitati care se aplica in situatii de criza, in situatii cand simti ca nu mai poti, ca nu poti sa schimbi nimic din jurul tau dar trebuie sa faci ceva.
Si sunt foarte multe lucruri pe care le poti face care sa te ajute sa faci fata situatiei respective. Acesti oameni au facut fata situatiilor si pana acum, doar ca metodele alese de ei au avut efecte negative pe termen lung.
Asta a fost o solutie, dar pe termen lung a avut efecte dezastruoase asupra corpului. Pana si ideea de suicid, uneori oamenii se gandesc la suicid ca la o solutie de calmare de moment, insa gandirea aceasta este periculoasa pe termen lung.
Fiecare s-a descurcat cum a putut, asta a fost cu efecte secundare nocive.
Si atunci hai sa invatam niste abilitati care sa aiba acelasi efect principal de linistire sau de tolerare a situatiei, caci despre asta vorbim, dar sa nu fie atat de disfunctionale pe termen lung, sa ne ajute mai degraba.
Terapia dureaza cam un an de zile pentru 5 ani de dificultati, este o terapie de lunga durata. in schimb cursul dureaza aproximativ 6 luni, timp de 2 ore o data pe saptamana, cu practicarea acelor abilitati, fiecare personal acasa sa le exerseze, nu sa afle doar teoretic.
Pentru ca sunt foarte multe informatii, se recomanda sa se repete cursul. Dar avand baza, ulterior la terapie individuala va fi mult mai usor si daca apare o situatie de criza. De exemplu, avand materialele de la curs si impreuna cu terapeutul poti stabili ce anume sa folosesti din tehnici.
Apare o situatie in care simti nevoia sa fumezi. Acum stii ca nu asta este solutia, nu mai vrei sa faci asta, deci ce faci? in criza uiti, dar cand vorbesti afli ce poti face. si mai exista consultanta telefonica in situatie de criza, ma poate suna ca terapeut si sa avem o mica discutie strict pe ceea ce poate folosi acum pentru a iesi din situatia respectiva.
E o problema cu confidentialitatea, faptul ca sunt mai multi care totusi au o tulburare?
Avem o regula de confidentialitate la grup. Ei pot sa interactioneze intre ei, este pe proprie raspundere, insa nu au voie sa dezvaluie nici identitatea celorlati colegi, nici experientele pe care ceilalti le aduc. Pot doar sa impartaseasca experientele lor personale. Am simtit asa, mi-a placut chestia asta, nu mi-a placut cealalta, pot sa dezvaluie din ce le spunem noi trainerii – suntem 2 traineri la fiecare curs, dar exista regula confidentialitatii.
Fiecare participant stie ca daca el il protejeaza pe celalalt participant si celalalt il va proteja pe el, este o situatie reciproca.
Vin la programari, vazand ca se simt mai bine si ca isi pot gestiona emotiile?
Cu siguranta da. Uneori, se intampla cand intra in terapie pentru prima data, sa simta nevoia sa schimbe terapeutul, chiar 2-3, dar la un moment dat se stabilizeaza si pot urma pe termen mai indelungat terapia. Efectele sunt foarte mari de la un an la altul. Sunt progrese, ei incep sa se obisnuiasca sa-si autoregleze emotiile.
Pur si simplu viata lor de zi cu zi se imbunatateste radical, relatiile lor cu ceilalti se imbunatatesc radical. Daca era o persoana singuratica, este posibil ca dupa 2-3 ani de terapie, daca lucrurile merg bine – nu exista garantii, chiar sa isi gaseasca un partener. inainte i se parea imposibil, sa poata sa tina o relatie sau sa isi gaseasca un job si sa se poata tine de el.
Sa renunte la tot felul de substante linistitoare pe care le folosea, care nu sunt benefice pentru organism. Pot chiar sa nu mai simta nevoia sa le foloseasca.
