Episod maniacal / Episod hipomaniacal
Episod maniacal – cand “vesel este prea vesel”
Semnele unui episod maniacal – Stim ca nimic in exces nu este sanatos, nici macar veselia, increderea in sine sau energia nesfarsita!
Acesta are consecinte extrem de toxice asupra functionarii cerebrale. Tulburarea bipolara este o alternanta a episoadelor depresive, cu fazele asimptomatice si cu episoadele de euforie. Cele din urma se numesc „manie” sau „hipomanie”, in functie de intensitatea lor.
Mania este o stare de dispozitie ridicata sau de iritabilitate persistenta si nefireasca.
Este caracterizata de urmatoarele simptome:
- stima de sine crescuta,
- nevoie de somn scazuta,
- logoree,
- gandire rapida,
- persoana este usor de distras,
- agitatie psihomotorie,
- subestimarea riscului
- implicarea in activitati placute, ce pot avea consecinte potential grave.
Nu este nevoie ca toate aceste simptome sa fie prezente, in sensul ca asa cum poate exista depresie fara tristete, poate exista si manie in care iritabilitatea si furia sa puna complet in umbra fericirea.
Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem ca una din cele mai frecvente simptome clasice pentru episodul maniacal este stima de sine sporita. Poate insemna de la lipsa auto-criticii, pana la ideea de grandoare evidenta, ce atinge proportii delirante.
Episodul Maniacal – Simptome
De exemplu, cei afectati de aceasta tulburare pot oferi detalii despre lucruri despre care nu stiu nimic, pot scrie romane, pot compune o simfonie sau pot cauta sa patenteze o inventie fara nicio utilitate practica.
Vorbirea
Vorbirea este, in mod tipic, logoreica, rapida si greu de intrerupt, iar persoana vorbeste de obicei tare in spirit. Lucrurile spuse sunt, de obicei, mai mult glume, replici si remarci relativ amuzante. Persoana poate fi teatrala, cu gesturi dramatice si cantece. Daca dispozitia este predominant iritabila, discursul va fi plin de plangeri, reclamatii, comentarii ostile.
- fuga de idei, grandoarea se datoreaza hiperactivitatii serotoninei si dopaminei
- comportamentele riscante, presiunea de a vorbi, sunt datorate hiperactivitatii tuturor neurotransmitatorilor
Ideile delirante de grandoare
Acestea sunt un lucru comun (cum ar fi, de pilda, convingerea existentei unei relatii personale speciale cu Dumnezeu sau cu o figura politica, religioasa sau de divertisment proeminenta, ori convingerea posedarii unei puteri sau virtuti speciale, etc.).
Simptomele psihotice
La un episod maniacal tind sa apara simptome psihotice. Acestea sunt de doua tipuri:
- halucinatii (perceptii fara un obiect care sa le justifice, adica vederea unor lucruri sau oameni, auzirea de voci, etc.)
- deliruri (mai mult sau mai putin absurde, ori convingeri nefondate ce sfideaza orice ratiune).
De exemplu, convingerea ca esti fluent intr-o limba pe care n-ai studiat-o niciodata, convingerea ca esti urmarit de KGB sau ca echipa de fotbal FC Barcelona ti-a oferit
Somnul
Intotdeauna la aparitia unui episod maniacal, tinde sa existe o nevoie scazuta de somn. Persoana afectata se trezeste, de regula, cu cateva ore mai devreme decat de obicei, simtindu-se plina de energie. Cand tulburarea de somn este grava, persoana poate sta cateva zile la rand fara sa doarma si fara sa se simta obosita.
Iritabilitatea
Iritabilitatea sau incapacitatea de a accepta opinii si afirmatii contrare celor proprii nu sunt deloc neobisnuite pentru un episod maniacal, iar acest lucru poate duce la abuzuri verbale sau fizice impotriva obiectelor (spargand lucruri) sau a oamenilor. In ciuda tuturor acestor lucruri si in ciuda conotatiei alarmante pe care presa o da cuvantului „manie”, trebuie precizat ca in timpul fazei maniacale nu este deloc frecventa o agresivitate semnificativa. Contrar parerilor populare, de obicei, mania nu este periculoasa sau violenta.
Gandirea
Un alt simptom clasic pentru episodul maniacal este viteza de gandire sporita, pe care unii pacienti au definit-o ca „privitul la 2 sau 3 canale TV deodata”. Gandurile tind sa apara mai rapid decat pot fi puse in cuvinte sau chiar intelese, iar gandirea poate fi complet dezorganizata. De multe ori, senzatia este una de rulare a gandurilor repede in toate directiile, ca o masina care merge cu superviteza.
La unii pacienti este frecvent intalnita o dorinta sexuala sporita. Aceasta caracteristica, impreuna cu subestimarea consecintelor negative ale comportamentului lor, ii face pe multi oameni ca, in timpul episoadelor maniacale, sa-si rupa relatiile sentimentale stabile. Vor sa aiba numeroase relatii sexuale, sa intre in promiscuitate si sa aiba alte comportamente sexuale necaracteristice lor.
Adesea, simptome precum expansivitatea, optimismul fara motiv, grandoarea si slaba judecata pot conduce la implicarea neglijenta in activitati placute, cum ar fi:
activitati sexuale excesive sau intamplatoare
consum de alcool exagerat sau droguri
condus cu viteza
cumparaturile fara limita
investitii economice nerealiste. (precum acumularea multor lucruri deloc necesare: antichitati scumpe, 20 de perechi de pantofi, etc.).
Episodul maniacal – Cei ce sufera nu recunosc ca au o problema si se pot opune incercarilor de tratament.
Adesea isi justifica sau rationalizeaza comportamentul, mai ales cand este vorba de simptome episodului hipomaniacal, si isi intrerup tratamentul.
Calatoresc impulsiv in alte orase, isi schimba felul de a se imbraca, machiajul sau stilul personal, intr-un stil provocator sau sugestiv sexual, care poate fi inadecvat. De asemenea, persoanele care ajung sa aibe un episod maniacal, se comporta ciudat. Ofera sfaturi in legatura cu lucruri despre care nu stiu nimic sau dau bani in nestire. Toate acestea pot fi insotite de jocul de noroc patologic, comportament antisocial si abuz de substante toxice. Consideratiile etice sunt cel mai adesea uitate. Persoanele in cauza par sa nu fie constiente de sentimentele celorlalti.
Episodul maniacal – Criterii de diagnostic si neurobiologie
Fuga de idei, grandoarea, se datoreaza hiperactivitatii serotoninei si dopaminei.
Comportamentele riscante, presiunea de a vorbi, sunt datorate hiperactivitatii tuturor neurotransmitatorilor.
Simptomele psihotice implica o crestere a dopaminei in sistemul limbic.
Hiperactivitatea implica hiperactivitatea serotoninei si dopaminei, in timp ce tulburarile de concentrare implica cresterea noradrenalinei si dopaminei.
