Tulburarea de anxietate

Despre tulburarea de anxietate

Aproape 38% din populația Europei ar prezenta tulburări emoționale precum: anxietate, depresie, insomnie sau demență.
Din păcate, doar 1/3 dintre aceștia aleg să-și trateze afecțiunea, mergând la medic, prin medicamente sau psihoterapie. Impactul economic și social este uriaș, pentru că aceste persoane își pierd motivația, cheful de viață, relațiile și chiar capacitatea de a munci.  Vorbim astăzi despre anxietate, deoarece aceasta este una din cele mai frecvente tulburări psihice.

Interviu cu dr. Gabriella Bondoc

Interviu realizat live pentru CSID.RO

1 persoană din 4 ar suferi de o tulburare emoțională?

Nu. Avem 1 persoana din 4 care suferă de tulburarea de anxietate.

Frecvența tulburărilor psihice, la nivel global, a trecut binișor de 1 persoană din 3, iar în SUA studiile estimează undeva la 1 din 2 persoane. Estimările Organizației Mondiale a Sănătății merg și ele către 1 din 2 persoane, dar atenție, nu la un anumit moment dat.

Ci o  persoană din două va avea nevoie la un moment dat să apeleze la un profesionist de sănătate mintală, până la sfârșitul vieții.

Deci vorbim de prevalența pe durata vieții.

Si atunci cum mai putem vorbi de normalitate, daca 1/2 -1/3 dintre persoane sufera de tulburarea de anxietate?

Pentru că scopul nu este să vorbim de normalitate, ci de fericire. Și încercăm să găsim acel cumul de factori care ne fac să funcționăm la optimul nostru, nu la optimul definit de o normalitate arbitrar stabilită. Și să încercăm să fim în cea mai bună formă psihică pe care noi putem să o atingem în contextul dat. Aceste recomandări de a încerca să mergem către fericire, către funcționalitate maximă, în acel moment, nu sunt niște idealuri, ci sunt recomandările Organizatia Mondiala a Sanatatii. Impactul pe care-l are sănătatea psihică a făcut ca aceasta să devină foarte importantă pentru organismele europene, pentru cele mondiale. Acest lucru ne ajută și pe noi, ca profesioniști. Putem să le vorbim oamenilor cu mai mare lejeritate despre necesitate, despre îngrijirea sănătății noastre psihice.

Oamenii sunt mai deschiși, se analizează mai ușor și mi se pare că trendul este ca lumea să meargă mult mai ușor la specialist.

Hai sa vorbim despre tulburarea de Anxietate. Ce este, de fapt, aceasta?

Este definită ca o stare de neliniște, de viziune îngrijorătoare despre viitor. Este însoțită de cele mai multe ori de o sumedenie de simptome fizice și a căror cauză nu justifică amplitudinea pe care omul o resimte în sufletul său. Există o gamă largă de astfel de tulburări.

Atacul de panica.

În cazul acestuia, vorbim de tulburarea care se resimte printr-o frică intensă însoțită de stări fizice destul de îngrijorătoare. Omul poate să simtă o senzație de presiune în piept, lucru care ar putea să-l ducă la gândul că ar putea să facă infarct, sau o durere de cap și o amețeală atât de intense încât se poate gândi că suferă un atac vascular celebral. Intensitatea acestei frici atinge un maxim în 10-15 minute, după care scade. Dar este sigur că omul rămâne cu o frică că un astfel de atac de panică s-ar putea repeta. Fricile că și-ar putea pierde mințile, că îi scapă lucrurile de sub control sau că ar putea leșina sunt frecvente și fac din tulburarea de panică una dintre cele mai severe tulburări de anxietate.

Anxietatea generalizata

Aceasta tulburare este reprezentata de o stare de neliniște cvasicontinuă. Nu  este atât de intensă ca la atacul de panică, dar suficientă cât să ne facă să fim într-o stare de alertă permanentă. Suntem permanent îngrijorați că ceva rău se poate întâmpla cuiva drag, cu o stare de tresărire la orice pericol. Desigur că această stare de alertă permanentă ne face și iritabili. Nu ne permite nici să ne odihnim și cu siguranță ne afectează funcționarea în toate domeniile vieții noastre.

Fobiile

Frică referitoare la diverse lucruri. Oamenii au început să facă o pasiune pentru diversele denumiri, una mai simpatică decât cealaltă. Cele mai frecvente sunt: frica de înălțimi; frica de mulțime; frica de a zbura; frica de a sta singur; etc. Aceste frici pot face o adevărată închisoare. Sunt oameni care nu mai reușesc să se simtă confortabil să iasă din casă. Genul acesta de agorafobie poate să fie extrem de debilitantă. Sunt și cazuri de oameni cărora li se face rău doar când se gândesc că ar putea să iasă din casă.

Sigur că spectrul acesta pentru tulburare are și combinații mai mici și mai mari din toate elementele de care vorbeam. Felul în care interpretăm afectiunea poate să varieze în funcție de stilul de psihoterapie pe care l-au făcut practicienii sau persoana care pune diagnosticul. În general vorbim de o stare de neliniște, mai mult sau mai puțin conștientizată, însoțită de o sumedenie de simptome fizice. De cele mai multe ori persoana nu face legătura între starea de rău fizic pe care o are și suferința emoțională pe care o ține undeva ascunsă.

,,Tulburarea de Anxietate imi place sa o compar cu un fum.”

Iar dacă avem un fum, înseamnă că undeva în sufletul tău este un foc. Dacă ne axăm foarte mult pe astupatul fumului, din păcate asta nu va face focul să se stingă. Cu siguranță este o cauză undeva. Cauza anxietății poate fi privită în multe feluri și cu siguranță sunt multe cauze întâlnite.

Cat de mare este riscul pentru o persoana sa dezvolte tulburarea de anxietate, din punct de vedere al istoricului familial?

Dacă părinții sau bunicii au fost persoane anxioase, se poate reflecta acest lucru și în comportamentul tău? Cu siguranță. Însă acest lucru trebuie privit în două feluri.

Moștenim de la părinții sau bunicii noștri o zonă din creier care se ocupă de emoții, ceva mai reactivă. Ne îngrijorăm foarte ușor și poate mai mult decât o fac alții. Pe lângă acest mod de a privi sensibilitatea genetică, mai trebuie luată în considerare și importanța pe care învățarea o are în modelarea anxietății.
Dacă suntem crescuți de mame sau tați permanent îngrijorați sau temători. Cu o viziune extrem de înfiorătoare despre viață în general, desigur, nu avem cum să ne mirăm că ajungem ca adulți să avem o presiune în piept sau o durere de cap. Declanșate firesc de o emoție care ne poate duce la adevărate atacuri de panică și eventual, o fobie de atacuri de panică.

In afara de aceste trasaturi de familie, presupun ca anumiti oameni, cu anumite trasaturi de personalitate sunt expusi la aceste stari.

Nu sunt tocmai de acord cu acest enunț. Cu toții trecem prin anxietăți, care sunt componente firești ale vieții noastre, și le denumim anxietăți existențiale. Fiecare etapă din viața noastră este însoțită de o temere mai mare sau mai mică. Mai conștientizată sau nu. Vorbim însă de conotația simbolică dată acelei etape.
Dacă avem temeri mai generale, și nu punctuale cu acel eveniment vorbim atunci de o temere mai profundă. Aceasta poate să scoată la iveală o anumită parte a personalității noastre. Din punctul asta de vedere, toate tipurile de personalitate au o anumită teamă, care ne face să fim predispuși îngrijorării. Sigur că există personalități anxioase care sunt cunoscute ca fiind mai sensibile, mai îngrijorate.

De la acestea ne așteptăm la tulburarea de anxietate generalizată mai mare. Sunt personalități dependente, la care frica de a se descurca singuri este generalizată.

Tipuri de personalitate

Dar nu cred că există un anumit tip de personalitate care să nu aibă un punct sensibil. Fie că este o personalitate narcisică, care poate deveni extrem de anxioasă într-o situație în care performanța sa poate fi chestionată. Sau poate fi mai paranoidă, când se află într-un loc în care ideile lui nici măcar nu sunt permise sau nu sunt luate în considerare. In aceste situatii se poate simți neliniștit.
Tulburarea bazata pe frica apare însă mai frecvent fie la persoane care sunt extrem de îngrijorate în general, fie în spectrul opus, la persoane la care contactul și importanța dată propriilor emoții este foarte redusă.

Personalitățile perfecționiste, persoanele extrem de dornice să facă totul ca la carte, persoanele care în general își cer de la sine mai ales, dar și de la ceilalți, un nivel perfect de funcționare, vor fi de obicei extrem de neplăcut surprinse de aceste reacții vegetative. Le vor considera un defect, o slăbiciune, ceva necesar să fie rezolvat urgent și vor genera o sursă de suferință suplimentară.

Tulburarea pare sa fie ceva mai scazuta in tarile unde capacitatea de a conceptualiza psihologic problematicile emotionale este crescuta.

Adică unde există o educație cu privire la inteligența emoțională, de a ne recunoaște emoțiile, de a le gestiona, de a nu fugi de ele și a le înfrunta. Este foarte important să se gândească: „OK? Asta de unde vine? Ce simt eu cu adevărat? Ce gândesc eu cu adevărat?”. În acest caz anxietățile devin frici. Când știi de ce te temi nu mai numim asta tulburarea, ci frică.

In anumite momente mai dramatice aceste anxietati firesti se pot accentua si pot deveni cu adevarat o problema de sanatate mintala.

Este bine să diferențiem tulburările de care vorbeam mai devreme de reacțiile noastre nefirești; anxioase; depresive sau chiar mai grave; care apar după momente dramatice de viață. Reacțiile emoționale după astfel de evenimente foarte grave se încadrează într-o altă categorie.

Tulburari de adaptare.

Aici profesioniștilor din sănătate mintală li se va părea firesc să reacționezi într-o formă sau alta, fie cu îngrijorări, fie cu tristețe, fie cu alte forme de tulburare psihică sau ceva care îți pune viața în pericol: ai fost atacat; ai supraviețuit unui viol; copilul a trecut printr-o experiență; precum cea de la #colectiv.
Aceste lucruri sunt extrem de marcante. Vorbim fie de o reacție acută de stres, fie de o tulburare de stres post-traumatic. Tulburarea este incadrarea lor specifica, însă acolo vorbim de o stare particulară a conceptului de traumă. Trauma este ceva mai evidentă și reacția față de tulburarea de anxietate este diferită.

Cand starile de teama firesti se agraveaza si devin tulburari. Cand este momentul ca persoana respectiva sa mearga la un specialist?

Este destul de dificil de aflat. În primul rând, contează foarte mult nivelul de afectare a funcționării în general. Dacă din cauza suferintei provocata de tulburarea de temeri, viața ta profesională nu mai este la fel. Viața ta emoțională în familie, viața ta socială nu mai funcționează deloc bine. Atunci este important să căutăm ajutor în această privință. Că vorbim de psihiatrie sau psihoterapie, este important să căutăm ajutor rapid.
Acești profesioniști pot să ne dea trimitere de la unul către celălalt, în funcție de gravitate. Însă avem nevoie să conștientizăm și să luăm în serios lucrurile care ni se întâmplă. Asta nu înseamnă că orice frică este tulburare sau orice suferință este de tratat, ci din contră. Din acest motiv îmi place să iau în considerare impactul pe care-l are asupra vieții mele și durata.
Dacă au trecut niște săptămâni de la eveniment și starea noastră este la fel de proastă, atunci sigur merită să căutăm ajutor. La divorț, de exemplu, termenul este un pic mai lung.

Care sunt metodele de tratament al unor astfel de tulburări?

Este important în primul rând să mergem să primim un diagnostic. Încadrarea stărilor noastre într-un diagnostic ne poate ghida tratamentul pentru anxietate. Primul pas, așadar, este să contactăm un psihiatru care să ne poată evalua starea psihică.
Formele de tratament pentru tulburarea bazata pe frica sunt în primul rând psihoterapeutice și abia secundar medicamentoase. Fiecare metodă are avantaje și dezavantaje.

Metoda psihoterapeutica

Înseamnă terapia prin vorbă. Mă întâlnesc cu un psihoterapeut care este un profesionist special antrenat. Poate să fie la bază psiholog sau psihiatru, dar pe lângă aceste facultăți are și o pregătire suplimentară ca psihoterapeut.
Acest gen de terapie ne ajută să rezolvăm cauzele care stau la baza anxietății noastre, respectiv cauzele psihologice. Adica felul în care gândim despre viață, felul în care ne punem problemele, felul în care ne evaluăm și ne cunoaștem emoțiile.
De cele mai multe ori, fără psihoterapie lucrurile nu ajung să producă rezultate pozitive pe termen lung. Psihoterapia are dezavantajul că uneori costă și cel mai important dezavantaj este că durează.
Atingerea stării de mai bine (o stare emoțională și psihologică mai bună decât înaintea apariției evenimentului declanșator) poate dura cam o perioadă de 1 an. Psihoterapia funcționează cam în etape de 6 luni, pentru fiecare etapă. De exemplu: ca să-mi dispară simptomelele, ca să produc niște schimbări semnificative, etc.

Medicatia

Tulburarea aceasta are ca și exprimare biologică scăderea de serotonină. Astfel, se tratează cu aceleași medicamente ca și depresia, și anume, cu antidepresive. Acestea nu mai dau dependență, nu mai sedează, nu ne mai transformă în legumă. Lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. Desigur că de obicei trebuiesc încercate mai multe antidepresive până îl nimerești pe cel cu care te împaci foarte bine. La fel, tratamentul medicamentos este multiplu de 6. Nu are rost să luăm o săptămână, o lună și apoi să întrerupem.

Avantajul tratamentului medicamentos este că are impact mult mai rapid. Desigur că urmarea unui tratament medicamentos fără urmarea psihoterapiei, va face ca probabil la întreruperea medicamentelor problemele să apară din nou. Medicația pentru tulburarea de anxietate este la fel de eficientă ca tratamentul psihoterapeutic și este recomandat să se facă amândouă în paralel.

În ziua de astăzi la tratarea anxietății se obțin rezultate extrem de bune. Contează foarte mult relația pe care o ai cu profesionistul și, din păcate, disponibilitatea serviciilor în România. Accesul la tratament în unele județe din țară este redus.

Cum reusesti sa-l motivezi sa vina la tratament si sa se tina de el?

Răspunsul diferă de la caz la caz. Anxietatea este una din tulburările care aduce omul la medic pentru că ustură. Simptomele sunt atât de deranjante încât omul ar face absolut orice ca să-i treacă. Așa că motivația nu este o problemă. Doar răbdarea este o problemă. Și anume, faptul că îi ustură atât de tare, îi face pe oameni extrem de dornici să le faci o magie, să le faci ceva să scape rapid de efecte.

Din păcate, creierul nu este un organ pe care să-l poți împacheta și să-l livrezi gata reparat. Din acest punct de vedere, când suferința este foarte mare, adică impactul acelor simptome este devastator, le spun oamenilor: în ciuda prejudecăților, poate este bine să facă un tratament mixt. Și anume, să luăm și tratament medicamentos care ne-ar aduce o scădere semnificativă a simptomelor în 2-3 săptămâni. Apoi il îmbinăm și psihoterapie. Astfel persoana va avea siguranța unor transformări suficient de profunde încât să nu se mai repete.

De foarte multe ori întâlnirea cu tulburarea de anxietate poate să fie primul pas al unei dezvoltări personale de durată.

Te deranjează atât de tare încât te face să cauți ajutor. Te trimite la psihoterapie și acolo afli lucruri pe care nu le știai, de care nu erai conștient și pe care ajungi să le repari pentru o viață. Aceasta viata ajunge de multe ori să fie mai bună decât cea care era înainte de apariția anxietății.

(!!) Există și psihoterapie decontată prin Casa de Asigurări.

Depinde foarte mult de numărul de profesioniști care sunt dispuși să facă acest lucru. Tratamentul medicamentos este gratuit sau decontat 90%. Din punct de vedere financiar nu ar trebui să fie o problemă.
Este bine însă să știm că atunci când simptomele noastre fizice nu sunt pe deplin explicate de o tulburare medicală, nu este rar sau să fie vreo rușine să fie răsunetul vreunei tulburări emoționale, care la sfârșitul tratamentului ne poate adăuga valoare vieții.

Cand ar trebui sa-si puna problema sa vina la medic?

Atunci când gradul de afectare a vieții devine de nesuportat. Marea majoritate a oamenilor caută explicații ale simptomelor lor la o sumedenie de medici. Din păcate, se întâmplă să ajungă la noi și după 3-5 ani de căutări. Am fost la cardiolog, neurolog, endocrinolog, etc. Toți mi-au spus că ar putea fi o problemă psihologică. Nu are rost să mai merg la alt neurolog, cardiolog, etc. Mergi cu încredere către psihiatri, dacă este posibil, și către cei care au competențe și pe această latură psihologică, dar nu neapărat.

Tratamentul este același, recomandat de ghiduri: psihoterapie sau medicamente sau combinat.

Ce ar trebui sa faca un om cand are un atac de panica? Acesta se pare ca este lucrul care-i sperie pe cei mai multi dintre pacienti

Atacul de panică este ca un val. Oamenii de cele mai multe ori pot fi ajutați de această imagine a unui val care vine și trece. Este bine să știe acest mecanism. Atacul de panică se manifestă ca o secreția de adrenalină bruscă și ca orice substanță, se secretă în sânge și apoi este îndepărtată.
Respirațiile profunde și lungi sunt foarte recomandate. Inamicul adrenalinei este o substanță care se numește acetilcolină și ne dorim să anulăm efectele adrenalinei din organism.

Acetilcolina

Acetilcolina se produce prin respirații lungi (5-6 secunde la inspirație, 6 secunde la expirație). Trebuie făcut un efort să se respire cu gura deschisă. Dacă musculatura feței se relaxează, îi transmite corpului că totul este bine și imediat se secretă o cantitate suplimentară de acetilcolină.

• Concentrarea pe lucruri din jurul nostru în așa fel încât creierul să nu se mai axeze pe gândurile îngrijorătoare care ne vin. Poți să-ți numeri nasturii sau numărul de obiecte de un fel dintr-o cameră.
• Concentrarea pe ceea ce simțim: gust, miros, auz, pipăit. Aceste lucruri ajută foarte mult la ceea ce psihologii numesc centrare sau împământare. Tot o formă a distragerii atenției este.
• Putem să ne încordăm și să ne relaxăm brusc musculatura. Acest lucru se numește relaxare musculară progresivă. Se poate face luând fiecare grupă musculară în parte sau ce ne este la îndemână.

Aceste lucruri te pot ajuta oriunde și oricând, indiferent de situație.

Cum procedezi cand te afli in casa?

Când ești în casă poți folosi și o metodă care se numește sindrom de scufundare, adică o descărcare bruscă de acetilcolină de relaxare, la contactul feței cu ceva rece (compresă, apă, gheață), masatul lobului urechii, etc. Toate aceste lucruri produc secreția de acetilcolină și pot calma un atac de panică.
Se pare că aceste stări sunt din ce în ce mai des întâlnite și oamenii trebuie să înțeleagă că un psihoterapeut nu este decât un prieten. Acesta îi poate ajuta să atenueze sau să vindece aceaste tulburări. Poate să-i ajute să se redescopere pe ei înșiși și să fie într-o formă mult mai bună decât erau inițial.