Atunci, calitatea supravietuirii, faptul ca erau sau nu fericiti, faptul ca erau sau nu impliniti sau tristi, era pe planul secund. Problematica sanatatii mintale majore:
- schizofrenie,
- tulburari bipolare,
- tulburari depresive majore care ajung la suicid,
Este aceeasi la nivel mondial pentru ca sunt tulburari genetice si este asa de secole. Insa, s-a adaugat acest impact al anxietatii si al depresiei. El vine pe de o parte din motive de crestere a constientizarii. Faptul ca in sfarsit avem cumva o calitate minima a vietii care ne ajuta sa depasim nivelul de supravietuire si sa ne intrebam si cum supravietuim.
Si a doua, de impactul urbanizarii, impactul factorilor de mediu, impactul vitezei cu care se desfasoara viata. Faptul ca ne dorim de la o zi de lucru, de la o zi de viata mult mai multe lucruri decat isi propuneau oamenii acum 50 de ani.
A crescut presiunea pe care noi o punem pe sistemul nostru nervos. Din acest motiv a crescut si anxietatea si depresia.
Urbanizarea, poluarea, factorii sociali, galagia. Am ajuns sa ne izolam in aglomerari urbane uriase. Nu numai ca nu avem sprijinul comunitatii, nu mai exista cel grup de oameni care vin sa te ajute in timpul zilei cand tu esti trist. Atunci ajungem sa transformam pierderile intr-o sursa nesfarsita de tulburari psihice. Nu avem nici resurse de sprijin din colectivitatile in care traim.
Avem insa si multe oportunitati si as vrea sa beneficiam de ele. Asta o simt deja copiii din etapele timpuri, cu atat mai mult noi care poate am crescut cu mai multa privare si acum vedem o avalansa de sanse pe care sa le valorificam.
O reviziure sistematica a studiilor care iau in considerare problematica sanatatii mintale in UE 27, Elvetia, Islanda si Novergia au fost conduse de Wittchen si colab. (2012). Autorii sugereaza ca aproximativ 38,2% din populatia UE sufera de o afectiune mentala si tulburare in fiecare an. 10% pana la 5% dintre copiii cu varsta cuprinsa intre 6-11 ani au cel putin o tulburare de sanatate mintala sau de comportament:
- tulburare de conduita,
- emotionala,
- hiperactivitate,
- tulburare de atentie.
Asadar, adultii sunt afectati dar observam ca si copiii sunt de problematica sanatatii mintale. Vorbeam mai devreme si de presiunea pe care o punem si pe generatiile anterioare. Vorbim de cresterea deconectarii. Efectele expunerii la ecrane agraveaza sensibilitatea absolut naturala a copiilor.
Ceea ce adultii foarte rar realizeaza este faptul ca un copil isi exprima suferinta emotionala prin plans sau tristete. Acesta verbalizeaza emotiile foarte putin.
Niciun copil, poate pana la 14 ani nu o sa stie sa spuna in cuvinte de ce este trist sau de ce se comporta intr-un anume fel. Copiii se exprima in suferinta fiind agitati, recalcitranti, iritabili, nu asculta si nu se supun regulilor. Acel tumul interior nu stiu sa il gestioneze si si-l exprime in fel si chip. Ar trebui sa ne ingrijoreze atat cifrele care ii afecteaza pe adulti cat si cifrele care ii afecteaza pe copii atunci cand vorbim de prevalenta pe an.