Frica si anxietatatea
Anxietatea cat si tipurile de anxietate au intrat în vocabularul curent ca un sinonim pentru frică sau un echivalent al fricii mai intense. Cu toții simțim frică, și în doze diferite, anxietate, și știm că cele două se simt la fel: inima ne bate mai tare; privirea ni se îngustează; nu mai putem să respirăm; corpul este în tensiune.
Realitatea este ca frica si anxietatea creeaza raspunsuri extrem de similare in organism, insa sunt declansate de evenimente diferite.
Frica este un răspuns adaptativ la un pericol iminent, real și bine definit. Multe persoane considera frica o slăbiciune. Astfel, deși nu are o reputație prea bună, este esențială pentru supraviețuire în situațiile periculoase. Mobilizeaza întreg organismul pentru reacția luptă sau fugi. Atunci când strămoșii noștri vedeau un animal periculos, simțeau frică și fugeau pentru a nu fi atacați. Datorită faptului că ei simțeau frică, ne aflăm noi astăzi aici.
Charles Darwin, autorul teoriei evolutioniste, sustinea ca persoanele care se tem mai mult au o sansa mai mare de a perpetua specia. Un caz renumit al unei femei de 54 de ani din Statele Unite care nu poate simți frică din cauza unor leziuni cerebrale, ne-a arătat consecințele incapacității de a simți această emoție. Femeia a fost aproape omorâtă, atacată și amenințată de mai multe ori, din cauza inabilității ei de a sesiza pericolul și de a se proteja.
Așadar, daca frica este benefica, anxietatea este patologica?
Răspunsul este nu. Conform Asociației Americane de Psihologie, anxietatea este o emoție caracterizată de:
- o stare de tensiune,
- gânduri de îngrijorare
- modificări fizice, precum creșterea tensiunii sangvine.
Diferenta dintre frica si anxietate este ca prima emotie este resimtita ca raspuns la pericole reale, imediate, pe cand anxietatea anticipeaza pericole imaginare, dintr-un viitor mai mult sau mai puțin probabil. Anxietatea duce adesea la comportamente de evitare: refuzăm să ne expunem la orice situație care ar putea să cauzeze cel mai mic discomfort. Acest lucru ne îngustează universul din ce în ce mai mult.
Anxietatea poate avea, însă, și efecte benefice: un studiu din 2017 a descoperit că atunci când participanții au privit evenimentele stresante ca pe niște provocări, și nu ca pe amenințări, au avut rezultate mai bune decât persoanele care nu simțeau anxietate la niveluri ridicate.
Din păcate, cele mai multe persoane nu reușesc să realizeze aceasă schimbare de perspectivă. In schimb, ascultă vocea anxioasă din capul lor, care spune: „Nu trebuie să facem asta, hai să plecăm de aici”. Și treptat, nu mai ies deloc, nu mai încearcă nimic nou, nu își mai asumă niciun risc.
Anxietatea devine o problema clinica atunci cand ne controleaza viata, in loc sa o controlam noi pe ea.
Anxietatea nu este însă un diagnostic, există mai multe tipuri de tulburări de anxietate, la baza cărora stă această emoție excesivă.
Tulburările de anxietate reunesc o serie de afecțiuni ce au în comun anxietatea excesivă și modificările comportamentale specifice. Diferă între ele prin tipurile de obiecte sau situații care induc frica, anxietatea sau comportamentul de evitare, precum și gândurile sau credințele asociate. Multe dintre aceste tulburări se dezvoltă încă din copilărie și tind să persiste dacă nu sunt tratate corespunzător.
Iata care sunt tipurile de anxietate:
Tipurile de anxietate – Anxietatea de separare
Din totate tipurile de anxietate aceasta este una tipică pentru copiii mici, cel mai adesea cu debut între 6 luni și 3 ani. Poate apărea insa si la copiii mai mari, adolescenți sau chiar adulți. Aceasta se manifestă prin anxietate excesivă a persoanei în cauză față de separarea de îngrijitorul primar/figura de atașament.
Există o frică permanentă că ceva rău o să i se întâmple persoanei iubite sau că se va întâmpla ceva care o să ducă la despărțirea sau pierderea permanentă a figurii de atașament. Persoana afectată de această tulburare nu dorește să se despartă de figura de atașament. Prezintă semne fizice cauzate de stres și are adesea coșmaruri.
Iată cum poți recunoaște această tulburare la copilul tău:
- aproximativ 75% dintre copiii cu teama de separare refuză să meargă la școală și au probleme de adaptare;
- nu vrea să-și ia la revedere de la tine, și se agață de atât de strâns de tine încât e aproape imposibil să vă separați;
- țipă și plânge într-un mod care sugerează durerea fizică, și continuă să facă asta mult timp (câteva minute până la o oră) după ce ai plecat;
- refuză să interacționeze cu alți copii sau profesori;
- vrea să știe mereu unde ești și că nu ai pățit nimic.
Tipurile de anxietate – Mutismul selectiv
Este caracterizat de incapacitatea repetată a unei persoane de a vorbi în anumite situații sociale. Ne referim la situatii în care este necesar să vorbească (de exemplu, la școală) deși o face în alte contexte. De obicei apare în copilărie și dacă nu este tratat, persistă adesea și la vârstă adultă.
Persoanele care suferă de această tulburare continuă să tacă chiar și atunci când există amenințarea unor repercursiuni precum: umilire; pedepese; izolare socială. Copiii și adulții cu mutism selectiv sunt perfect capabili de a articula cuvinte și de a înțelege limbajul. Nu pot însă să vorbească sau să comunice eficient în contexte sociale.
Sunt catalogați adesea ca: nepoliticoși; impertinenți sau antisociali de cei din jur. Este important ca ceilalți oameni să înțeleagă că ei nu refuză să vorbească, ci realmente nu pot.
Mai bine de 90% dintre copiii cu mutism selectiv sufera de asmenea de fobie sociala sau anxietate sociala.
Aceste condiții le afectează performanța școlară, precum și integrarea socială și stima de sine. Mutismul selectiv se manifestă diferit la persoane diferite. Unii pot să vorbească cu anumite persoane, precum prieteni apropiați, dar nu cu profesori sau necunoscuți. Altii reușesc doar să șoptească.
Principalele semnale de alarma la un copil sunt:
- contrastul semnificativ între abilitatea acestuia de a vorbi și socializa cu persoanele apropiate în comparație cu o postură și o expresie facială înghețate când trebuie să facă același lucru cu cineva din afara zonei de comfort;
- evită contactul vizual și par tensionați, necoordonați în raport cu persoanele cu care nu se simt comfortabil;
- sunt timizi și retrași în contexte sociale;
- se agață de îngrijitori în contexte sociale.
Tipurile de anxietate – Fobiile specifice
Persoanele care suferă de acest tip de anxietate simt frică și anxietate față de un anumit obiect sau o situație, pe care le evită cu orice preț. Senzația de anxietate apare imediat ce persoana în cauză este expusă la stimulul fobic, fiind disproporționată cu amenințarea pe care o prezintă. Există foarte multe tipuri de fobii, printre cele mai comune numărându-se: fobia de animale; fobia de sânge/injecții/răni; fobia de avion.
In cazul acestei tulburări, trigger-ul anxietății este interacțiunea socială sau situațiile în care există posibilitatea de a fi judecat de către cei din jur.
Câteva exemple de situații care declanșează anxietatea socială sunt:
- socializarea cu persoane necunoscute,
- contexte în care persoana în cauză poate fi privită în timp ce mănâncă sau bea
- situații în care trebuie să performeze pe scenă în fața unui public.
Tipurile de anxietate – Tulburarea de panica
Constă în atacuri de panică neașteptate și recurente însoțite de griji și teamă permanente legate de posibilitatea de a avea un atac de panică. Este mai frecventă la femei decât la bărbați. Simptomele debutează cel mai adesea la adulții tineri.
Atacul de panica reprezinta o senzatie intensa si coplesitoare de frica sau disconfort semnificativ, care ating un varf de intensitate in cateva minute si se termina in maximum 10 minute.
In timpul unui atac de panica putem crede ca avem un infarct, ca o sa murim, ca ne sufocam, ca innebunim. Acestea pot apare in 2 moduri:
- previzibil – fiind declanșate de factori care ne provoacă frică (un examen, un consult medical).
- neașteptat – când nu putem identifica nicio cauză declanșatoare.
Cele mai multe persoane au urmatoarele simptome in timpul unui atac de panica:
- palpitații (inima bate foarte repede, și se simt pulații la nivelul capului, gâtului, etc.);
- senzație de leșin, de amețeală;
- amorțeală sau furnicături în degete sau la nivelul întregii mâini;
- teroare, senzația de moarte iminentă;
- transpirații sau frisoane;
- dureri în piept;
- dificultăți de respirație;
- senzația de pierdere a controlului.
Persoanele cu această tulburare ajung adesea să evite foarte multe situații, de teama că acestea ar putea să le declanșeze atacurile de panică.
Tipurile de anxietate – Tulburarea de panica
Constă în atacuri de panică neașteptate și recurente însoțite de griji și teamă permanente legate de posibilitatea de a avea un atac de panică. Este mai frecventă la femei decât la bărbați. Ssimptomele debutează cel mai adesea la adulții tineri.
Atacul de panica reprezinta o senzație intensa și coplesitoare de frica sau discomfort semnificativ, care ating un vârf de intensitate în cateva minute și se termina în maximum 10 minute.
In timpul unui atac de panica putem crede ca avem un infarct, ca o sa murim, ca ne sufocam, ca innebunim. Acestea pot apare in 2 moduri:
- previzibil – fiind declanșate de factori care ne provoacă frică (un examen, un consult medical).
- neașteptat – când nu putem identifica nicio cauză declanșatoare.
Cele mai multe persoane au urmatoarele simptome in timpul unui atac de panica:
- palpitații (inima bate foarte repede, și se simt pulații la nivelul capului, gâtului, etc.);
- senzație de leșin, de amețeală;
- amorțeală sau furnicături în degete sau la nivelul întregii mâini;
- teroare, senzația de moarte iminentă;
- transpirații sau frisoane;
- dureri în piept;
- dificultăți de respirație;
- senzația de pierdere a controlului.
Persoanele cu această tulburare ajung adesea să evite foarte multe situații, de teama că acestea ar putea să le declanșeze atacurile de panică.
Agorafobia
Persoanele care au aceasta tulburare se tem de doua sau mai multe din următoarele situatii:
- utilizarea transportului în comun;
- să fie în spații deschise;
- să fie în spații închise;
- să stea la coadă;
- să fie într-o mulțime;
- să fie singure afară din casă în diferite contexte.
Situațiile enumerate mai sus provoacă aproape întotdeauna teama marcantă. Fie sunt evitate, fie sunt gestionate cu ajutorul cuiva apropiat. Persoanele cu agorafobie se tem de aceste situații. Se tem pentru că se gândesc că nu o să poată să scape sau să primească ajutor în cazul în care încep să aibă senzația de anxietate sau alte simptome debilitante, sau pe care le consideră rușinoase.
Tulburarea de anxietate generalizata
Spre deosebire de tipurile de anxietate de mai sus aceasta este caracterizata de teama si griji persistente si excesive legate de aspecte variate (munca, scoala, relatii) care nu pot fi controlate. In plus, persoanele afectate prezinta o serie de simptome fizice și psihice:
- tensiune musculară;
- iritabilitate;
- senzația că sunt pe punctul de a izbucni;
- dureri de cap;
- greață;
- neliniște;
- nevoia de a merge la toaletă frecvent;
- oboseală;
- dificultăți de concentrare sau senzația că mintea se golește și nu-și mai amintesc ce trebuie să facă sau să spună;
- probleme de somn.