In Mesopotamia se credea că erau cauzate de zei, care decideau soarta celui bolnav. In China erau tratate de practicanții medicinei tradiționale, cu ierburi sau acupunctură. Se credea că posedarea demonică juca un rol important în aceste afecțiuni, dar putea fi vindecată.
Hipocrate, cunoscut ca părintele medicinei, a fost cel care a îndepărtat sfera psihiatriei de supernatural. El considera că tulburările mintale sunt cauzate de un dezechilibru al celor patru „umori”. (bilă neagră, care te făcea depresiv dacă era în exces, bilă galbenă, flegmă și sânge).
Astfel, el a fost primul om de știință care a sugerat că există o bază fiziologică în afecțiunile psihice, într-o perioadă în care acestea erau învăluite în misticism. Totuși, a durat două milenii până când a fost introdus un tratament eficient în psihiatrie și a început destigmatizarea acestor afecțiuni.
Tratamentul psihiatric
Din cauza lipsei de înțelegere a cauzelor și mecanismelor tulburărilor psihice, istoria tratamentului psihiatric este una întunecată. „Remediile” erau născociri ale vracilor sau medicilor din trecut, incluzând trepanația. Adică îndepărtarea unei bucățele mici de craniu cu un fierăstrău pentru a ușura migrenele sau posedările demonice. Lipitorile sau folosirea laxativelor și purgativelor pentru a „purifica” pacienții. Era o practică populară în 1600 în lumea vestică, folosită atât pentru afecțiuni psihice; astm; cancer; holeră; coma terapeutică indusă prin insulină – care era folosită pe vremea bunicilor noștri.
În ultimii 50 de ani, a existat o revoluție în psihiatrie și psihofarmacologie (știința care studiază medicamentele din domeniul psihiatriei). Primul medicament eficient utilizat la scară largă în psihiatrie a fost morfina. În anii 60, administrarea sa subcutanată era folosită pentru controlul agresivității și agitației în spitalele psihiatrice. Amfetaminele au fost și ele folosite în tratamentul depresiei, dar fără succes. Tinctura de opiu era principala formă de tratament a depresiei din anii ’20 până la mijlocul anilor ’50.
Medicamente psihotropice
Termenul de „medicamente psihotropice” a fost inventat de neurologul american Ralp Gerard, în 1957. Ele descriau în sens larg medicamentele care au un efect asupra activității mentale și comportamentului uman. În 1957 existau șase medicamenete care se încadrau în această clasă. Până la sfârșitul anilor ’70, erau 64 de medicamente psihotrope disponibile în SUA și cea mai mare parte a lumii vestice. Tot atunci, medicația a devenit principala modalitate de tratament din psihiatrie.
Acest lucru a reprezentat un punct de cotitură major pentru pacienții diagnosticați cu afecțiuni psihice. A însemnat că mulți dintre ei puteau fi tratați acasă, și nu mai trebuia să fie internați în centre speciale de tratament. Treptat, s-a produs dezinstituționalizarea tratamentului psihiatric, cu internări de scurtă durată, și cu o integrare mai mare a persoanelor cu afecțiuni psihice.
Și totuși..
Deși suntem extrem de norocoși că trăim într-o perioadă în care pentru prima oară în istorie tratamentul afecțiunilor psihice este bazat pe numeroase studii științifice riguroase. Acestea îi atestă eficacitatea, și este controlat de instituții naționale și internaționale care asigură siguranța pacienților. Mulți dinte noi avem prejudecăți legate de medicamentele psihotrope, care ne împiedică să primim tratamentul de care avem nevoie.
Lipsa de complianță a pacienților cu afecțiuni psihice, care refuză tratamentul sau renunță la el fără să consulte medicul, e una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă psihiatrii. Are efecte devastatorare asupra procesului terapeutic, putând duce la internări, arestări sau tentative de auto-vătămare.
Prejudecăți legate de medicamente psihiatrice
Una dintre cele mai răspândite prejudecăți este aceea că medicamentele psihotrope te fac sa depinzi de ele. Adica odată ce începi să le iei, nu o să mai poți să te lași. O să ajungi să depinzi de ele, pe lângă afecțiunea pentru care ai început să le iei. Consumul involuntar de substante este o afecțiune psihică complexă caracterizată de pofte incontrolabile și consum compulsiv în ciuda consecințelor negative.
Mitul că toate medicamentele psihotrope fac acest lucru a pornit, probabil, de la faptul că anumite clase prezintă, într-adevăr, un risc. Însă acestea sunt o minoritate, respectiv:
- benzodiazepinele (sedative utilizate în tratamentul anxietății);
- hipnoticele (folosite în tratamentul insomniei);
- stimulanții (folosiți în tratamentul ADHD sau narcolepsiei).
Și tocmai pentru că prezintă acest risc, medicii psihiatrii le prescriu luând în considerare beneficiile și dezavantajele, discutându-le cu pacienții și monitorizându-le atent evoluția.
Riscul medicamentelor psihiatrice
Restul medicamentelor psihotrope, precum antidepresivele, antipsihoticele sau timostabilizatoarele nu prezintă risc de a te face sa depinzi de ele. Unele dintre ele fiind date chiar pe termen lung, fără ca pacienții să dezvolte simptome necesitate sau toleranță. Adică nevoia de a lua doze mai mari pentru a simți același efect; sevraj la ratarea unei doze sau un comportament abuziv; în care iau doze mai mari pentru a se simți bine.
Singurul lucru pe care aceste medicamente psihiatrice îl au în comun cu cele mentionate mai sus este faptul că întreruperea lor nu se face brusc, ci treptat. Doar la îndrumarea medicului psihiatru, din cauza efectelor ce pot apărea la întreruperea tratamentului.
Medicamente psihiatrice – Benzodiazepine
În cazul benzodiazepinelor ar trebui luat în considerare faptul că ele au înlocuit barbituricele în tratamentul anxietății și insomniei. Fiind o alternativă mult mai sigură la acestea, prevenind probabil multe decesuri.
Barbituricele au un potențial de supradoză mult mai mare decât majoritatea medicamentelor. Diferența dintre o doză inofensivă și una fatală este foarte mică. Ele sunt și medicamentele folosite de Marilyn Monroe atunci când a murit. Barbituricele erau droguri recreaționale, foarte populare în anii ’60 și ’70, cu un risc de a te face sa le iei in continuu crescut.
Barbituricele acum sunt folosite foarte rar, ca anestezice sau în moartea asistată.
Așadar, benzodiazepinele reprezintă un pas înainte în tratamentul anxietății și insomniei. Are mult mai puține riscuri decât predecesorii săi.
În plus, benzodiazepinele sunt printre cele mai prescrise medicamente din lume cu un motiv: funcționează. Deși riscurile sunt reale, ele sunt doar potențiale, pe când beneficiile sunt palpabile. Benzodiazepinele oferă o calmare rapidă a atacurilor de panică sau anxietății. Eficacitatea lor în tratamentul anxeității sociale și insomniei este demonstrată de studii.
Concluzii
Demonizarea întregului spectru de medicație psihotropă doar din cauză că unele medicamente prezintă creeaza acest comportament nociv, este o generalizare gravă. O atitudine neștiințifică și rău-intenționată. Există multe alte medicamente pentru tratarea diverselor afecțiuni și simptome fizice care, de asemenea, dau au acest efect nedorit. Dar acestea continuă să fie prescrise și luate de către pacienți.
Un exemplu extrem de actual este epidemia de opioide din SUA. Creșterea abuzului de medicamente din clasa opioidelor, cu sau fără rețetă din ultimii 20 de ani.
Medicamente psihiatrice – Opioidele
Opioidele sunt o clasă de analgezice relativ puternice, care acționează asupra sistemului nervos, producând plăcere și scădera senzației de durere. Sunt folosite în tratamentul durerii moderate și severe care nu răspunde la alte medicamente.
Opioidele au un risc mare de a te face sa le iei tot timpul, chiar și atunci când sunt administrate și luate corect de către pacienți. Acestea duc la toleranță, consumatorii având nevoie de cantități din ce în ce mai mari pentru a obține același efect. Intreruperea bruscă după abuzul opioidelor duce la simtpome de sevraj (crampe musculare, diaree, anxietate).
Consumul exagerat de opioide
Poate cauza probleme grave de sănătate, sociale și economice, sau poate fi chiar fatală prin supradoză. În ciuda riscului de consum abuziv și supradoză, au devenit foarte populare atât în uzul recreațional cat si in tratamentul medical. Au fost cele mai prescrise medicamente din SUA la sfârșitul anilor ’90.
Creșterea supradozelor de opioide a fost dramatică, acestea cauzând 49.000 din 72.000 în 2017 în SUA. Cu toate acestea, nu există campanii de discreditare a tuturor medicamentelor analgezice pentru că probabil, nu ar avea succes. Medicamentele analgezice din diverse clase fiind folosite de majoritatea populației.
Concluzii
Credința că medicamentele psihotrope nu-ti mai lasa o stare independenta de ele este o generalizare și trivializare a unor medicamente foarte diferite și variate. Aceasta contribuie la stigma asociată tratamentului psihiatric și la lipsa de complianță a pacienților. Impiedica astfel accesul oamenilor la tratamentul de care au nevoie pentru a duce o viață sănătoasă.
