Depresie - Clinica Hope

Ce este depresia?

Depresia este o tulburare afectivă în care există o dispoziţie tristă sau pierderea interesului şi a plăcerii pentru o perioadă semnificativă de timp.

Tulburările afective sunt diagnostice medicale, adică vor fi stabilite de catre un medic psihiatru, în urma unui consult.

Dispoziţia se defineşte ca starea emoţională de fond, persistentă, pe care o persoană o simte în interiorul său într-o anumită perioadă de timp şi care influenţează profund punctul acesteia de vedere şi felul în care se percepe pe sine, pe ceilalţi şi lumea sau viaţa în general. Astfel spus, între starea emoţională de fond şi felul în care gândeşte o persoană există strânse corelaţii, în ambele sensuri (se influenţează reciproc).

Oamenii sănătoşi au o mare varietate de dispoziţii, un amplu repertoriu de expresii afective şi simt că au control asupra acestora.

Tulburările afective sau ale dispoziţiei sunt un grup de condiţii medicale caracterizate de modificări semnificative ale dispoziţiei, asupra cărora persoana pierde controlul şi care afectează viaţa acesteia în toate domeniile (profesional, social, etc.) şi produc suferinţă marcată.

Care sunt simptomele depresiei?

Episodul depresiv major reprezinta o tulburare a dispozitiei in care sunt prezente cel putin 5 din urmatoarele simptome, pe parcursul aceleiasi perioade de 2 saptamani, simptomele reprezentand o schimbare semnificativa fata de dispozitia obisnuita a persoanei:

  1. Dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie de relatarea subiectivă (de exemplu: „mă simt trist sau gol în interior”) sau de observaţiile făcute de alţii (de exemplu: „pare înlăcrimat”). Notă: la copii şi adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă.
  2. Interes sau plăcere marcat diminuate faţă de toate sau aproape toate activităţile pe aproape toată durata zilei, aproape în fiecare zi (după cum indică pacientul sau după observaţiile altora).
  3. Pierdere semnificativă în greutate în absenţa unui regim de slăbire sau creştere în greutate (de exemplu: o schimbare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună), scăderea sau creşterea apetitului alimentar înregistrată aproape în fiecare zi. Notă: la copii, de luat în consideraţie absenţa câştigului în greutate așteptat.
  4. Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi. Nu reușește să adoarmă sau se trezește prea devreme deși își dorește să doarmă, se chinuie noaptea să adoarmă. Lipsa somnului se simte, a doua zi fiind obosit, somnoros, nervos, amețit sau din contră, pare că singurul lucru pe care îl face este să stea în pat, să moțăie sau chiar să doarmă și ziua și noaptea. Somnul este neodihnitor, agitat, cu coșmaruri.
  5. Agitaţie sau retard psihomotor aproape în fiecare zi (observabile și de către alţii, nu doar senzaţia subiectivă de nelinişte sau lentoare). De exemplu: pare să nu își găsească locul, este neliniștit, iși frământă mâinile, se „foiește” prin casă, devine mai nervos și mai irascibil decât de obicei sau a devenit din ce în ce mai apatic, mai lent în mișcări și în vorbire, mai greoi, îi este greu să se deplaseze chiar și în casă, „zace” la pat, nu mai are energie să se îngrijească de alții sau de el însuși.
  6. Oboseală sau lipsă de energie aproape în fiecare zi. De exemplu: te poți simți epuizat, permanent obosit, te scoli mai obosit decât te-ai culcat, nu mai ai forță, elan pentru activitățile curente, pe care le faci cu dificultate, greoi, parțial sau chiar deloc. Unele persoane pot suporta cu greu scăderea energiei și devin iritate, nervoase, iar altele caută alte boli care să explice această oboseală.
  7. Sentimente de devalorizare sau vinovăţie inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar auto-reproşuri sau vinovăţie în legătură cu starea de boală). Inițial pot fi vagi sentimente de inadecvare, de a nu fi „suficient” de bun soț/soție, de a nu mai fi bun la serviciu/de a nu reuși un proiect sau de a fi greșit față de anumite rude/prieteni. Apoi treptat apar ingrijorări legate de anumite situații din viață, în care ar crede că a ales gresit, că „nu ar fi trebuit sa..”, că e vinovat de dificultățile din viața altora. Poate crede că este, ” o povară”, crede că „celorlalți le-ar fi mai bine fără mine”, că existența lui „le face celorlalți rau”. Uneori se consideră vinovat de problemele întregii lumi, se consideră „cel mai mare păcătos”, că va fi pedepsit de Dumnezeu, pierzând în cazuri severe legătura cu ceea ce poate fi real (idee delirantă).
  8. Capacitate de gândire sau concentrare diminuate, sau indecizie, aproape în fiecare zi (fie prin relatări subiective sau relatări făcute de alţii).  De exemplu: nu poate fi atent mult timp la conversații, la serviciu sau la activitățile zilnice, are sentimentul că are „mintea tulbure”, că are gândirea „încețoșată”, că este blocată, îi este greu să se hotărască ce vrea sau să înceapă o acțiune. Îi este dificil să se concentreze apoi să o termine. Are tulburări de memorie din cauza faptului că a scăzut capacitatea de a se concentra, ceea ce uneori poate fi singurul motiv pentru care ajunge la medic.
  9. Idei recurente de moarte (nu doar frica de a muri), ideaţie suicidară recurentă fără un plan specific, fără o tentativă de suicid sau un plan specific de a comite suicid.

Ce ai putea sa simti ?

Depresia este o suferință adâncă, ce se instalează treptat. Începe prin a te simți trist, nu te mai amuză nimic, ești abătut, posomorât și fără chef. Nu numai ca nu mai ai interes să mergi la serviciu, dar încet-încet nu mai ai chef să te întâlnești cu prieteni/cunoscuți, să ieși din casă, nu te mai bucură evenimentele plăcute ale vieții, copiii, hobby-urile. Dispare plăcerea de a trăi și totul ți se pare inutil, fără scop. Te simți și tu la fel de inutil, nefericit, iți vine să plângi cu ușurință. Apare un sentiment de lipsă de speranță care se intensifică (începi să vezi numai „partea goală a paharului”, nu mai vezi nimic bun în jur, devii cinic). Totul te dezamăgește, inclusiv tu, nu mai vezi ieșirea din situațiile în care te afli. Te cuprinde un sentiment de neputință (viața începe să pară din ce în ce mai dificilă, situațiile care altădată ți se păreau ușor de rezolvat acum devin un efort/o sursă de suferință).

Aceste sentimente de lipsă de speranță (hopelessness) si de neputință (helplessness) sunt cele mai importante caracteristici ale tristeții din depresie și sunt și repere ale evoluției sub tratament.

Depresia este asociată frecvent cu anxietate (90% din cazuri), definită ca senzație de tensiune, emoție intensă sau frică, fără un motiv aparent sau mult mai intensă, inadecvată sau în exces față de cauza care o provoacă atunci cand aceasta există.

Intrebari despre tratament?

Obtine informatii chiar acum. Afla mai multe despre tratamentul anxietatii.

Sunt trist, plâng, nu mă pot concentra. Am depresie?

Nu, nu orice stare de tristeţe este depresie. În majoritatea cazurilor când vom suferi în viaţă o pierdere, vom simţi tristeţe şi chiar şi unele din simptomele de mai sus şi aceasta face parte din procesul firesc şi în mod ironic, sănătos, de reacţie. Dacă însă aceste sentimente de tristeţe, disperare sunt excesive şi prelungite sau dacă sunt ignorate (represate), pot fi o bază de dezvoltare a unui episod depresiv major şi a unei veritabile tulburări psihice.

De multe ori ignorate, dar tocmai de aceea frecvent asociate cu precipitarea unor episoade depresive la persoanele vulnerabile sunt şi aspectele legate de trecerile prin diversele etape ale vieţii. Pierderea copilăriei ca urmare a unor abuzuri sau dificultăţi care duc la o maturizare prea precoce, pierderea tinereţii, a libertăţii cu asumarea responsabilităţilor de mamă la apariţia primului copil sau pierderea statutului de mamă, de angajat, la plecarea copiilor din casă şi respectiv la pensionare.

Toate aceste experienţe pot fi privite, psihologic, ca pierderi şi se poate considera că trebuie parcurse etapele unui mic doliu..

depresie

 Când devine doliul patologic?

Conform clasificărilor psihiatrice, o tristeţe care debutează ca doliu poate fi considerată ca aparţinând unui episod depresiv major dacă depăşeşte două luni, dacă este însoţită de o deteriorare semnificativa a funcţionării sociale şi profesionale, dacă are preocupări excesive şi anormale legate de inutilitate (a sa, a vieţii), dacă apare ideaţia suicidară sau dacă sunt prezente lentoarea psihomotorie sau simptomele psihotice.

Cred că sufăr de depresie. Ce fac de acum încolo?

Dacă te-ai regăsit în multe din descrierile de mai sus, mergi la cel mai apropiat psihiatru şi discută cu medicul simptomele tale.

Împreună veţi stabili :

  • diagnosticul
  • ce analize sunt necesare pentru stabilirea acestuia şi a tratamentului 
  • felul în care se va institui tratamentul: ambulator/spitalizare, în funcţie de gravitatea bolii
  • tipul de tratament
  • psihofarmacologic
  • psihofarmacologic şi psihoterapeutic
  • psihoterapeutic

E posibil ca medicul să dorească să stea de vorbă şi cu membri ai familiei tale, bineînțeles cu acordul tău.

Consultaţia psihiatrică este confidenţială, ca şi datele medicale legate de cazul tau. Ele nu pot fi obţinute decât de către autorităţile statului sau procuratură şi doar în cazul în care aceste date au o relevanţă legată de cazul investigat. Ele nu pot fi solicitate de rude, cunoştinţe sau de la locul de muncă.

Evaluarea psihiatrică se bazează foarte mult pe datele pe care le comunici medicului. De aceea, dacă dorești să primesti ceea mai bună îngrijire posibilă, fii sincer cu psihiatrul şi spune-i toate problemele sau modificările stării tale psihice.

Cat de frecventa este depresia?

Tulburarea depresiva este una din cele mai importante boli psihice, atât prin severitate cât şi prin frecvenţă. Prevalenţa pe durata vieţii în populaţia generală este de 10-15% la femei şi de 5-12 % la bărbaţi. Debutul primului episod poate fi oricând, cu o varsta medie de aproximativ 40 de ani. Raportul femei/bărbaţi este de 2/1 , însă după vârsta de 50 ani , rata femeilor devine egală cu cea a bărbaţilor. Frecvenţa de două ori mai mare a depresiei majore la femei este universală indiferent de cultură sau ţară.

Motivele sunt presupuse a fi legate de:

  • diferenţele hormonale (lipsa estrogenilor după menopauză creşte riscul apariţiei depresiei, iar estrogenii au rol antidepresiv),
  • de efectele naşterii copiilor (depresia post-partum apare la 10-15% din femeile care nasc copii) ,
  • de diferenţele privind stresul psihosocial la femei faţă de bărbaţi (roluri sociale multiple, divergente)
  • de modelele comportamentale de neajutorare învăţată (femeile sunt mai încurajate prin educaţie mai degrabă să plângă  decât să îşi exprime direct furie sau nemulţumirea şi să ceară/aştepte ajutor decât să caute în mod activ o soluţe la probeleme)

Ce cauzează depresia?

1.Factori genetici

Depresia este o tulburare în care factorii genetici joacă un rol important. Depresia majoră se transmite familial, adică predispoziţia de a face boala  în cursul vieţii se moşteneşte. Tulburarea depresivă este mult mai frecventă la rudele unei persoane bolnave, faţă de restul populaţiei (de 1,5-3 ori mai frecventă). Nu există o singură genă care să determine tulburarea, ci mai multe locusuri (segmente de gene) care sunt influenţate de factori de mediu (transmitere poligenică multifactorială). Astfel, dacă ai o rudă apropiată care suferă de depresie, riscul ca tu, trecând prin experienţe stresante de viaţă, să faci un episod depresiv este mai mare decât la celelate persoane.

2. Factori psihologici si sociali

Dacă cunoașterea factorilor biologici a revoluționat tratamentul depresiei în epoca modernă, cunoașterea factorilor psihologici și sociali, pe lângă implicațiile de tratament, oferă informații foarte utile privind prevenirea tulburărilor depresive.
Înțelegerea factorilor psihotraumatizanți, a modului în care se dezvoltă și funcționează reacțiile emoționale, gândirea, comportamentul, pentru a produce reacția depresivă a preocupat școli numeroase de psihoterapie. Acestea au oferit o varietate de modele teoretice privind etiologia psihologică a depresiei.

3. Evenimente de viață stresante, traume

O observație clinică veche este aceea că evenimentele considerate psihotraumatizante preced doar primul episod de depresie, nu și neapărat pe următoarele. Astfel, după prima traumă și dezvoltarea episodului depresiv, persoana dezvoltă modificări biologice care o sensibilizează față de episoade ulterioare.

Evenimentele stresante din copilărie apar adesea în contextul unor probleme de lungă durată. Astfel, divorțul părinților urmează adesea unei tensiuni familiale prelungite, nemaiputând fi încadrat în seria evenimentelor acute. De aceea, depresia la tineri tinde să fie recurentă.

Majoritatea oamenilor fac față stresului de fiecare zi, organismul lor se reajustează repede la aceste presiuni. Cand stresul este prea mare, mecanismul de reajustare sau adaptare nu mai răspunde, și depresia se poate declanșa.

 4. Personalitatea

Existența anumitor trăsături temperamentale, care se constituie ca personalitate înainte de boală, pot predispune persoana la apariția tulburărilor depresive în contact cu evenimente stresante ale vieții.

Cu ajutorul acestor instrumente s-a demonstrat că cele mai frecvente trăsături de personalitate caracteristice tulburării depresive sunt:

  • stima de sine scăzută
  • independența scăzută
  • puțin interes către relațiile sociale
  • precauție exagerată
  • meticulozitate în exces
  • pesimism
  • înclinație spre ordine
  • rigiditate
  • gândire convenționalistă
  • inclinație spre rutină și obișnuință

Citeste mai multe despre cauzele depresiei  

TEST DEPRESIE

Afla rapid daca ai probleme cu depresia.

Dureaza doar 3 minute si vei stii clar ce ai de facut!

Tratament depresie

Tratament depresie

Tratamentul în depresie constă în abordarea de obicei mixtă, medicamentoasă și psihoterapeutică. Tulburările depresive ușoare sau medii se pot trata doar cu psihoterapie, dar în cazurile severe, medicația este necesară.

Tratament depresie

MEDICAMENTE

a) cele mai utilizate sunt antidepresivele din clasa ISRS (inhibitori de recaptare a serotoninei): Escitalopram, Citalopram, Paroxetina, Sertralina, Fluvoxamina, Fluoxetina

Creșterea serotoninei duce la scăderea simptomelor de neliniște, îngrijorare și lipsă de plăcere și a frecvenței și intensității lor, până la dispariția acestora. Pacienţii cărora li se prescrie un ISRS, pot prezenta în timpul primelor două săptămâni de tratament o creştere a neliniștii și a ideilor depresive, motiv pentru care se recomandă iniţierea terapiei cu doze mici, eventual și asocierea unei benzodiazepine.
Intensitatea efectelor adverse tinde în general să scadă în timp, dar ele pot persista la anumiţi pacienţi şi pot determina schimbarea tratamentului. Nu se poate prezice care pacient va prezenta un anumit efect advers.

Cele mai frecvente efecte adverse întâlnite sunt: anxietate, greață, creșterea sau reducerea apetitului, insomnie/somnolență, scăderea libidoului, mai rar cefalee.

Când tratamentul cu un ISRS este întrerupt brusc pot să apară: anxietate, iritabilitate, simptome similare gripei (mialgii, guturai, greaţă, vomă, diaree), senzaţiile de amețeală, frecvent accentuate de mişcare, senzaţia de nesiguranţă asupra echilibrului sau a poziţiei în spaţiu. Aceasta reacție nu reprezintă „dependență” față de antidepresive, așa cum se consideră în mod eronat.


b) Antidepresivele cu acţiune duală sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (ISRSN) și reprezintă o alegere dacă medicamentele din prima categorie nu au putut fi tolerate. Ele cresc atât serotonina, reducând neliniștea, îngrijorarea, gândurile pesimiste, dar si noradrenalina, cu efecte asupra oboselii, lipsei de energie si de activitate.

Efectele secundare cele mai frecvente sunt greaţa şi cefaleea, care de obicei scad după prima sau a doua săptămână de terapie. Alte efecte adverse posibile sunt: somnolenţă, uscăciunea mucoasei bucale, nervozitate, creşterea tensiunii arteriale.


c) Antidepresivele triciclice (ADT) sunt mai puțin folosite decât ISRS datorită efectelor secundare mai frecvente. Cele mai eficiente din această clasă sunt Imipramina si Clomipramina (Anafranil). Dozele de administrare se cresc foarte lent pentru evitarea apariției efectelor secundare, de aceea efectele terapeutice optime apar la 8-12 săptămâni de tratament.


d) Alte substanţe antidepresive care şi-au dovedit eficacitatea în depresie sunt mirtazapina şi trazodona.


e) Benzodiazepinele (medicamente înrudite cu diazepamul) – au efecte similare, şi anume, efect anxiolitic, sedativ/hipnotic, relaxant. Ca urmare a acestor acţiuni, benzodiazepinele sunt indicate pentru tratamentul simptomelor de neliniște și îngrijorare, frecvent întâlnite în tulburarea depresivă. Benzodiazepinele sunt utilizate frecvent ca adjuvante ale terapiei antidepresive.
De aceea nu este recomandata utilizarea lor mai mult de 2 luni și se face numai la indicația unui medic psihiatru!

În general durata unui tratament medicamentos cu antidepresive este de 9-12 luni, dar în cazul afecțiunilor severe poate dura și 1-2 ani. Oprirea tratamentului se face numai cu acordul și sub supravegherea medicului psihiatru.

Psihoterapia poate ajuta la oprirea cu succes a tratamentului atât cu antidepresive, cât și cu benzodiazepine.

 

Avantajele tratamentului medicamentos pentru tratamentul depresiei constau în:

  • rapiditatea instalării ”stării de bine”: 3-4 zile-2 săptămâni
  • ușurința administrării tratamentului (fără un efort special, 1-2 pastile/zi)
  • acces mai facil la tratament (trebuie găsit un medic psihiatru cu care să aveți o bună colaborare)
  • cost redus – Marea majoritate a medicilor psihiatri au contract cu Casa de Asigurări și de aceea, pe baza unui bilet de trimitere obținut de la medicul de familie, consultul este gratuit, iar medicamentele recomandate pe rețeta obținută au prețul compensat între 50-100%.

Dezavantaje tratamentului exclusiv medicamentos al depresiei:

  • cauzele depresiei sunt și psihologice. Tratamentul medicamentos acoperă efectele, nu și cauzele
  • fără o modificare substanțială a tiparelor de gândire, comportament, a stilului de viață și a calității relațiilor cu ceilalți, după un interval variabil de la întreruperea tratamentului, simptomele reapar.

Mai multe schimbări de antidepresive sunt în general necesare până când schema potrivită de tratament este găsită. 

Tratament depresie

PSIHOTERAPIE

Tratamentul psihologic în depresie este esențial nu numai pentru tratamentul episodului prezent, dar și pentru prevenirea apariției de noi episoade dupa întreruperea tratamentului medicamentos.

Metoda psihoterapeutica încearcă să afle și să modifice cauza care a dus la apariția simptomelor. Constă în ședințe cu un psihoterapeut (psiholog sau psihiatru cu supracompetență în psihoterapie) săptămânale sau bi-săptămânale, pe o perioadă de cel puțin 6 luni (în funcție de gravitatea problemelor și nivelul de profunzime a terapiei). Psihoterapia modifică felul profund de a gândi și simți, cu rezolvarea conflictelor psihologice inconștiente/conștiente care au stat la baza apariției simptomelor.

Există mai multe tipuri de psihoterapie în care terapeuții sunt specializați. În funcție de severitatea depresiei pe care o aveți și tipul dumneavoastră de comportament și personalitate, unele vi se vor potrivi mai bine decât altele. Cu toate acestea, depresia este vindecabilă și cu puțin ajutor din partea medicamentelor, procesul poate fi facil.

Alegeți o clinica în care psihiatrul și psihoterapeutul să lucreze în echipă și în care să fie disponibile toate tipurile de psihoterapie, pentru a putea alege, împreuna cu psihiatrul, pe cea care vi se potrivește.

Tipurile de terapie recomandate pentru tratarea depresiei:

Psihoterapia cognitivă. Pentru cei cu depresie majoră moderată, terapia cognitivă poate ajuta, uneori chiar mai bine decat medicamentele. Terapia cognitivă se bazează pe ideea că dacă un om se gandeste la ce e mai rau, atunci se va simți deprimat. Scopul terapiei cognitive este acela de a schimba un mod prea pesimist de a gândi, înlocuindu-l cu unul mai pozitiv.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală. În plus față de terapia cognitivă, psihoterapia cognitiv-comportamentală poate ajuta un om nu numai să îți schimbe modul de a gândi, dar și comportamentul. Și asta pentru că și comportamentul ar putea contribui, conform acestei teorii, la inițierea sau menținerea unei depresii. 

Psihoterapia interpersonală. Aceasta terapie pleacă de la alte presupuneri: 1) că depresia se datorează unor dificultăți în planul relațiilor cu cei apropiați; 2) că aceste dificultăți iși au originea în relații nu tocmai funcționale și armonioase din copilarie.

Terapia are ca scop îmbunătățirea relațiilor cu cei apropiați și, în general, dobândirea unor abilități de comunicare si interacțiune socială.

Psihoterapia psihanalitica. Abordarea psihanalitică se bazează pe teoriile psihanalitice despre depresie. În acest sens, psihoterapia psihanalitică încearcă să îmbunătățească increderea interpersonala, gradul de toleranță la frustrare și incertitudine, capacitatea de a accepta pierderile, satisfacția legată de intimitate și, în general, capacitatea de a trăi o gamă largă de emoții. Acest tip de terapie dureaza cel puțin 6 luni, cel mai adesea un an sau doi și uneori chiar mai mulți.

Psihoterapiile umaniste (centrată pe persoana, analiza tranzacțională, gestalt, experiențială, adleriană) își propun de asemenea o schimbare profundă a personalității persoanei, ca și rezolvarea traumelor timpurii, care vor duce la schimbarea tiparelor de gândire și de comportament. Schimbarea se produce în cadrul relației cu terapeutul, care își propune să creeze o relație caldă, de susținere și de încredere în resursele proprii ale clientului.

Pentru a produce schimbări, psihoterapia în depresie ar trebui să dureze cel puțin 9 luni – 1 an.

Există mai multe forme de psihoterapie sau stiluri, iar eficiența lor ține nu numai de tehnicile și conceptele folosite, ci mai ales de cât de bine vă înțelegeți/vă simțiți lângă un anumit terapeut. Ședințele pot fi individuale (doar tu și terapeutul) sau de grup (terapeutul sau terapeuții lucreaza cu un grup de 6-8 persoane care suferă de depresie).

De multe ori varianta terapiei de grup poate fi mai eficientă decât sedințele individuale, deoarece sprijinul oferit de celelalte persoane care înțeleg suferința prin care treci poate fi extrem de eficient.

 

Avantaje – Tratamentul depresiei prin psihoterapie:

  • modifică cauza
  • reduce semnificativ/complet șansa reapariției simptomelor

Dezavantaje – Tratamentul depresiei prin psihoterapie:

  • primele efecte sunt instalate lent în timp (2-3 luni)
  • efort semnificativ pentru schimbare
  • accesibilitate redusă (psihoterapia poate să nu fie accesibilă în unele zone)
  • costul ridicat (ședințele de psihoterapie au prețuri între 100-200 ron/ședință)

Tratamentul combinat (farmacologic si psihoterapeutic in paralel) reprezintă în general cea mai recomandată formă de intervenție pentru formele moderate sau severe de depresie.

DE CE SA ALEGI TRATAMENTELE NOASTRE?

Suntem alaturi de tine in tratamentul depresiei, oferim toate tipurile de interventii de care ai nevoie. Psihiatrii si psihoterapeutii nostri lucreaza in echipa pentru ca tu sa iti revii in cel mai scurt timp. Programul nostru dedicat depresiei cuprinde atat psihiatrie si psihoterapie, in toate stilurile care ti s-ar potrivi, cat si un program de schimbare comportamentala care sa accelereze schimbarile din terapia individuala.

1.PSIHIATRIE

Există numeroase tratamente antidepresive care pot ameliora simptomele depresive. Medicii noștri ți-l pot oferi pe cel mai potrivit pentru tine, împreuna cu sfaturi generale pentru reglarea stilului de viață. Tratamentul va dura în medie 9 luni. Cel mai potrivit moment să renunți treptat la medicație este cel în care treci printr-o perioadă stabilă a vieții și ai făcut schimbări semnificative față de momentul debutului simptomelor. De asemenea, te vor ajuta să alegi cel mai potrivit stil de psihoterapie și veți construi un plan terapeutic personalizat.

2.PSIHOTERAPIE INDIVIDUALĂ

Depresia este o tulburare cu o încărcătură psihologică mai mare decât cea biologică. Descoperirea cauzelor profunde ale depresiei, modificarea felului propriu de raportare la viață, la lume și la sine, vindecarea traumelor trecutului, schimbarea stilului de viață pot fi unele din multiplele feluri în care psihoterapia poate duce nu numai la regăsirea unei stări de bine ci, de cele mai multe ori, la un proces de creștere și dezvoltare personală.

3. PROGRAMUL “NACELA”?

NACELA este un program de psihoterapie de grup de 12 săptămâni, special creat pentru cei care se confruntă cu o tulburare depresivă. El oferă suport, psihoeducație și formarea unor abilități specifice pentru depășirea cu succes a episodului depresiv și prevenirea apariției unora noi.

Ședințele de psihoterapie de grup vor fi săptămânale, cu o durată de 90 de minute și grupul va fi limitat la 8-10 persoane.

Programul are un tipar strcuturat al fiecărei ședințe și este construit pentru a merge în paralel sau să fie urmat de psihoterapie individuală.

La sfârșitul celor 12 săptămâni, vei putea:

  • să recunoști și să modifici gândurile Negative
  • să afli ce Acțiuni și comportamente sunt legate/accentuează depresia și cu ce alte elemente să le înlocuiești
  • să poți avea Contacte umane care să iți ofere suport și valoare vieții, și să poți construi relații bazate pe respect si intimitate
  • să te reconectezi cu baza Energiei vitale din fiecare; vei cunoaște conceptele de Copil Liber și Copil Adaptat, și felul în care să lucrezi cu ele pentru creșterea nivelului de Energie
  • vei conștientiza rolul Limitelor în originea depresiei și a sentimentelor de inutilitate, neputință și lipsă de sens
  • vei începe lungul drum în regăsirea Aspirațiilor și speranței pentru o viață fericită și a Ancorelor pentru aceasta
  • vei învăța tehnici de relaxare și strategii eficiente de management al stresului
  • vei primi informații despre cauzele depresiei, rolul neurotransmițătorilor cerebrali și felul în care depresia poate fi prevenită și tratată

Programul nostru este construit pe tehnici de terapie cognitiv-comportamentală, analiză tranzacțională, mindfulness și psihiatrie.

Totul incepe la noi cu UN CONSULT LA MEDIC.

Stabileste o programare!

CLINICA HOPE se dezvoltă continuu din 2009, pornind de la o idee clară: să ofere pacienților din România numai tratamente psihice cu eficiență dovedită științific, urmărind recomandările de tratament internaționale. Având o echipă completă de psihiatrii și psihologi, ne urmărim cu perseverență obiectivele și inovam continuu, lansând în ultimii ani nu mai puțin de 4 tipuri programe unice de tratament, recomandate de ghidurile internaționale, dar care lipseau în România.

Eforturile de a construi programe complete de tratament au adus clinicii în 2018 o neașteptată apreciere internațională, Clinica Hope devenind singura clinică din România care a primit, în Mai 2018, prestigiosul premiu Rose of Paracelsus, decernat de Asociația Medicală Europeană pentru ”Bune practici medicale”- Best Medical Practice.

Prin programele noastre, ne dorim să oferim toate șansele de recuperare și beneficiile pentru sănătate pentru toți pacienții noștri și să le oferim înapoi Speranța si Echilibrul!

Programeaza-te
Call Now Button