Rezilienta mentala sau reziliența psihologică este procesul de adaptare optimă în fața adversității, traumei, tragediei, amenințărilor sau a altor surse semnificative de stres cum ar fi de exemplu stresul la locul de muncă.
Termenul de „reziliență” este împrumutat din domeniul ingineriei. Acolo se referă la abilitatea unei substanțe sau obiect de a reveni la forma inițială după ce se aplică forță și presiune pentru a le deforma. Similar unui obiect, care are nevoie de putere și flexibilitate pentru a-și reveni, și noi avem nevoie de aceste calități pentru a fi rezilienti mental.
Rezilienta mentala este o necesitate. Viețile noastre sunt din ce în ce mai stresante, ca urmare a schimbărilor economice și societale. Acestea pun presiune tot mai mare pe noi.
La toate acestea se adaugă toate evenimentele negative din viața personală, precum pierderea cuiva drag, boală, despărțirea de partener și multe altele. Asociația Americană de Psihologie a descoperit că nivelurile de stres resimțite de adulți au urmat un traiect ascendent în ultimii ani. Generația cea mai stresată este cea a milenialilor, respectiv cei născuți în perioada 1981-1996.
Generatia milenialilor a raportat un nivel de stres de 6 pe o scară de 1 la 10.
Părinții lor, din generația X, au un nivel un pic mai scăzut, de 5,8, iar bunicii lor, din generația baby boomer, raportează un nivel de 4,3.
Aceste statistici sugerează că, dintr-un motiv sau altul, dăm naștere unor copii care sunt mai stresați decât noi. Acest lucru trebuie să ne preocupe pentru că stresul nu este doar o stare de agitație și discomfort. Este o reală amenințare pentru sănătatea noastră fizică și mentală. Câteva dintre simptomele asociate cu stresul sunt: durerile de cap, anxietate, depresie, iritabilitate, furie.
Vestea bună e că deși nu putem schimba lumea în care trăim în mod radical, putem să ne creștem rezistența la stres și să diminuăm efectele negative pe care le are asupra noastră. Aceste lucruri se pot face dezvoltand rezistenta si a rezilienta mentala.
Mai multe studii arată că principalul factor în dezvoltarea rezilienței este existența unor relații bazate pe grijă și sprijin. Acestea sunt atât cu familia, cât și cu prieteni, parteneri, persoane de la locul de muncă și/sau din mediul academic. Relații care creează iubire și încredere, oferă modele în viață, încurajări și consolare, ajută la sporirea rezilienței unei persoane.
Alți factori sunt:
Din fericire, dacă nu bifezi elementele de mai sus, asta nu înseamnă că ești condamnat la o viață lipsită de reziliență și vulnerabil la evenimente negative. Reziliența nu e ceva ce avem sau nu avem. Mai degrabă este ceva ce putem construi, prin comportamente, gânduri și acțiuni ce pot fi învățate și adoptate de oricine.
Fiecare călătorie spre dezvoltarea rezilienței este însă diferită. Este specifică particularităților psihologice ale fiecăruia dintre noi, așa că fi pregătit să improvizezi și să adaptezi aceste metode pentru a-ți servi cât mai bine.
Așa cum am menționat, relațiile bazate pe iubire, încredere și sprijin reciproc sunt extrem de importante pentru a imbunatati reziliena metala. Așadar, acordă mai mult timp pentru a te conecta cu persoanele importante din viața ta. Pot fi membri ai familiei, prieteni sau parteneri romantici. În cazul în care multe dintre aceste relații s-au răcit în ultimii ani, e o oportunitate perfectă de a te reconecta cu acele persoane pe care le vrei aproape. Unele persoane preferă să facă parte din grupuri civice, organizații religioase sau alte grupuri locale ce oferă sprijin și senzația de comunitate. Important e să-ți găsești sau creezi tribul.
Asta poate însemna orice de la a face lucruri care îți aduc bucurie și plăcere, până la a face pași pentru a-ți atinge visul sau alte lucruri ce îți aduc satisfacție și împlinire. E bine să-ți setezi un țel și să faci un plan pentru a-l atinge. Este bine să știi ce ai de făcut în fiecare zi.
Realitatea este că evenimentele negative fac parte din viața noastră, și uneori pot fi copleșitoare. Multe dintre ele sunt în afara controlului nostru. Putem încerca să controlăm felul în care le interpretăm și reacționăm la ele. O metodă bună de a-ți diminua stresul este de a încerca să te detașezi de momentul prezent și să te concentrezi pe viitor, când lucrurile o să stea un pic mai bine.
Schimbările sunt ca nisipurile mișcătoare: cu cât te zbați mai tare, cu atât te afunzi… nu mai poți respira și nu te mai poți mișca. În schimb, dacă accepți ceea ce se întâmplă, rămâi la suprafață, și te poți concentra pe strategii de adaptare.
Ce poți face pentru a minimiza conscințele negative ale acestei schimbări?
În plus, schimbările nu ne plac pentru că nu vrem să renunțăm la ceea ce ne e familiar. Nu conteaza că ele sunt intrinsec negative. Așadar, încearcă să găsești și posibilele aspecte pozitive ale acestei schimbări.
Reacțiile instinctive în fața pericolului sunt de fugă, luptă sau îngheț. Fiecare are avantaje în diferite situații. O manifestare comună a înghețului în fața adversităților este aceea de a fi în negare, de a ne detașa și de a spera că problemele noastre o să dispară. Aceasta e cea mai dăunătoare strategie. Poate complica și mai mult problemele pe care le avem prin lipsa de acțiune. La ele se adaugă și anxietatea constantă cauzată de ele.
Cel mai bine e să te confrunți direct cu aceste situații și să iei deicizii cât de repede poți pentru a le rezolva.
Rezistența mentală este un concept similar rezilienței, care se referă la abilitatea noastră de a fi puternici în fața adversității. Conceptul a apărut inițial în domeniul sportului. Defineste un set de atribute pe care un sportiv trebuie să le aibă pentru a fi mai bun și pentru a face față antrenamentului dificil și stresului competiției fără a-și pierde încrederea în sine. Diferența dintre cele două este că pentru a fi rezistent mental, ai nevoie de un anumit grad de reziliență, însă nu toate persoanele reziliente sunt neapărat și rezistente.
În ultimele decenii, termenul a fost împrumutat de antrenori, psihologi sportivi și lideri în business. Cercetările din ultimii ani au descoperit, de asemenea, că rezistența mentală e un important predictor al succesului academic și profesional, precum și al nivelului de satisfacție al vieții.
Există 4 trăsături fundamentale ale rezistenței mentale (Cei 4 C), asupra cărora va trebui să lucrezi pentru a-ți dezvolta rezistența mentală.
A avea control înseamnă că nu lași lucrurile să ți se întâmple, ci viceversa. Ești capabil să îți controlezi emoțiile, scopul și traiectul în viață. Te simți comfortabil în propria piele și te cunoști foarte bine. Nu oferi acest control altora și reamintește-ți că îl ai chiar și în situațiile dificile îți va spori încrederea în sine.
Acesta implică abilitatea de a seta obiective și de a le atinge, datorită obiceiurilor și rutinelor de succes pe care le-ai construit. Nu te lași distras cu ușurință de alte persoane și ai o ierarhie clară a priorităților.
Le vezi ca pe oportunități de a crește și de a te dezvolta, nu ca pe niște amenințări. Același lucru e valabil și pentru schimbări sau adversități. Ești flexibil și agil, nu fugi din fața lor. Dimpotrivă, le confrunți cu încredere și optimisim.
Aceasta sugerează cât de mult crezi în abilitatea ta de a fi productiv și capabil, de a-ți atinge scopurile și de a avea succes. Asta înseamnă că atunci când lucrurile nu merg conform planului, te adaptezi și mergi înainte. O faci în loc să fi descurajat, pentru că știi că poți face față oricărei provocări. Iar la final, vei fi mai puternic și vei avea mai multă experienta.
Medic Primar Psihiatru
Psihoterapeut cu peste 15 ani de experienta (peste 10.000 de ore de lucru cu clientii), cu formare in Analiza Tranzactionala
Experienta si interes profesional in psihoterapia persoanelor care sufera de tulburare bipolara si tulburare de personalitate borderline
Fondator al Retelei de Clinici Private Hope
Presedinte al Asociatiei de Terapie Dialectic-Comportamentala
Trainer DBT