Aceste stari mintale de suferinta emotionala si psihologica duc si la o afectare a performantei la locul de munca in diverse grade care au ca urmari foarte grave de obicei. Fiindca nu sunt in atentia oamenilor de resurse umane sau ale companiilor, duc la:
- Demisii
- Pierderea productivitatii daca omul alege sa ramana in organizatie.
De foarte multe ori, oamenii isi iau concedii medicale, ajung la sindroame de burnout. Oamenii ajung sa nu isi faca treaba sau ajung la o rotatie foarte mare a oamenilor care vin si pleaca.
Exista la un moment dat aceasta mentalitate: “Nu face fata, luam pe altcineva“. Dar acel altcineva are nevoie de un timp de acomodare, de invatare, fapt care presupune iarasi pierderea productivitatii.
In realitate asta cred ca oricarui departament de resurse umane ii este foarte clar, nu iti doresti un om nou! Este mult mai ieftin pentru organizatie sa faca acel om vechi sa fie in cea mai buna forma. Daca il lasi sa plece pierzi 3,4 chiar 5 luni de munca pentru anumite pozitii in care omul nou se adapteaza la cultura organizationala.
Acest lucru este, pentru cei din departamentele de resurse umane si care se ocupa de dinamica organizatiilor le este foarte clar. Poate ca nu era foarte clar si speram sa crestem constientizarea la nivelul organizatiei este cat din aceasta problematica:
- a rotatiei de cadre,
- a pierderii productivitatii,
- a zilelor de munca,
Este legata de sanatatea mintala.
De asemenea, trebuie sa tinem cont si de supraincarcarea celor care raman. Cand cineva lipseste, cu singuranta cineva din jur suplineste, care poate la un moment dat sa oboseasca.
Avem o problema foarte mare oricum in Romania cu o supraincarcare. O depasire cronica a numarul de ore, cu ore suplimentare facute ca parte din cultura organizatiei respective. Din pacate, mai ales in ultima vreme, pe masura ce sanatatea mintala in pandemie s-a deteriorat progresiv. Efortul pe umerii celor care inca mai duc, inca mai fac fata creste.
Avem din ce in ce mai multi oameni care efectiv se prabusesc in sindroame de burnout. Toate astea intr-o cultura colectiva in care nu vorbim de sanatatea mintala. Ne prefacem ca nu exista, nu stim ce sa facem cu ea, n-avem programe pentru asa ceva, in timp ce in restul lumii lucrurile se desfasoara cu totul altfel.