Tulburarea Borderline

Tulburarea de personalitate borderline a stârnit foarte multe controverse nu numai legat de denumire și simptome, ci mai ales legat de cauze.

Este o tulburare biologică, legată de o instabilitate a creierului?

Sau este generată de factori psihologici, frecvent asociați traumei în copilărie?

Tulburarea borderline are în primul rând cauze psihologice, legate de traume majore apărute în copilărie. Abuzuri verbale, fizice, neglijență, abandon, abuz sexual. Persoanele cu tulburare borderline au frecvent (peste 90% din cazuri) o poveste de viață extrem de traumatizantă. Cu expunere la abuzuri, de multe ori în feluri multiple și greu de acceptat (ex: copiii cărora le mor prematur sau le sunt uciși părinții, sunt abandonați, care orfani fiind, trec prin familii multiple). Care primesc bătăi și umilințe îngrozitoare, cu părinți violenți, agresivi sau cu tulburări psihotice. Sunt legați, închiși, neglijați sau sunt abuzați sexual, uneori chiar de frați sau părinți).

Una dintre teoriile de bază despre originile tulburării borderline este cea care o consideră o tulburare de stres post-traumatic devenită un mod de personalitate. Traumele sunt în mod particular provocate sau legate de oameni de încredere, deseori cu comportamente ambivalente, care alternează între a fi violenți și apropiați. Exemplu: părinți, frați, rude, afectând psihologic capacitatea persoanei de a discerne între „bun și rău”, între „apropiat, de încredere, și dușman”.

Traumele nu sunt însă obligatorii.

Tulburarea borderline poate avea o cauză și în expunerea la un mod de parentare ambivalent. Cu o mamă care vine și pleacă, este apropiată și apoi brusc devine rece sau furioasă. Se spune că mamele cu tulburare borderline cresc copii care suferă de tulburare borderline.

Teoriile psihanalitice consideră că toate persoanele trec în mod natural printr-o perioadă borderline în jurul vârstei de 18 luni, în care copilul alternează între a fi apropiat de mamă și a se depărta de ea pentru a explora lumea. Mama este percepută ca fie bună, fie rea și nu ca o persoană completă cu bune și rele.

Biologia joacă și ea un rol cauzator, instabilitatea emoțională și impulsivitatea fiind nu numai învățate, dar și moștenite.

Tratamentul pentru tulburarea borderline este aproape în exclusivitate psihoterapeutic.

Tratamentul medicamentos este recomandat doar când este cazul de asociere cu alte tulburări.

Psihoterapia este în general o terapie de lungă durata, de 5 – 7 ani. Psihoterapia este marcată de numeroase întreruperi și schimbări de psihoterapeuți. De aceea, înainte de a hotărî oprirea tratamentului sau schimbarea terapeutului, este necesară o analiză a relației terapeutice.
Există terapii special create pentru tulburarea borderline, a căror eficiență este susținută de studii de lungă durată:

1. Psihoterapia dialectic-comportamentală – DBT (Dialectical Behavioral Psychotherapy).

Dezvoltată de Marsha Linehan la sfârșitul anilor ’70, DBT a devenit standardul de aur pentru tratamentul tulburării borderline. Fiind recomandat de toate ghidurile internaționale și de Organizația Mondială a Sănătății.

Și-a dovedit eficiența în reducerea comportamentelor suicidare, autoagresiunilor, zilelor de spitalizare psihiatrică, stărilor depresive. A redus renunțările la tratament, a redus simptomatologia legată de consumul de substanțe, impulsivitate și furie. A crescut calitatea vieții și nivelul global de funcționare.

DBT constă în:

terapie individuală
grup de psihoeducație
grup de intervizare pentru psihoterapeuți

Grupurile de psihoeducație sunt terapii de grup destinate formării de competențe comportamentale. Grupul este administrat ca o clasă în care liderul de grup predă abilitățile și atribuie temele pentru clienții care le practică în viața de zi cu zi .

Grupurile se întâlnesc săptămânal pentru aproximativ 2,5 ore și este nevoie de 24 de săptămâni pentru a obține prin intermediul curriculum-ului competențe complete. Acesta fiind adesea repetat pentru a crea un program de un an .

DBT include patru seturi de abilități comportamentale:

Mindfulness: practica de a fi pe deplin conștient și prezent în acest moment.

Toleranță la stres: cum să tolerezi durerea și stresul în situații dificile, fără să le schimbi.

Eficacitatea interpersonală: cum să ceri ceea ce vrei și să spui „nu”, menținând în același timp respectul de sine și relațiile cu ceilalți.

Reglarea emoțiilor: cum să schimbi emoțiile pe care dorești să le modifici.

2. Terapia Schemelor

A fost dezvoltată de Dr. Jeffrey E. Young pentru utilizarea în tratamentul tulburărilor de personalitate și tulburărilor cronice din DSM Axa I, când pacienții nu răspund sau recidivează după ce au trecut prin alte terapii. Terapia Schemelor este o psihoterapie integrativă, combinând teoria și tehnici de terapie existente anterior. Inclusiv terapia cognitiv comportamentală, teoria psihanalitică a relațiilor de obiect, teoria atașamentului și terapia Gestalt.

3. Tratamentul pe bază de mentalizare (MBT)

MBT este o formă de psihoterapie psihodinamică, dezvoltată și manualizată de Peter Fonagy și Anthony Bateman. MBT a fost conceput pentru persoanele care sufereau de tulburarea borderline, care suferă de atașament dezorganizat. Și care, din această cauză, nu au reușit să dezvolte o capacitate de mentalizare în contextul unei relații de atașament sigur.
Obiectivul tratamentului este ca pacienții cu tulburare borderline să-și crească capacitatea de mentalizare. Aceasta ar trebui să îmbunătățească reglarea emoțiilor și să stabilizeze relațiile interpersonale.

4. Psihoterapia concentrată pe transfer (TFP)

Este un tratament psihodinamic modificat, foarte structurat, de 2 ori pe săptămână. Este bazat pe modelul de tulburare de personalitate borderline al lui Otto Kernberg.

Acesta vede individul cu organizare de personalitate borderline ca deținând reprezentări de sine și ale persoanelor semnificative. Sunt nereconciliate și internalizate contradictoriu, reprezentări cu o mare încărcătură și semnificație afectivă. Apărarea împotriva acestor relații de obiect internalizate contradictoriu conduce la relații perturbate cu ceilalți și cu sine.

Percepțiile distorsionate, ale sinelui sau ale celorlalți și emoțiile asociate sunt în centrul tratamentului, deoarece acestea apar în relația cu terapeutul (transfer). Tratamentul se concentrează pe integrarea acestor părți separate ale Sinelui și ale reprezentărilor despre ceilalți. Asta deoarece interpretarea consecventă a acestor percepții distorsionate este considerată mecanismul principal de schimbare.

TFP este una dintr-o serie de tratamente care pot fi utile în tratamentul tulburării borderline. Cu toate acestea, numai TFP a fost demonstrat de a schimba modul în care pacienții se gândesc la ei înșiși în relații.

Tratamentul pentru tulburarea borderline la Clinica Hope se bazează pe teoria terapiei dialectic-comportamentale! În cadrul acestuia, îmbinăm elemente din formările noastre în analiză tranzacțională, psihanaliză și terapie cognitiv–comportamentală, în acord cu cel puțin o parte din toate teoriile de mai sus.
DBT este ea însăși o îmbinare de elemente din toate tipurile de psihoterapii, cu o axare importantă pe relația terapeutică. Factorul semnificativ fiind etapizarea terapiei, considerând că interpretările psihanalitice sunt destinate etapelor tardive din terapie.

1. Mindfulness

Tehnici pentru a fi pe deplin conștient de toate aspectele vieții. Se învață abilitățile legate de conținut – „ce este mindfulness” (a observa, a descrie, a participa) și cele legate de proces – „cum se face mindfulness” (a nu judeca, un lucru pe rând, eficiență).

2.Toleranță la stres

Cum să tolerezi durerea și stresul în situații dificile, strategii de management al crizelor

3. Eficacitatea interpersonală

Cum să ceri ceea ce vrei și să spui „nu” menținând în același timp respectul de sine și relațiile cu ceilalți.

4. Reglarea emoțiilor

Cum să schimbi emoțiile pe care dorești să le modifici, pentru a scădea vulnerabilitățile negative, a reduce suferința și a crește emoțiile „pozitive”.

Aceste abilități vor fi întărite prin repetări successive, teme pentru acasă și sesiuni repetate între ședințe. Ele nu sunt specifice pentru tulburarea borderline. Pot fi adaptate și tulburării bipolare sau a adolescenților. Construiesc un set de abilități psihologice pentru un stil de viață sănătos și echilibrat.