tulburarea bipolara
În cadrul emisiunii „De vorbă cu doctorul” dezbatem tulburarea bipolară, de câte tipuri este, factori declanșatori, o descriere amănuntiță a celor 2 episoade, caracteristici și care este tratamentul cel mai corect pentru această tulburare.
Atunci cand discutam despre ce este tulburarea bipolara trebuie sa luam in calcul ca aceasta este în primul rând o tulburare biologică în care există o dificultate în sistemul limbic de a regla nivelul de neurotransmițători.
Atunci cand vorbim despre ce este tulburarea bipolara trebuie sa tinem cont ca neuronii noștri comunică între ei prin niște substanțe chimice care se numesc neurotransmițători. Nivelul lor sigur că variază pe parcursul unei zile, în funcție de dispoziția noastră, dar variază în sus și în jos, în funcție de realitate și de felul în care noi suntem făcuți pe dinăuntru.
Există însă în mod evident patologii ale dezechilibrului. Adică din acest punct de vedere, în tulburarea bipolară vorbim de o dificultate de a menține acești neurotransmițători la un nivel constant bun pentru noi. În momentul în care devin triști persoanele cu tulburare bipolară vor avea o tristețe mult mai accentuate. Neurotransmițătorilor vor scădea mult sub nivelul la care scad la persoanele care nu au această tulburare.
O tulburare în care în sistemul limbic din motive genetice din motive epigenetice, de la un anumit nivel încolo. Tulburarea bipolară înseamnă că avem pe parcursul vieții perioade în care avem episoade depresive. Cel puțin 2 săptămâni de:
Adică perioade de cel puțin 4 zile pentru hipomanie sau 7 zile în manie, în care suntem extraordinar de plin de energie, fie vesel, fie nervoși și supărați.
Activitatea noastră este crescută, mintea noastră este pe repede înainte. Denumim asta tahipsihie, creierul accelerează vorbirea. Se accelerează interesele devin extraordinar de multe și aceste episoade, evident sunt separate de perioade lungi. Uneori de ani de zile de stare de echilibru sau de stare de normalitate.
Atunci cand analizam ce este tulburarea bipolara trebuie sa tinem cont ca există mai multe tipuri.
Acum sigur că pentru a face diagnosticul diferențial al tulburării bipolare, medicul trebuie să aibă un istoric. Și atunci, practic, în momentul în care este pus diagnosticul de tulburare bipolară, trebuie avut în vedere istoricul persoanei cu un episod maniacal minim, când e vorba de tulburare bipolară de tipul unu. Sunt mai multe tulburări și devine complicat. Dar pentru a avea diagnosticul de tulburare bipolară, mare clasica acea faimoasă tulburare, maniaco-depresivă, trebuie să avem măcar un episod maniacal o singură dată în viață.
Mulți pacienți , am uneori 40% altor 60% din pacienți, vor avea ca prim episoade depresive. Deci practic va fi o perioadă lungă, uneori de zeci alteori chiar de 20 de ani, în care eu nu voi ști că am , de fapt, tulburare bipolară.
Există o tulburare bipolară de tip II la tulburare bipolară, puțin mai severă, în care am nevoie obligatoriu atât de episoade depresive, cât și de episoade, hipomaniacale. Dar, pentru diagnosticul de tulburare bipolară avem nevoie de aceste episoade maniacale sau hipomaniacale care la rândul lor pot fi confundate cu foarte multe lucruri.
Un episod maniacal cu elemente psihotice seamănă de multe ori cu un episod psihotic dintr-o schizofrenie.Unele sunt declanșate de consumul de droguri sau de alcool și se pune problema dacă sunt episoade maniacale sau psihotice induse de substanțe.
Diagnosticul diferențial e unul destul de amplu și nu e ușor de făcut. Sigur că tulburarea bipolară de tip II trebuie diferențiată de ADHD sau de tulburarea de personalitate Borderline.
Cauze pentru tulburarea bipolara
Avem nevoie să existe niște defecte genetice care sunt fragmentele mici. Defecte genetice multigienice nu e un o anumită genă incriminată, ci fragmente genetice pe gene multiple. Uneori defecte mai mari, alteori multe defecte mici, micro deleții. Care însă se conglomerează la o anumită persoană și pot aduce această predispoziție către tulburarea bipolară. La care se adaugă sigur evenimentele traumatizante. Evenimentele grave în perioada mică sau pe parcursul sarcinii pot fi chiar și infecții.
Factorii declanșatori pot fi multipli și de obicei sunt în cadrați în 2 categorii:
Mutarea în alt oraș un o perioadă de viață în care se tulbură foarte tare ora de somn, fiindcă muncesc mult sau mă culc târziu.
Lucruri care ne tulbură și care pot declanșa fie episoade maniacale, fie depresive. Dar acestea sunt factori declanșatori, cauzele sunt biologice.
Vorbim de acele tulburări ale echilibrului, neuro-transmițătorilor care au la bază cauze genetice sau, dacă vreți, epigenetice. Adică dacă am niște defecte genetice mai micuțe și o copilărie excelentă ferită de stresuri, s-ar putea să nu manifeste boala.
Am moștenit câteva defecte genetice mici de la mama cu câteva defecte genetice mici de la tata și împreună, din păcate, au generat această predispoziție. Adică, dacă rudele mele au mai degrabă schizofrenie sau tulburare depresivă majoră, s-ar putea să am o predispoziție către tulburarea bipolară.
Defectele genetice pentru tulburarea nipolară pot fi aceleași anumite defecte genetice, aceleași cu cele din schizofrenie sau din autism sau din ADHD, dar patologia mare PSIHIATRICĂ are anumite defecte genetice comune. Care din păcate ne predispun către o varietate largă de tulburări psihice. Încă nu știm cum ajungem să facem o tulburare sau alta, dar cu siguranță și factorii de viață pot fi incriminați aici.
Episodul maniacal este o perioadă cum spuneam cu un minim de 7 zile. Dar nu e suficientă o oră sau 2 de veselie exagerată în care avem fie o perioadă:
La care mai adăugăm cel puțin 3 dintr-o sumedenie de caracteristici care presupun o activare a creierului.
Ca și cum am fi călcat accelerația la o mașină .Și totul se activează, gândesc persoanele respective mai repede, se implică dintr-o dată, într-o sumedenie mai mare de activități. Se trezesc la 3 noaptea. Mi-a venit o idee, vreau să fac, nu știu ce plan de afaceri. Sau vreau să plec cu mașina sau vreau să mă duc la Istanbul. Sau vreau să refac mansarda.
Deci dintr-o dată se implică în foarte multe activități. Creierul începe să fie foarte activ. Încep să aibă o senzație de accelerare mentală care îi face să se plictisească foarte tare și să li se pară că toți ceilalți suntem niște melci care gândim în reluare.
Crește acum interesul către activități sexuale, uneori cu risc de promiscuitate sau cu risc de lipsă de protecție mai ales la femei. În aceste activități cu consum de droguri, cu consum de alcool, asta îi mai lipsește creierului în manie să se ducă să consume, din păcate, cocaină sau amfetamine, pentru că sigur activitatea cerebrală va fi și mai stimulată cu riscurile aferente. Apare scăderea nevoii de somn și asta este un lucru interesant.
Discursul la un moment dat, își pierde din abilitatea de a fi înțeles, pentru că ideile zboară de la una la alta. Excesul de dopamină, excesul de glutamat ajunge să distrugă neuronii și practic, un astfel de episod îți poate scădea numărul realmente de neuroni pe care îi ai.
Episoadele depresive sunt episoade de 2 săptămâni de tristețe. Atenție! O zi proastă, 3 zile de lipsă de energie, o săptămână de proastă dispoziție după o despărțire, nu înseamnă un episod depresiv.
Dar 2 săptămâni de lipsă de interes pentru viață, de lipsă de plăcere, de lipsă de bucurie, de viață. Nu mă mai interesează. Nu mă mai preocup, nu mai pot să mă bucur de viață. Nu mai am energie, nu reușesc să dorm. Îmi variază greutatea nu mă mai pot concentra, nu mai reușesc să îmi ating obiectivele pot însemna sau mă gândesc la suicid.
Îmi doresc să pun capăt zilelor.
Episoadele depresive sunt periculoase pentru că apar aceste idei de suicid, care, repet, sunt parte integrantă a simptomatologiei ei. Ele apar la fel de natural în episodul depresiv, cum apare senzația de durere la o rinofaringită. Nu ar trebui privite altfel decât e normal să mă gândesc la suicid, fiindcă sunt în depresie. Ele fac parte, dacă vreți, din traseul firesc al unui episod depresiv sever, dar trebuie să fie de o anumită severitate.
Episodul depresiv major de intensitate severă poate să aibă ideație de suicid în mod în mod firesc. Sigur, însă că persoana trebuie avut grijă să intervenim cât mai rapid ca să nu se întâmple și actul. Există anumite particularități care nu sunt neapărat obligatorii, dar sunt frecvente și anume în episoadele depresive din tulburarea bipolară apare o depresie în care scade foarte mult și noradrenalina.
Atenție foarte mare pentru persoanele care au în preajmă astfel de persoane în depresie. Pentru că de multe ori ni se pare că sunt leneș sau că sunt lipsiți de voință. Depresia în tulburarea bipolară poate să fie cu o astfel de senzație de zăcut și persoane nici măcar nu se simte tristă.
Doar că tulburările în manie sunt mai greu de diferențiat. Fiindcă sigur un adolescent foarte rare sunt formele de tulburare bipolară cu debut în copilărie. Atunci primul episod maniacal ar putea să apară în adolescență și aceasta e o formă rară, dar ar putea să apară.
Adolescența este însă prin definiție marcată de:
Implicarea excesivă în tot felul de activități. Și atunci e nevoie de multe date de la părinți de la profesori pentru a diferenția un astfel de episod de adolescența firească de adolescență normală. Colegii mei psihiatri de copii cu siguranță sunt capabil să facă diferența. Însă nu sunt frecvente cazurile cu debut la o vârstă atât de recentă. În general, primele episoade sunt după 17 spre 18-19 ani. Ele presupun o diferență destul de vizibilă față de comportamentul obișnuit. La un episod Maniacal nu pot să stau în el în ultimii 3 ani. Nu este ceva care este obișnuit mie.
Chiar dacă sunt o persoană să zicem activă sau implicată. Episodul maniacal este evident ceva diferit și va însemna de multe ori comportamente. Uneori lipsite de logică sau lipsite de coerență sau activități realmente periculoase. Investiții la bursă cu risc uriaș și așa mai departe pentru ce se poates pune diferența. Părinții, însă, întotdeauna, când au copii al căror comportament nu îi ajută să fie bine ar trebui să se ducă la medic cu el. Indiferent dacă știu sau nu sau se gândesc sau nu la tulburare bipolară sau la orice alt diagnostic. E OK să ne verificăm copiii de fiecare dată când avem suspiciunea că este ceva în neregulă cu ei. E mai bine să ne spună medicul stați liniștit, copilul e normal. Așa e adolescența! Decât să ratăm un diagnostic și să nu ne ajutăm copiii la timp.
Din fericire avem acum tratamente complete! Cu asta și încep, ca să redau speranța. În sfârșit, se poate și avem de toate în materie de îngrijire a tulburării bipolare. Avem în clinică un program complet destinat tulburării bipolare la cele mai înalte standarde. Avem tratament medicamentos.
Vestea bună este că tratamentul medicamentos pe care îl știm în general și pe care putem să-l administrăm în România este la standarde internaționale. Avem posibilitatea să le decontăm prin Casa de Asigurări. De foarte multe ori complet gratuit. Și atunci cumva avem posibilitatea să ajutăm cu medicație. În primul rând, persoanele cu tulburare bipolară, medicația fiind tratamentul de bază. Povesteam de faptul că tulburarea bipolară, tulburare biologică și așa cum la diabet avem nevoie de insulină, există un echivalent. Dacă vreți de insulină pentru tulburarea bipolară și avem o sumedenie de medicamente care fac această stabilizare a dispoziției.
Unele persoane suferă de o tulburare bipolară de luni, dacă nu chiar ani, înainte de a fi diagnosticate. Dacă este lăsată netratată faza MANIACALA a tulburării bipolare poate dura până la 3 luni. Pe măsură ce mania se estompează, individul poate avea o perioadă de dispoziție și comportament normal care durează săptămâni sau chiar ani. Dar în cele din urmă se instalează faza depresivă a afecțiunii.
Probleme de sănătate fizică, cum ar fi: afecțiunile cardiovasculare, problemele tiroidiene, durerile de cap, sau supraponderalitate.
Din păcate, tulburarea bipolară continuă să fie o afecțiune subdiagnosticată sau diagnosticată greșit. Tulburarea bipolară poate fi o afecțiune medicală cu invaliditate severă. Cu toate acestea, cu un tratament adecvat multe persoane cu tulburare bipolară pot trăi o viață plină și satisfăcătoare. Este posibil ca persoanele cu tulburare bipolară să aibă perioade de funcționare normală sau aproape normală între episoade.
Reușim să redăm echilibrul, reușim să avem o viață nu de normalizare, ci chiar normală, fără neapărat extraordinar de multe intervenții. Dar avem nevoie să păstrăm tratamentul. Dacă nu luăm tratamentul mai devreme sau mai târziu, vom avea un nou episod. Viața noastră va suferi o ruptură, vom pierde familia, cariera, viața pe care ne-am construit-o de la ultimul episod încoace. Și, din păcate, nu întotdeauna reușim să o recuperăm.
Reușim să implementăm în clinică un tratament complet care să reducă foarte mult recăderile. Programele de psihoeducație, de exemplu, reușesc să producă o reducere a numărului de episoade noi. Uneori până la 40 %. Vorbim de pacientul cu tulburare bipolară tip I care are în jur de 10 episoade într-o viață. Dar dacă reușim să le reducem cu 40 %, sunt doar câteva într-o viață.
Am pacienți care nu au mai avut recăderi de 15 ani sau de 10 ani. S-au avut o singură recădere în ultimii 15 ani, în perioada postpartum. Deci reușim să avem o viață extrem de echilibrată, bună, în care avem cariere, căsătorii. Putem avea și copii în anumite condiții, dar putem sa facem ceea ce este necesar.
Pacienții cu tulburare bipolară au un risc de a transmite tulburarea copiilor lor într-un procent de maxim 17 %. Și pentru mulți oameni, acest procent este absolut rezonabil. Însă asta înseamnă o grijă foarte mare pe parcursul sarcinii, pentru că unele medicamente nu sunt compatibile cu sarcina.
Dacă reușim să trecem prin toate aceste potențiale surse de probleme și dacă sigur, oferim apoi copilului un regim de viață cât mai ordonat și mai lipsit de stresori practic reușim să compensăm cu destul de mult succes și acea fragilitate genetică potențială.
Suntem alaturi de tine pentru a gasi mai usor echilibrul!
Apeleaza la ajutor specializat. Stabileste o programare in clinica noastra din Bucuresti, Cluj sau Iasi
Suntem alaturi de tine pentru a gasi mai usor echilibrul!
Apeleaza la ajutor specializat. Stabileste o programare in clinica noastra din Bucuresti, Cluj sau Iasi
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT
