Depresia poate apărea de la 12 ani! Cum recunoaștem această gravă tulburare? Cum poți trăi lângă o persoană hipersensibilă?
Ne raspund specialiștii.
Adolescenții sunt cel mai adesea neînțeleși. Înainte de a-i judeca, trebuie eliminate cauzele medicale.
Tulburarea de personalitate borderline (BPD) este o afecțiune pe care doar psihiatrul o poate diagnostica. În principal, este vorba despre adolescenți, categoria de persoane cu cea mai mare dificultate în gestionarea emoțiilor. Psihoterapeutul Anca Răducan a povestit în exclusivitate pentru Doctorul zilei care sunt cauzele acestei boli, ce spun studiile și ce soluții avem.
Din ce în ce mai mulți adolescenți ajung la doctor cu stări emoționale greu de controlat. Unii adolescenți simt un gol interior imens și se gândesc la suicid, alții sunt într-un conflict permanent cu apropiații și sunt adesea copleșiți de furie. Se auto-agresează pentru a scăpa de suferința emoțională și își ascund rănile, însă situația nu poate fi evitată prea mult timp.
În urma consultului realizat de medicul de familie, sunt direcționați către psihiatru de unde, de cele mai multe ori, primesc diagnosticul de depresie sau/și anxietate cu completarea „personalitate în formare diazarmonică”. Asta înseamnă că personalitatea lor se formează pe fondul unui dezechilibru emoțional puternic, cel mai adesea cauzat de o traumă repetată de-a lungul timpului. Când personalitatea devine stabilă (după 18 ani), aceasta poartă numele de personalitate borderline.
Tulburarea de personalitate borderline (BPD) reprezintă un model persistent de reacții emoționale, de gândire și de comportament în care predomină instabilitatea în relațiile interpersonale, în imaginea de sine, instabilitatea marcată a emoțiilor, impulsivitate în reacții și comportament, care încep să se manifeste din adolescență și tinerețe, conform definiției din Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale.
Vârsta de 12-18 ani, tentative de suicid, auto-vătămare (tăieturi/lovituri), probleme de comportament la școală și/sau acasă (bate alți copii/profesori, chiulește, sabotează cursurile, consumă substanțe psihoactive, fumează etc), anxietate, depresie, emoții extreme și comportamente impulsive.
Cu cât un adolescent are mai multe probleme de comportament (violență, comportament sexual periculos, etc) cu atât crește riscul pentru tentativele de suicid (Myler și Tyler 2005);
Adolescenții se autovătămează fără intenția conștientă de a se sinucide în proporție de 15% – 18%… rezultă din studiile făcute de Muehlenkamp și Gutierrez, 2004. La fel și la studenți, procentul fiind între 12% – 35%.
„Deși intuitiv am putea spune că primul lucru care ar trebui tratat în cazul problemelor adolescenților descriși mai sus ar fi trauma. De fapt se recomandă ca mai întâi tânărul să învețe abilități psihologice prin care să facă față mai bine emoțiilor și impulsurilor distructive. Apoi, după ce acestea sunt bine învățate și aplicate, pacientul este pregătit pentru întâlnirea în terapie cu trauma” ne explică dr. Anca Răducan, psihoterapeut la Clinica Hope.
Părinții sunt și ei adesea implicați în programul de terapie a adolescentului. Prin urmare, și ei pot obține următoarele beneficii:
Vor dezvolta abilități de relaționare noi – răspunsurile asertive, validarea emoțiilor; Vor învăța cum să-și recunoască propriile emoții și cum să le regleze;
Acest program poate fi găsit la Clinica Hope sub numele INSPIRA, singura formă de intervenție psihoterapeutică din Romania special destinată tratamentului simptomelor severe ale adolescenților.
Deși schimbările emoționale dese sunt greu de înțeles și gestionat singur, prin terapie și susținerea unui grup, schimbarea pare mai ușoară și speranța că există soluții mai bune crește.
Sursa: Doctorul zilei