Depresia răpește pofta de viață și-și transformă victimele în niște umbre ale persoanelor de dinainte de afecțiune. Acest lucru poate fi extrem de dificil pentru persoanele apropiate. Dacă tii la cineva care suferă de depresie, este posibil să simți pornirea de a-i spune să se spele, să se trezească, să iasă în oraș, să facă lucruri.
Deși intențiile pot fi cele mai bune, efectele sunt catastrofale. O astfel de atitudine nu face decât să erodeze stima de sine care oricum este profund afectată de depresie. Poate crezi că încurajezi sau motivezi persoana în cauză. Din pacate mesajul pe care îl transmiți este „Nu încerci suficient”, „E vina ta că te simți așa”, „E responsabilitatea ta să te faci bine”.
Practic, pe lângă gândurile negative, de auto-învinuire din capul lor, care sunt cauzate de depresie, trebuie să le suporte și pe cele exterioare. Cele venite de la persoanele care ar trebui să îi ajute. Poate că există momente când „tough love”, așa-zisa iubire dură dă rezultate. Cu siguranță lupta cu depresia nu este unul dintre ele.
Dacă vrei să ajuți cu adevărat pe cineva cu depresie, trebuie să fii empatic, să validezi suferința, să asculți și să nu judeci.
Folosește fraze precum:
- Sunt aici pentru tine;
- Nu ești singur;
- Spune-mi ce pot să fac să te ajut.
NU spune:
- Este doar o fază, o să treacă;
- Toată lumea se simte așa uneori;
- De ce nu poți să vezi și lucrurile pozitive?;
- Gândește-te la toate lucrurile bune din viața ta;
- Zâmbește, nu e atât de rău.
Uneori tăcerea e de aur. Nu simți nevoia să o umpli cu cuvinte de prisos, care pot cauza mai multe daune decât îți închipui. Prezența ta, faptul că nu abandonezi persoana în cauză, spune mai mult decât orice cuvinte ai putea rosti.
