Episodul maniacal – când vesel este prea vesel
Episod maniacal / hipomaniacal
când „vesel este prea vesel”
Știm că nimic în exces nu este sănătos, nici măcar veselia, încrederea în sine sau energia nesfârșită!
Acestea pot fi semnele unui episod maniacal, cu consecințe extrem de toxice asupra funcționării cerebrale. Tulburarea bipolară este o alternanță a episoadelor depresive, cu fazele asimptomatice și cu episoadele de euforie. Cele din urmă se numesc „manie” sau „hipomanie”, în funcție de intensitatea lor.
Mania este o stare de dispoziție ridicată sau de iritabilitate persistentă și nefirească.
Este caracterizată de următoarele simptome: stimă de sine crescută, nevoie de somn scăzută, logoree, gândire rapidă, persoana este ușor de distras, agitație psihomotorie, subestimarea riscului și implicarea în activități plăcute, ce pot avea consecințe potențial grave. Nu este nevoie ca toate aceste simptome să fie prezente, în sensul că așa cum poate exista depresie fără tristețe, poate există și manie în care iritabilitatea și furia să pună complet în umbră fericirea.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că unul din cele mai frecvente simptome clasice pentru episodul maniacal este stima de sine sporită, care poate însemna de la lipsa auto-criticii, până la ideea de grandoare evidentă, ce atinge proporții delirante.
Episod Maniacal – simptome
De exemplu, cei afectați de această tulburare pot oferi detalii despre lucruri despre care nu știu nimic, pot scrie romane, pot compune o simfonie sau caută să patenteze o invenție fără nicio utilitate practică.
Vorbirea
Vorbirea este, în mod tipic, logoreică, rapidă și greu de întrerupt, iar persoana vorbește de obicei tare. Lucrurile spuse sunt, de obicei, mai mult glume, replici și remarci relativ amuzante. Persoana poate fi teatrală, cu gesturi dramatice și cântece. Dacă dispoziția este predominant iritabilă, discursul va fi plin de plângeri, reclamații, comentarii ostile.
- fuga de idei, grandoarea se datorează hiperactivității serotoninei și dopaminei
- comportamentele riscante, presiunea de a vorbi, sunt datorate hiperactivității tuturor neurotransmițătorilor
Ideile delirante de grandoare
Acestea sunt un lucru comun (cum ar fi, de pildă, convingerea existenței unei relații personale speciale cu Dumnezeu sau cu o figură politică, religioasă sau de divertisment proeminentă, ori convingerea posedării unei puteri sau virtuți speciale, etc.).
Simptomele psihotice
La un episod maniacal tind să apară simptome psihotice. Acestea sunt de două tipuri:
- halucinații (percepții fără un obiect care să le justifice, adică vederea unor lucruri sau oameni, auzirea de voci, etc.)
- deliruri (mai mult sau mai puțin absurde, ori convingeri nefondate ce sfidează orice rațiune). De exemplu, convingerea că ești fluent într-o limbă pe care n-ai studiat-o niciodată, convingerea că ești urmărit de KGB sau că echipa de fotbal FC Barcelona ți-a oferit un contract de milioane de dolari pentru a fi următorul lor atacant).
Somnul
Întotdeauna la aparitia unui episod maniacal, tinde să existe o nevoie scăzută de somn: persoana afectată se trezește, de regulă, cu câteva ore mai devreme decât de obicei, simțindu-se plină de energie. Când tulburarea de somn este gravă, persoana poate sta câteva zile la rând fără să doarmă și fără să se simtă obosită.
Iritabilitatea
Iritabilitatea sau incapacitatea de a accepta opinii și afirmații contrare celor proprii nu sunt deloc neobișnuite pentru un episod maniacal, iar acest lucru poate duce la abuzuri verbale sau fizice împotriva obiectelor (spărgând lucruri) sau a oamenilor. În ciuda tuturor acestor lucruri și în ciuda conotației alarmante pe care presa o dă cuvântului „manie”, trebuie precizat că în timpul fazei maniacale nu este deloc frecventă o agresivitate semnificativă. Contrar părerilor populare, de obicei mania nu este periculoasă sau violentă.
Gândirea
Un alt simptom clasic pentru episodul maniacal este viteza de gândire sporită, pe care unii pacienți au definit-o ca „privitul la două sau trei canale TV deodată”. Gândurile tind să apară mai rapid decât pot fi puse în cuvinte sau chiar înțelese, iar gândirea poate fi complet dezorganizată. De multe ori, senzația este una de rulare a gândurilor repede în toate direcțiile, că o mașină care merge cu superviteză.
La unii pacienți este frecvent întâlnită o dorință sexuală sporită. Această caracteristică, împreună cu subestimarea consecințelor negative ale comportamentului lor, îi face pe mulți oameni ca, în timpul episoadelor maniacale, să-și rupă relațiile sentimentale stabile și să aibă numeroase relații sexuale, să intre în promiscuitate și să aibă alte comportamente sexuale necaracteristice lor.
Adesea, simptome precum expansivitatea, optimismul fără motiv, grandoarea și slaba judecată pot conduce la implicarea neglijentă în activități plăcute, cum ar fi:
activități sexuale excesive sau întâmplătoare
consum de alcool/droguri
condus cu viteză
cumpărăturile fără limită
investiții economice nerealiste (precum acumularea multor lucruri deloc necesare: antichități scumpe, 20 de perechi de pantofi, etc.).
Cei ce suferă un episod maniacal nu recunosc că au o problemă și se pot opune încercărilor de tratament.
Adesea își justifică sau raționalizează comportamentul, mai ales când este vorba de simptome hipomaniacale, și își întrerup tratamentul.
Călătoresc impulsiv în alte orașe, își schimbă felul de a se îmbrăca, machiajul sau stilul personal, într-un stil provocator sau sugestiv sexual, care poate fi inadecvat. De asemenea, persoanele care ajung sa aibe un episod maniacal, se comportă ciudat, oferind sfaturi în legătură cu lucruri despre care nu știu nimic sau dau bani în neștire. Toate acestea pot fi însoțite de jocul de noroc patologic, comportament antisocial și abuz de substanțe toxice. Considerațiile etice sunt cel mai adesea uitate, persoanele în cauză părând să nu fie conștiente de sentimentele celorlalți.
Criterii de diagnostic și neurobiologie la episod maniacal
Fugă de idei, grandoarea, se datorează hiperactivității serotoninei și dopaminei.
Comportamentele riscante, presiunea de a vorbi, sunt datorate hiperactivității tuturor neurotransmițătorilor.
Simptomele psihotice implică o creștere a dopaminei în sistemul limbic.
Hiperactivitatea implică hiperactivitatea serotoninei și dopaminei, în timp ce tulburările de concentrare implică creșterea noradrenalinei și dopaminei.
