Tulburari Specifice Adolescentei

Tulburari adolescenti specifice

Perioada între 10 și 19 ani este una de tranziție biologică, psihologică și socială rapidă, asociată cu o nevoie de independență, autonomie, formare de identitate și acceptare de sine. În această perioadă există o creștere a morbidității în toate aspectele legate de sănătate, precum și creșterea nivelului activității sexuale. Există de asemenea niveluri ridicate de suferință și tulburări emoționale. Aproximativ 15% dintre adolescenți sufera de tulburari mentale sau probleme de sănătate  la un moment dat pe parcursul perioadei de dezvoltare. În plus, în comparație cu copilăria, există rate semnificativ mai ridicate de depresie, cu mai multe tentative de suicid și suicid reușit în rândul tinerilor.

Ce reprezintă patologia?

În dezvoltarea unui diagnostic precis pentru tulburările psihice la adolescenții care prezintă un comportament ciudat, psihiatrul de copii și adolescenți va verifica întâi dacă există o afecțiune a corpului care afectează psihicul (s-a lovit la nivelul capului, suferă de o afecțiune endocrinologică sau metabolică). Apoi evaluează dacă modificările de comportament sau de dispoziție sunt atât de grave încât au un impact sever asupra propriei persoane sau asupra relațiilor adolescentului cu școala, părinții, familia sau societatea.

Care este comportamentul patologic la un adolescent?

Comportamentul cu adevărat patologic gasit la tulburari specifice adolescentei: este un comportament anormal care afectează de fapt capacitatea adolescentului de a funcționa. Cu alte cuvinte, o criză de nervi nu este un comportament patologic decât dacă are drept rezultat auto-vătămarea, spitalizarea, exmatricularea de la școală sau alte consecințe majore, similare. De fapt, adolescenții care nu au niciodată o astfel de criză de „opoziție” sau revoltă, nu subminează autoritatea și nu se furișează afară din casă sunt extrem de neobișnuiți. Comportamentul adolescentin tipic include toate aceste acțiuni și mult mai multe pe lângă.

Semne care atestă faptul că adolescentul manifestă un comportament patologic:

• Adolescentul se rănește prin tăiere, ardere, trăgându-și părul, etc.
• Provoacă daune semnificative în locurile în care se află.
• Dezvoltă o tulburare de alimentație (bulimie sau anorexie), sau tinde să consume alimente în exces, fără a suferi de o tulburare hormonală.
• Manifestă comportamente sexuale deviante; promiscuitate sexuală.
• Minte în mod compulsiv.
• Este extrem de retras, temător, până la a nu mai merge la școală, este foarte trist și prezintă afecțiuni în unul sau mai multe domenii importante din viața lui.
• Se simte adesea anxios sau îngrijorat.
• Manifestă adesea crize de „opoziție” sau revoltă.
• Manifestă adesea dureri de stomac sau de cap, fără o explicație medicală.
• Suferă de tuburări de somn și are coșmaruri în mod frecvent.
• Își pierde interesul pentru activitățile care îi făceau plăcere.
• Evită să petreacă timp cu prietenii.
• Întâmpină probleme la școală, devenind dificil pentru el să mai învețe sau să mențină contactul cu colegii.
• Se îngrijorează constant pentru greutatea sa – face sport în exces și ține diete drastice.
• Are energie scăzută.
• Se angajează în comportamente de risc.
• Consideră că mintea îi este controlată de altcineva și pierde controlul propriu; aude voci.

În unele cazuri de tulburări psihice la adolescenti, comportamentul patologic este cauzat de schimbări biologice, motiv pentru care este important să intervii imediat ce observi schimbări radicale în comportamentul adolescentului. Solicită o programare la un psihoterapeut care lucrează cu adolescenții, care ulterior va decide ce anume este mai bine pentru acesta – el va putea continua terapia sau îl va putea recomanda către un consult psihiatric, de asemenea, pentru a stabili cu exactitate natura comportamentului de tip deviant/patologic.

Cât de frecvent gasim comportament patologic / tulburări psihice la adolescenți?

Afecțiunile psihice au multe cauze și rezultă din interacțiunile complexe dintre o persoană și mediul său. A avea o boală psihică nu este o alegere sau un eșec moral. Afecțiunile psihice apar la rate similare în întreaga lume, în fiecare cultură și în toate grupurile socio-economice.

Statisticile sunt uimitoare, 1 din 5 tineri suferă de o boală psihică. Adică 20% din populația noastră. Insa numai aproximativ 4% din bugetul total al sănătății este cheltuit pentru sănătatea mintală.

Daca este să vorbim despre tulburări psihice la adolescenți, impactul se extinde dincolo de statistici și tabloide, în sentimente și emoții. O tulburare psihică nu ar trebui să fie diferită de o boală fizică. O boală psihică face ca activitățile din viața de zi cu zi să fie mai dificile, cum ar fi: munca, școala și socializarea cu alte persoane.

Identificarea timpurie și intervenția eficientă reprezintă cheia pentru tratarea cu succes a tulburării și prevenirea recidivării. Medicul specialist va conecta simptomele și experiențele pacientului cu criteriile de diagnostic recunoscute (DSM sau ICD) pentru a ajuta la formularea unui diagnostic corect.

Consiliere – tulburari specifice adolescentei

• Între 16-18 ani, riscul tentativelor de suicid este cel mai ridicat (Lewinsohn, Rohde and Seeley, 1996);
• La fiecare tentativă reușită există între 100-200 de tentative de suicid (American Association on Suicidology, 2003);
• Între 31% și 50% dintre adolescenții care au o tentativă de suicid au și o a doua tentativă. 27% dintre femei și 21% dintre bărbați încearcă o nouă tentativă în mai puțin de 3 luni după prima încercare. Necesită o intervenție rapidă după prima încercare;
• Adolescenții care prezintă un risc suicidar mare au multiple probleme și se încadrează cel puțin într-o tulburare psihică. Cu cât un adolescent are mai multe probleme de comportament (violență, tulburarea de conduita, tulburarea de opozitie, comportament sexual periculos, etc.) cu atât crește riscul pentru tentativele de suicid (Myler și Tyler 2005);
• Adolescenții se autovătămează fără intenția conștientă de a se sinucide în proporție de 15% – 18%, rezultă din studiile făcute de Muehlenkamp și Gutierrez, 2004. La fel și la studenți, procentul fiind între 12% – 35%;
• Tinerii care se taie, în special cei care o fac în mod repetat, au un risc foarte ridicat de suicid (Cooper 2005);
• În 2010 rata de sinucideri în România era de 11,2% de mii de locuitori, fiind sub media înregistrată în țările europene (12,3) (conform INML raport anual 2015);
• Există o relație strânsă între amploarea bolilor psihice și creșterea sinuciderilor – 1 din 4 persoane are o boală psihică, iar în România 2 din 10 oameni au o boală psihică; depresia e mai frecventă decât diabetul (conform Organizației Mondiale a Sănătății);
• Rata sinuciderilor la bărbați este de 3 ori mai mare decât la femei, în schimb tentativele de sinucidere la femei sunt de circa 3 ori mai multe decât în cazul bărbaților, ne informează OMS.

Simptomatologia experimentată de persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate Borderline (BPD)  nu diferă de la adolescenți la adulți. Unii experți au sugerat că există diferențe în ceea ce privește simptomele adolescentului. Simptomele cum ar fi instabilitatea în relațiile interpersonale, comportamentul impulsiv și sentimentul instabilității de sine ar putea să arate diferit la adolescenți.

La adulți, aproximativ 35% dintre persoanele cu BPD nu mai vor îndeplini criteriile pentru tulburare în 2 ani.

La adolescenți, ratele de remitere sunt chiar mai mari. Studiile estimează că între 66 și 85% dintre adolescenții cu BPD nu mai îndeplinesc criteriile de diagnostic timp de 2 ani.

Există dovezi care sugerează faptul că BPD este mai frecvent în rândul adolescenților mai mari decât al adulților. Acest lucru poate fi legat de faptul că unii adolescenți afișează BPD ca reacție la evenimentele stresante, dar mulți dintre ei sunt mai susceptibili să se recupereze.

De exemplu: studiile efectuate la pacienții din spitalele de psihiatrie au arătat că aproximativ 20% dintre pacienții adulți îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru BPD.  43- 53% dintre pacienții adolescenți.

În populația generală, ratele de BPD la adolescenți sunt mult mai mici decât cele din populațiile spitalizate.

Studiile au estimat rata generală a comunității de BPD la adolescenți de la 3 la 14%. Aceasta este încă oarecum mai mare decât ratele estimate ale comunității generale de BPD la adulți (estimată la aproximativ 1,4%).

Tulburari Specifice Adolescentei – Tratamentul BPD la adolescenti:

Din păcate, există mult prea puține cercetări privind eficacitatea diferitelor tratamente pentru adolescenții cu BPD. Cu toate acestea, se fac pași în înțelegerea modului în care pot fi tratați în mod eficient adolescenții cu BPD.

Mai multe tipuri de psihoterapie, inclusiv terapia dialectic-comportamentală, pot fi eficiente în cazul adolescenților cu tulburare de personalitate Borderline.

În plus, deși nu există medicamente pentru BPD aprobate de Administrația Americană pentru Mâncare și Medicamente, există medicamente care s-au dovedit a reduce unele dintre simptome. Pot fi recomandate de către medicul specialist, unde se consideră necesar.